Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bomboana

de Maria Mitea

M? uitam în jur, nu o ridicam din prima, prost s? fii s? nu te împiedici de a?a bun?tate.

Ca o b?trân?, îmi l?sam barba s? cad?-n piept, m? uitam lung la ea, salivam,
d?deam înc? o dat? cu ochii roat?, dac? o sc?pat-o careva (poate Veru?a, poate Nata?a) aveau obiceiul s? nu m?nânce imediat când erau împ?r?ite de mama sau vreo m?tu??.
O doseam în buzunarul de la rochi?? dup? care m-ascundeam dup? sob?.

Tot farmecul copil?riei consta c? aveam o ascunz?toare care m? ap?ra de toate b?nuielile dar ?i de toate bunele întâmpl?ri întâmplate dar ?i neîntâmplate.
M? ap?ra de-ai casei (de nu se mai terminau) ziceai c?-i colhoz la noi în ograd?, dar ?i de mine însumi, de pisic?, ?i de orice alt animal adus în cas? la jiujiulit.
Chiar dac? casa era plin? în ascunz?toare nu m? vedea nimeni, nici eu nu m? vedeam.

Scoteam dulceg?ria din buzunar, m? uitam la ea ca la o fiin?? vie, ?tiam ce scrie pe hârtie ”steklyannaya/din sticl?”, c? de aia omul înva?? a citi. O miroseam, o doseam din nou în adâncul buzunarului, de multe ori îl ?i g?uream sau rupeam cu totul.
Atunci eram nevoit? s?-mi ascund bomboana în sân ca pe-o cruce ( la vârsta aia aflasem c? unii oameni poart? cruce la gât.)

Pân? aveam curajul s? stau cu ea în mân? trecea vreun sfert de or?, gloata ca gloata dar nu de alta gospod?ria era plin? ?i de p?s?rele ?i toate jivinele care puteau da în orice clip? buzna peste mine chiar ?i dup? sob?.
St?team cu ochii în patru.

M? tot gândeam cum e s? m?nânci singur o bomboan? ca asta, care e dat? nu de mama, nici m?tu?a ci chiar de sfântul Dumnezeu.
Salivam din nou, înghi?eam în sec,
De fapt ?i drept, satisfac?ia era ?i mai mare dac? îmi imaginam cum o m?nânc cu mu?c?turi mici, ca un iepure când m?nânc? morcov, iar ceilal?i se uit? la mine cu jind.
Dup? aceast? l?comie imaginar? m? apuca jalea, frica, ?i iar jalea, ru?inea, ?i tot a?a pân?, ca un clopot, îmi r?suna vocea mamei în cap:
- vai necaz, cum s? nu împar?i cu surorile ?i fra?ii? p?i dac? n-ai s?-mpar?i cu ei atunci cu cine altcineva mai po?i împ?r?i? dac? ?i ei, ca ?i tine, o s? g?seasc? o bomboan? într-o zi ?i o s? fac? la fel, s? m?nânce de unii singuri.

La acest gând, aruncam rufele de dup? sob? prin toat? casa, m? duceam ?i mai în fundul cotru?ei.

Mama noastr? era mare pacoste pe capul omului, uneori îmi era a?a de ciud? pe ea de-mi venea s-o pi?c de piele a?a cum te-ar pi?ca un p?duche.

Încet, ie?eam la lumin?, scoteam bomboana din buzunar, iar o b?g?m în buzunar ?i iar o scoteam, a?teptam s? fiu b?gat? în seam?, s? vad? lumea c? m? fr?mânt, dup? care oftam ?i începeam s? m? f?lesc în fa?a surorilor: - am o bomboan? da nu v? dau:
- de unde ai bomboana? cum ?ie ?i-o dat ?i nou? nu?

Începeau s? se roage de mine, nu m? l?sam u?or convins? s?-mi dau pâinea de la gur?. Aproape cu lacrimi în ochi îmi aduceau aminte cum ?i ele au împ?r?it odat? nu ?tiu când nu bomboan? din sticl?, ci ciocolat?, un m?r, o cl?tit?: - vreau s? v? ruga?i de adev?ratelea,
- adic? cum s? ne rug?m de adev?ratelea,
- cu milogeal?, în genunchi, s? mi se rup? inima de voi.
Tot a?a pân? o rupeam în trei, patru buc??ele ?i la gr?m?joar? ne înfruptam cu pu?in dulce, ne potoleam pofta dup? care deveneam cea mai bun? sor? din lume, deveneam un fel de vedet?, cea bun? la inim?, a?a mama ne zicea ” s? fi?i buni la inim?, c? tare urât e omul zgârcit” iar la jocul de-a lupul ?i vulpea eram l?sat? s? fiu vulpea.

Mereu era b?taie mare pe cine s? joace vulpea ?i cine s? joace lupul.

Maria Mitea (Danalachi) | Scriitori Români

motto: Ploaia are doar o singur? fric?, Frica de matematic?

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro