Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Amintiri

de Amanda Spulber

– ?i dumneavoastr? tot pentru?... Îl întreb? zâmbitoare femeia a?ezat? la câteva scaune de el. Era o brunet? cu buze pline ?i sâni luptându-se s? ias? din bluza cam strâmt?.
– Da, îi r?spunse sec ?i î?i mut? privirea spre peretele din stânga încercând s? par? interesat de certificatele de excelen?? afi?ate acolo. Femeia asta trebuie c? e nevorbit?. Pentru ce altceva putea s? fie ?i el aici? Nu pentru asta vine toat? lumea?

– La mine e a treia oar?, continu? femeia netulburat?. Cine ar fi crezut?
Zâmbi de circumstan??. Mda, e nevorbit? r?u ?i lui nu i-au pl?cut niciodat? brunetele cu sânii mari.
– Prima oar? nu am vrut s? o fac, dar acum a început s? devin? obi?nuin??, mai zise femeia ?i chicoti u?or.

– Cum a?a? V? aminti?i cum a fost prima oar?? Deveni brusc interesat. Era ceva într-adev?r neobi?nuit. Prima dat? nu ?i-o amintea nimeni sau aproape nimeni. Era o m?sur? de protec?ie, trebuia s? ai impresia c? a?a a fost dintotdeauna. Era în regul? s? ?tii, dar nu s? fie o amintire tr?it? de tine.

– Nu, cl?tin? din cap femeia, nu îmi amintesc tot. Doar c? nu am vrut s? o fac. Atât am putut s? aleg s?-mi amintesc, spuse ?i iar??i îi zâmbi cu buzele ei pline ca ni?te cire?e coapte.

De ce s-o fi gândind la cire?e habar n-avea. Îi pl?ceau cire?ele, dar femeia nu îi pl?cea. De i-ar veni rândul mai repede, s? scape de prezen?a ei.

Parc? r?spunzând dorin?ei lui, u?a se deschise, l?sând s? ias? un b?trânel zâmbitor. Ia uite c? unii o mai fac ?i la b?trâne?e! Apoi reveni: adic? de ce nu?

Femeia intr? în cabinet, iar el î?i petrecu restul timpului verificând mesajele. Printre altele, Mona îl întreba când crede c? va ajunge acas?. ?tia ea de ce întreab?. Acum era plictisit, dar în curând tot ce î?i va aminti va fi cât de mult î?i iube?te so?ia ?i cât de ferici?i sunt împreun?.

Se ridic? în picioare, preg?tit s? intre în timp ce bruneta ie?ea. Cum altfel decât zâmbitoare? Nu c? în cazul ei ar fi fost vreo diferen??.
Trecu pe lâng? ea ?i îl s?get? o durere cumplit?. Ultimul lucru pe care îl v?zu fu zâmbetul de cire?e coapte care disp?rea de pe fa?a femeii. ?i nu mai ?tiu nimic.

***

Directorul era furios, spumega de-a dreptul.
– Vreau s? ?tiu cum s-au f?cut program?rile! Cum mama dracului a fost posibil a?a ceva? Cum?

Tehnicianul se încrunt?.
– Fi?a domnului S. are desigur men?ionat cu grad de alert? zero ce persoane trebuie evitate când e programat, iar algoritmul nostru func?ioneaz?. Nu am avut erori pân? acum. Numai c?...
– Numai c? ce? Voi a?i înnebunit de tot? Înc? un caz ca ?sta ?i d?m faliment.
– A fost o eroare pe care nu o pot depista. Am verificat de zeci ori ?i nici urm? de ea.
– Verific? de sute, de mii de ori ?i afl?! Trebuie s? vii cu un r?spuns! Se r?sti directorul, apoi se întoarse c?tre medic:
– El cum se simte acum?

– E bine, zise medicul. I-am f?cut toate testele ?i nu am g?sit nimic în neregul?. Dar a ap?rut ceva...
– Ce anume?
– Nu vrea s? renun?e la amintirea aia ?i ?ti?i c? are dreptul s? aleag?.
– Asta poate s? ne fac? s? îi pl?tim desp?gubiri pân? la pensie ?i dup?! se alarm? iar directorul.
– Dimpotriv?. A promis c? nu va face nimic împotriva noastr? acum ?i nici pe viitor, îns? ne va da în judecat? dac? nu îi p?str?m amintirea.
– I s-a explicat clar c? înc? un incident ca ?sta i-ar putea fi fatal?
– Evident. A zis c? în?elege, dar s? în?elegem ?i noi c? prefer? s? moar? decât s? uite zâmbetul ei.


iulie 2021

Amanda Spulber (AmandaS) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro