proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Te ridici descump?nit?, tensiunea în cre?tere te-ar împinge pe u?? afar?, mila sau altceva, sau mila ?i altceva te ?in în baie, privindu-i, sim?indu-i disperarea acelui trup retras în sine, cu ochii întredeschi?i, a?ezat în col? cu picioarele îndoite, pe care tu i le-ai îndoit s?-l po?i sp?la peste tot, rezemate de marginea v?ni?ei, dar lipsite de control nervos, alunecând peste marginea v?ni?ei, bine c? aici nu are cabin? de du?, ...- m?car s? r?mân? curat, î?i spui continuând s?-l speli, manevrând para du?ului cu dreapta, iar cu stânga, s?punul, te prive?te scurt, cu spaim? ?i neîn?elegere când faci în scop igienic ceea ce în alte condi?ii ar trebui s? fie erotism pur, î?i prive?te zona lui ?i mâna ta, se lini?te?te aparent, închiderea ochilor, strângerea buzelor parte a crisp?rii fe?ei, îl tr?deaz?.
- Apleac?-te s?-?i sp?l ?i fundul! opre?ti apa ?i-l culci pe o parte, obrazul lui stâng lipit de marginea v?ni?ei, speli tot, ...- dac? a? putea sp?la ?i vorbele, îl las curat în scaun ?i plec... dac? insist?, de?i... s? v?d cum ajung cu el în scaun, sau în pat... are dreptate, e mai r?u ca un câine muribund, îl târâi, ce s? fac, îl culc pe covora? cât încape, restul pe prosoape mari, îl ?terg bine, îl ridic cum pot în pat, îi pun pampersul, o pijama... apoi, de-a? putea s?-l trec în scaun... c?-i devreme ?i desear? s? vin iar la culcare, c? nu poate s?ri în a?ternut.

...- de ce Doamne? de ce, bucuria atunci când o a?tept se tope?te în dezam?girea scârboas? în care ma zbat acum, e-n mine vina? e-n mine tot r?ul? suferin?a m? înt?rât?, grea?a m? cuprinde, o grea?? universal?, grea ?i vâscoas? ca o cea?? înc?p??ânat?, toate astea se întâmpl? din vina mea, a?a-i? ce s? m? fac Doamne s?-mi accept nenorocirea, v?d cât se chinuie ?i pân? la urm? nici nu-i treaba ei, chiar, oare de ce o face? Nimeni nu poate face ceva atât de împu?it doar ca s? demonstreze ceva, falsitatea nu cur??? rahatul, ea adopt? gesturile frumoase, minciuna se na?te din fraud? sentimental?, ori... parc? ar fi un bibelou mic ?i valoros, dar instabil, cu o ciobitur? care-l pune foarte u?or în pericolul de r?sturnare, de spargere. De fapt lehamitea asta m? cuprindea ?i înainte de pr?bu?ire, uneori, nu m-am gândit prea serios la ea niciodat?, o tr?iam pur ?i simplu, m? desf?tam în miresmele ei care-mi hr?neau ?i-mi adânceau totodat? partea mizerabil? a fiin?ei mele. De-a? ?ti m?car cine sunt eu, cum sunt ?i ce rost mai am pe p?mânt... Niciodat? nu am ?tiut, niciodat? nu m-am gândit atât de mult timp, atât de intens ?i atât de critic la mine, de fapt m-am gândit doar în momentele grele, dar n-am stocat concluziile, dac? au fost unele, n-am memorat esen?a, am uitat totul când via?a ?i-a revenit. Tot ce-am re?inut este aceast? tic?lo?eal? de a te folosi, când dai de greu, de Dumnezeu, ?tiind c? Dumnezeu e bun, f?cându-te c? ui?i c? el contabilizeaz?, cum spun popii, cu plus ?i cu minus, asta este dezbaterea fundamental? în fapt, existen?a sau nonexisten?a lui Dumnezeu, ea are loc în mintea ?i-n inima fiec?ruia... bine, dar nu a?a formal, academic, mai degrab? haotic, h?r?uindu-ne clipele de singur?tate cu îndoieli tic?loase ?i speran?e timide, pornite din slaba credin??, una de ocazie, f?r? r?d?cini. ?i eu, acum, cât? nevoie a? avea de un Dumnezeu generos ?i iert?tor. ?i tu, fiin?? minunat?, acum cinci ani ai trecut pe strada mea, de o vreme treceai zilnic, ai oprit în fa?a casei, mi-ai spus c? o f?ceai în fiecare zi de când au înflorit trandafirii, te odihneai dup? o repriz? de alergare pân? la barier? ?i înapoi a?ezându-te pe postamentul gardului meu opulent, prea opulent dup? gustul t?u, a?a mi-ai spus, ?i mi-ai spus înc? multe altele, din prima clip? ?i-ai tr?dat repulsia pentru tot ce-nsemnam eu, cel dezv?luit prin casa mea perfect? ?i mai ales prin gardul acela de prost gust, sfid?tor pentru întregul peisaj aflat în imediata apropiere, ?i, prin extrapolare, chiar pentru întregul cartier, cartier de blocuri mai mult sau mai pu?in generoase, ofert? divers? pentru resurse diverse, dezvoltatorii, nume de rahat adoptat pentru unii dintre cei mai rapaci afaceri?ti, având totu?i la baza fundament?rii arhitecturale o schem? impus? social, urbanistic, estetic, prin studii ?i experien?? statistic?, te-am stropit cu jetul pornit din furtunul de irigare, nu te-am v?zut, te odihneai, de fapt îmi furai parfumul trandafirilor, ai ?ipat ca mu?cat? de ?arpe, am ie?it în fug? doborând ni?te flori, m-am apropiat de tine, erai ,,turbat?”, - cee faaaci? m-ai udat nesim?itule! de ce nu e?ti atent? - te rog iart?-m?, din suflet te rog! chiar nu te-am v?zut, n-am f?cut-o inten?ionat, sper c? nu crezi asta, - nu ?i-a pl?cut c? m-am a?ezat pe gardul t?u, al pu?c?riei tale, ?i-atunci, ,,f?r? inten?ie” m-ai udat, ?ederea mea d?una grav betonului t?u, ?tii de ce m-am a?ezat? pentru parfumul trandafirilor superbi ce-i ai, ori poate trebuie s?-?i cer voie, sau s?-?i pl?tesc, - m? ur??ti, prejudec??ile te fac s? m? ur??ti, dar ura ta porne?te dintr-o suferin??, altfel chipul ?i s-ar urâ?i, ura înver?unat? schimonose?te, tu r?mâi frumoas?, doar dac? nu cumva, nefiind furioas? pe gardul meu, frumuse?ea ta ar fi insuportabil?, greu de privit, oricum îmi e?ti datoare, eu mi-am cerut iertare pentru accidentul cu apa, o fac din nou, iart?-mi te rog neaten?ia, hai te rog! intr? în gr?din? s? sim?i mirosul florilor de aproape, s? le vezi culorile ?i ging??ia petalelor,- cu ce î?i sunt datoare?, - dac-ai sc?pa de ur?, ai în?elege, asta a? dori de fapt, s? scapi de ur? ?i s? vezi lucrurile în lumina lor normal? de întâmplare nedorit?, dar f?r? efecte grave, dac? te-ar fi stropit o ma?in? în vitez?, dintr-o balt?, ar fi fost mult mai nasol, a?a... apa a fost curat?, tricoul este aproape uscat, între flori mânia ?i-ar trece instantaneu ?i scuzele ar veni de la sine, - pot s-o fac ?i aici, de ce-a? intra?, - pentru a înnobila florile, a da un sens superior gr?dinii mele, trudei mele solitare de horticultor pasionat de dragul frumuse?ii, ?i, ca s?-?i fie vorbele mai u?or de rostit, vreau s?-?i d?ruiesc un buchet mare de trandafiri ceea ce ar împlini ?i mai mult destinul florilor... pe chipul ei, mai mult în atitudine ?i-n t?cere, au ap?rut primele semne de cedare, în vreme ce eu m? mi?cam încet c?tre poart? oprindu-m? lâng? stâlpul din dreapta, ca un valet obligat s? a?tepte intrarea nobilei doamne, a c?rei frumuse?e, dar mai ales putere a ochilor de fiin?? extraterestr? îl f?ceau s? nu-?i poat? lua privirea de la ea, trupul m?run?el, u?or împlinit, al femeii de 49 de ani, declan?ând parc?, o dorin?? imens? de a o proteja.
...- am gre?it, am gre?it crezând c? el va înv??a repede, instantaneu, ceva ce-i schimb? toat? via?a... e greu s? accepte noutatea situa?iei, dar?mite s? o dep??easc?, nici copiii, care au alt poten?ial de asimilare nu înva?? atât de repede... trebuie s? gândesc o strategie adaptat? ?i fireasc?, pas cu pas, de fapt acum trebuie s?-l ?terg, cât pot aici în v?ni??, restul dup? ce-l scot în hol, prosoape, s? am preg?tite dou?-trei prosoape mari, cu ele îl voi trage pân? în camer?, Dumnezeule! iar am îndoit robinetul, î?i cam scap? din mâini, te a?teptai s?-l scapi, tu în v?ni??, el în aer ?i mai greu decât pare.
- ?ine-te cum po?i, s?-ntind un prosop, îl apuci din spate, sco?ându-l chinuit în hol, î?i alunec?, e ud, l-ai ?ters, dar parc? izvor??te apa din el prin to?i porii, îl ?tergi înc? o dat?, dar când îl apuci de sub?iori e la fel, r?coarea din hol te face s? iei o decizie rapid?, la care te gândise?i, dar o tot evitai, îl rote?ti pe loc cu 180 de grade, îi a?ezi prosopul sub spate apoi îl apuci de picioare tr?gându-l dup? tine, t?cerea lui te îngrijoreaz? pentru o clip?.
- ?tergi gresia cu mine? vine ?i reac?ia lui, te faci c? n-o auzi, n-ai cum s? o auzi, dar mai ales ce s?-i r?spunzi, sau ce s? faci, de fapt s? nu mai faci, traversezi în diagonal? holul ?tergând gresia, ajungi la u?a dormitorului, ape?i clan?a u?ii cu talpa lui dreapt?, nu vrei s? întrerupi mi?carea, dar, privind patul în?elegi c? n-ai de ales ?i-i la?i picioarele jos, doar dup? ce-l întorci înc? o dat? cu 180 de grade, orientându-l cu capul c?tre pat. Îi treci un prosop mare pe sub spate sco?ându-l pe sub bra?e, înnozi capetele în fa??, nodul dublu î?i pare nesigur, apuci prosopul cu ambele mâini s?ltându-i trupul, începi s?-l tragi cu spatele, î?i vine pe picioare, îl la?i cu grij? jos, te-ntorci cu spatele la el, apuci prosopul din scurt pân?-i sim?i umerii pe coapse, doar capul trecându-i în fa?? printre picioarele tale.
- ?ine-?i bra?ele lipite s? nu scape prosopul! evi?i s?-i prive?ti ochii strân?i, neputându-i privi de fapt, strângi tare coapsele s? nu-i pierzi trupul când ai nevoie de ambele mâini s? creezi spa?iul prin care trebuie s? treci cu trupul lui dup? tine, tragi de cadrul greu de metal, dar portalul cu func?ii multiple e greu chiar pe ro?i, cele 150 de kilograme ale structurii nu se mi?c?, nu se las? u?or mutate, n-ai de ales ?i-i la?i corpul la orizontal?, prive?ti vinovat? urma ud? de la u?? pân? lâng? pat, capul lui e prea aproape ?i te încurc? în încercarea de a îndep?rta portalul.
- Nu s-a sp?lat bine? mai treci o dat?? te întreab? cu voce egal? când îl apuci de picioare ?i-l tragi înapoi pentru a-?i crea spa?iu de manevr?, dar mai tare decât cuvintele te acuz? privirea lui, disperarea ?i neputin?a, î?i vine s? urli, când, dup? o trac?iune e?uat? consta?i c? nici împins nu vrea s? se mi?te, e?ti în pragul alunec?rii în plâns, disperarea ta cre?te exponen?ial când îi vezi privirile date peste cap studiind instala?ia, te sim?i de parc? tu ai fi cea goal? sub privirile lui, sau ale altcuiva.