Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

De fapt, prima dat?, aceast? proprietate a avut gardul, exact acesta, f?cea parte din proiect, am lucrat cu echipa de construc?ii a uzinei, în timpul liber, am plusat la bani ?i la materiale, dar le-am cerut garan?ie pe via??, ?eful lor, un inginer cu aptitudini practice cum niciun subordonat nu avea, mi le-a dat, dar nu pe via??, doar pe via?a lui, zicea c? simte c? va muri înaintea mea ?i atâta poate, mai mult, de la Dumnezeu, Doamne ce meseria? era, avea o so?ie frumoas?, sem?na cu Jenifer Lopez, animal de soi, care îmi inspira mil?, î?i vorbea de r?u so?ul cu orice ocazie, Petric? al ei era un mocico?, un aiurit, un uituc, nu f?cea nimic bine, spunea ea, dar, înafara unor tr?s?turi de temperament distrat, nu-i repro?am nimic, toate îi ie?eau perfect, ce-mi pl?cea foarte mult la el era faptul c? nu improviza, cosulta ?i respecta proiectul cu sfin?enie, lucrarea trebuia s? ias? ca la carte, spunea el ori de câte ori consulta plan?ele proiectului, parc? jenat, voind s? se scuze ?i s? îndep?rteze orice suspiciune de nepricepere, neîn?elegând c? eu apreciam în mod deosebit aceast? deprindere, dup? ce muncisem mult cu proiectantul pân? am adoptat toate solu?iile tehnice, geometrice, arhitectonice, - spune?i avea, era, vorbi?i la trecut-imperfect, s-a întâmplat ceva cu ei? - nu ?tiu, nu cred, atâta doar c? atunci când am construit casa eram plecat din uzin?, m? s?turasem de program muncitoresc ?i de planul mereu nerealizat, care condi?iona totul, mai ales veniturile, lipseau materialele, lipseau banii, toate erau împotriva muncii, pozi?ia mea era una bun?, dar extrem de stresant?, a?a c? am evadat din zona tehnic? în zona comercial?, devenind distribuitorul jude?ean al unor branduri de b?uturi, bere, sucuri, b?uturi alcoolice, abia ie?isem dintr-o epoc? în care nu se g?sea nimic, am închiriat un spa?iu dezafectat în zona de case, destul de repede a devenit prea mic, am închiriat întregul parter al unui bloc ridicat la întâlnirea ora?ului vechi cu noul cartier de blocuri, în scurt timp a devenit ?i acesta neînc?p?tor, consumul cre?tea, erau bani tot mai mul?i, la un moment dat m-am gândit s?-mi fac un sediu nou, cu birouri, parc auto ?i depozit, chiar aici pe terenul al?turat, dar terenul era ?ters din memoria mea pentru mul?i ani, valorificarea unei p?r?i din el fiindu-mi aproape interzis?, pentru sediu nou trebuia neap?rat s? iau un credit uria? ?i foarte scump, am cump?rat o hal? abandonat? din zona industrial?, am cârpit-o cu mult mai pu?ini bani, am mai cump?rat câteva ma?ini la mâna a doua, le aduceam direct din Germania, mult? vreme am fost singurul agent de vânz?ri, banii sporeau lent, pl?team creditul dar investi?iile erau foarte pu?ine, f?r? un capital propriu totul era destul de riscant, doar managementul foarte prudent m-a ajutat s? supravie?uiesc într-o adev?rat? jungl? comercial?, totul era s? m? pozi?ionez în zona unui profit real, chiar mic, dar netrucat, s? acop?r toate cheltuielile ?i s? r?mân? ceva în cont, am reu?it, pericolele majore au trecut, am dep??it etapa critic?, ?i, când am reu?it s? m? relaxez, am organizat concurs, de fapt concursuri, pentru principalele posturi de administrare a firmei. Pentru c? nu voiam s? m? îngrop sub edificiul organiza?iei, am dus selec?ia pân? la limita suportabilit??ii, competi?ia fiind organizat? în câteva etape, salariul managerilor fiind diferen?iat pe m?sura aptitudinilor dovedite, competi?ia a durat o s?pt?mân? în care le-am pl?tit candida?ilor selecta?i prin metodele obi?nuite - studii, experien??, pozi?ii anterioare similare - salariul solicitat de fiecare dintre ei, oferta mea, pe care le-am comunicat-o la final, fiind, la unii dintre ei, mai mare decât a?tept?rile lor. În toat? nebunia din acea vreme, anterior selec?iei, mi-am f?cut timp ?i am urmat ?i finalizat dou? cursuri de management, cel de resurse umane determinându-mi selec?ia original? a managerilor mei, care sunt ?i acum în firm?, mul?umi?i ?i devota?i. Când am fost convins c? pot s? plec, în 2003, m-am apucat de cas?, am vândut zece ari de teren, începând construc?ia. Am deschis un drum lateral, prin livad?, construc?ia de baz? durând nou? luni, din martie în noiembrie, mobilarea ?i unele amenaj?ri durând înc? vreo ?ase. - v-am ascultat toat? povestea, care n-a fost doar a gr?dinii, a fost de fapt a dumneavoastr?, chiar nu ?tiu de ce am f?cut-o? - cândva, peste câ?iva ani, aceast? discu?ie va c?p?ta un sens, poate...

- Mergem s? mânc?m? Pun totul la un loc într-o tigaie nou?, înc?lzesc repede ?i mânc?m, apoi studiem medica?ia, care, din câte am v?zut nu-i cine ?tie ce, sp?l vasele, apoi ne uit?m la televizor. Ce zici?
- Vezi pe mas? printre accesorii dac? g?se?ti un scaun, dac? nu improviz?m unul ad?ugând la cele dou? curele inghinale una pentru ?ale ?i una pe sub bra?e, prinse toate pe cablul vertical, dac? regl?m bine lungimile trebuie s? func?ioneze, în spital era gata confec?ionat întregul dispozitiv, cu el m? mutau, în ultima perioad?, din pat pe scaun.
- Exist? dou? din trei elemente, trecem peste picioare pân? în zona inginal?, apoi te ridic cu o curea pe sub bra?e ?i ajustez la lungimea potrivit? cureaua care s?-?i sus?in? spatele, în zona ?alelor. Totul e s? identific?m ?i s? marc?m cumva punctele de ancorare ale carabinierelor. Hai s? facem un prim exerci?iu!
...- nu cred c? vrea cu adev?rat s? plec, mâine n-am ?coal?, la opt vine ?i kinetoterapeutul, pân? atunci trebuie s?-l primenesc, mâine ?i duminic? am putea face multe exerci?ii de ridicare, schimbare, igienizare, mutare, plimbare cu c?ruciorul prin cas?, a? dormi la el în buc?t?rie pân? luni diminea?a, apoi a? reveni dup? ore, pe la dou?.
- Scurteaz? te rog cureaua de sub bra?e, sunt prea l?sat pe spate.
- E mai bine, a?teapt? s? merg dup? c?rucior, a r?mas afar?, imediat vin.
...- bine c? nu s-a rupt nimic la c?z?tur?, trebuie doar ?ters cu o cârp?... ne trebuie mult? r?bdare, mi-e team? c? nu realiz?m înc? dimensiunea perioadei de recuperare, are dreptate s?-?i doreasc? permanent pe cineva lâng? el, dar trebuie s? c?dem la pace, m? mut la el ?i astfel voi lipsi mai pu?in, trebuie s?-mi termin anul, chiar mai mul?i, n-am alternativ?, eu n-am banii lui, oricând se poate înfuria ?i m? alung?-n drum, e clar, nu pot renun?a dup? ce am muncit o via??, cine ?tie ce ?i cât va fi... s? vedem mâine ce ne spune kinetoterapeutul, se pare c? e foarte bun ?i prognosticul lui se adevere?te, iar cu for?a lui fizic?, dar mai ales mental?, Iona va reduce mult perioada, trebuie doar s? accepte sus?inerea mea, chiar f?r? renun?are la ore, singur va fi supus pericolului pr?bu?irii psihice, poate chiar alcoolismului.
- Aveam emo?ii dac? intr? scaunul între pat ?i stâlpul cadrului, cred c? a fost dimensionat din start ?i în func?ie de dimensiunea c?rucioarelor, te-a întrebat cumva de l??imea patului?,
- Da, l-am m?surat cu ruleta ta din garaj ?i i-am comunicat la telefon.
- Un metru patruzeci, apas? frâna c?ruciorului ?i las?-l liber, ia-?i mâinile de pe speteaz?! - E?ti incredibil Ioane, e?ti o for??, pur ?i simplu e?ti grozav!
- O for?? în pijama, care se plimb? cu telescaunul, se d? cu tiroliana prin ?inutul dezn?dejdii, asta e, hai s? mergem în buc?t?rie, vreau s? v?d înserarea printre crengile pomilor, nu m? ajuta, las?-m? s? fac eu totul, m? rog, tot ce pot face singur,
...- ce bine se descurc?, ce u?or trece pragurile!
- Stai cu fa?a la fereastr?, stau eu acolo, ciupercile mi s-au legat un pic, dar nu s-au ars, sunt foarte bune, m?nânci ?i tu, da?
- M?nânc Leti?ia, dar foarte pu?in, mi-e foame, dar m? îngroze?te gândul la mizeria tr?it? ceva mai înainte, dac? a? putea controla momentul n-ar fi nicio problem?, prima dintre neputin?ele mele de care m? voi ocupa va fi asta, mai vorbim, acum suntem la mas?.
- Se simte pu?in pr?jeala, îmi cer scuze, nu fac gre?eli de felul ?sta, de obicei.
- Ba s? faci, de acum s? arzi fiecare mâncare mai r?u decât asta, s? nu am ce mânca, s? scap de osând?!
- Spui acum, dar dup? câteva rateuri m-ai scoate din cas?, apropo, hai s? discut?m cu calm o chestiune, promite-mi c? r?mâi calm pân? la cap?t!
- Ok, spune!

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro