proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

XIII

- Dragul meu Vl?du?, mi-ai promis, dar te mai rog o dat?, desear?, la cel mai mic semn de oboseal?, indiferent unde e?ti, opre?ti ?i te cazezi la un hotel, bani ai suficien?i, important este s? ajungi cu bine, nu trebuie s? demonstrezi sau s?-?i demonstrezi nimic. Nu ai condus foarte mult, mai acord?-?i timp s? câ?tigi experien??. Te rog mult, te iubesc ?i mai mult! Sun?-m? de la hotel! Drum bun!
Era ?ase diminea?a, doisprezece septembrie, un copil î?i lua zborul, o mam? r?mânea pe trotuar, singur? ?i trist?, nu era prima dat?, dar de fiecare dat? este altfel. De data asta nu-i tocmai r?u, doar grija îi apas? sufletul, f?r? experien?? prea mult? la condus, s-a pornit b?iatul în lume la mii de kilometri, e-adev?rat c? Vl?du? este un b?iat ponderat ?i echilibrat, mi-a dat el asigur?ri c? va fi foarte atent ?i, mai ales, prudent, dar sunt mii de kilometri pe autostr?zile lor de mare vitez?, la care nu gre?e?ti de dou? ori, nici nu vreau s? m? gândesc, va fi bine, nu-i alt? cale, puii pleac? întotdeauna din cuib, ?i el nu mai este un copil, ?i e inteligent, ?i ce solu?ie a g?sit el cu tablourile, parc? simt c? voi primi to?i banii ?i tablourile vor r?mâne tot la mine, acum îmi pl?te?te, de fapt, partea mea de la divor?, conform legii ?i a bunului sim?, nu i-am spus nimic lui Vl?du?, dar cred c? a?a va fi, el parc? a intuit, voia s? m? lase împ?cat?, la facultate ne descurcam noi ?i f?r? s? primim banii ??tia, dar e bine a?a, abia a?tept s? vin? acas? de Cr?ciun, vezi, mintea ta ?tie c? va fi bine, sare deja etape, ajunge în vacan?a de s?rb?tori ?i înc? n-ai primit telefonul din seara asta, hai du-te în cas?, azi e?ti liber?, e o zi frumoas? de toamn?, peste câteva zile începe ?coala, de fapt de mâine trebuie s? mergi la facultate, îmbrac?-te de drum lung ?i hoin?re?te toat? ziua, f? poze cu ora?ul plin de via?? dar indiferent la vie?ile voastre, ale muritorilor care tr?iesc în el, nu z?bovi, mai f?-?i o cafea, m?nânc? ceva ?i zburd?, n-ai fost pe malul râului, mereu ai evitat din cauza ascunzi?urilor create de vegeta?ia abundent?, o fric? instinctiv? te f?cea s? ocole?ti zona, ar trebui s? te apropii la distan?e ?i în locuri sigure, s? faci poze, ?tii c? raportul este unu la o sut?, abia la o sut? de poze alegi una pentru pictur?, ai pân? acum trei, plus cea de pe ?evalet, ai reu?it s? pictezi vreo opt tablouri în patru ani, poate c? dup? ce vine frigul vei picta mai mult, vei picta, mai ales în contextul în care via?a ta s-a a?ezat, du-te în sânul toamnei, la amiaz? m?nânci undeva prin centru, apoi când vei fi obosit? te retragi acas?, savurându-?i singur?tatea ta unic?, generoas?, irepetabil?. Chiar a?a, ce tr?ie?ti acum nu se va repeta, doi ani vor trece uluitor de repede, înc? doi, se vor duce ?i ei pe nesim?ite, Vl?du? va avea dou?zeci ?i ?apte de ani, poate va tr?i cu vreo nem?oaic?, suedez? sau japonez?, cred c? Germania are masteranzi din toat? lumea, s-ar putea ca marea ta însingurare abia atunci s? înceap?, vei avea cincizeci ?i doi de ani, ca mam? vei fi înc? tân?r?, ca bunic?, de vei avea vreun nepot, inadmisibil de tân?r?, doar ca femeie liber? de obliga?ii, care are dreptul ?i datoria s? fie fericit?... vei fi o nefericit?, cu temele nef?cute, o ratat?! Hai nu fii atât de drastic?, ce-i aia... o ratat?? acum te faci c? nu ?tii, a?a-i? dar când iei telefonul în mân? de o sut? de ori pe zi, ce-i aia?, când arunci penelurile nesp?late câteva zile direct la co?ul de gunoi, mergând peste o s?pt?mân? s?-?i cumperi altele, aia ce-i?, când te treze?ti la dou? noaptea ?i apoi mai adormi la cinci, dar la ?ase jum?tate sun? alarma, nu-i dezastru?, crezi c? cei care de obicei pun etichetele astea, gen ratat, psihopat, anxios, depresiv, melancolic, insomniac ?i alte subtilit??i psiho, nu te v?d?, nu-?i v?d cearc?nele oboselii, nesomnului, neîmplinirii?, crezi c? nu spun de tine c? e?ti o nef....? care se isterizeaz? la studen?i, cum spuneau de Elvira de la istorie, cu tine de fa??, ?ie chiar, tu nu intrai în discu?ie pentru astfel de afirma?ii conspirative, tu erai o femeie împlinit?, tocmai intrase?i în clubul select al arti?tilor profesori, apoi ai supus Clujul cu expozi?ia ta incredibil?, erai regina neînsc?unat?, ren?scut? din propria cenu??, dar nimeni nu ?tia asta, te-a?tepta un viitor m?re?, dar... unde e? doar tu po?i r?spunde acestei întreb?ri, de ce de câ?iva ani, cu toate condi?iile întrunite pentru o via?? fericit?, parc? ai îmb?trânit mai repede decât firesc, o femeie fericit? întinere?te, sau r?mâne pe loc cel pu?in, tu... îmb?trâne?ti, fa?a ?i s-a rotunjit, început de buh?ire, ?oldurile ?i coapsele s-au îngro?at, menopauza e pe tine ?i atunci s? vezi dezastru, sânii t?i mici ?i zvâcnitori se culc? sub greutatea ad?ugat? de lipsa mângâierii lor, sau a mângâierilor, ridurile pe care le repudiezi, de?i n-ai cum, amânând doar clipa recunoa?terii oficiale, când... ce vei face? vei merge la sal??, te vei abona la SPA?, cineva s?-?i umple ?an?urile acelea tot mai multe ?i mai adânci de la col?ul ochilor ?i al gurii, s?-?i taie din pielea care parc? se înmul?e?te de la sine ?i nu mai încape pe gâtul ?i pieptul t?u?, dar a?a-i de când lumea, toate ajungem acolo, da, dar depinde când ?i cum, Vl?du? este principala ta leg?tur?, aproape ombilical?, cu lumea, de fapt singura, c? juc?ria din sertarul noptierei o hr?ne?ti cu baterii, î?i mai suni de dou? ori pe an p?rin?ii, cu angoase ?i reful?ri s? nu a?tep?i minuni, nu a?tept, mi-e fric?, dar nu ?tiu ce s? fac, toate pun?ile din jurul meu s-au pr?bu?it, Paul, fostul meu so?, m-a izgonit prin dispre?, David, dac? e s? m? gândesc ?i la el ca b?rbat pe care l-am iubit, într-un fel, a murit atunci, la Cr?ciunul acela uluitor, pe care l-am murd?rit eu, Cristian... la el nu am dreptul nici s? m? gândesc, ?i atunci ce s? mai vreau?, ce pictur? s? mai fac?, de ce mi-a? dori s? mai creez ceva?, când am creat totul, mi-a fost dat s? creez dou?sprezece pânze magice, ?i eu vreau s? hoin?resc, vezi Doamne, s?-mi g?sesc inspira?ia prin Cluj, care nici m?car nu este un ora? al pictorilor, cum sunt Paris sau Firenze, în care cobori pe strad? ocolind pictorii, poate c?, artist? fiind, vei putea expune, cândva o sut? de fotografii cu ora?ul de pe Some?, alese din zece mii pe care le vei fi f?cut hoin?rind, dac? crezi în asta du-te, ie?i la plimbare, dar culorile ?i s-au uscat demult ?i tu o ?tii, poate ar trebui s? r?mâi la picturile bisericilor, care ?i ele pot absorbi ?i transmite harul pictorului, cum le spui studen?ilor, dar ?i dac? n-o fac, extazul în fa?a lor este asigurat din interiorul privitorului ca rezultat al credin?ei, al ador?rii, dar asta nu le-o spui studen?ilor, nici n-ai cum s? faci un sfânt de pe tavanul unei m?n?stiri la fel cum l-ai f?cut pe Cristian, dac? ai fi fost contemporan? cu vreunul, pe care s?-l fi privit în ochi, da, ar fi ie?it ceva, dar a?a... când ai, doar ca model Capela Sixtin? a uria?ului Michelangelo, ?i de la noi Agapia Neam?ului ?i Zamfira prahovean? de pe Valea Teleajenului, inestimabila ctitorie a Zamfirei Apostoli, cea tr?itoare sub semnul lui Brâncoveanu, cu cât? pl?cere spui studen?ilor aceast? scurt? prezentare, m?n?stire transformat? de Grigorescu, prin frescele lui minunate în „Capela Sixtin?” a României, dar Grigorescu la zece ani picta icoane pe care le vindea în oborul bucure?tean, amprenta pictorului genial care a fost negând într-un fel reprezent?rile bizantine, care nu pre?uiau decât spiritul, chipurile sfin?ilor fiind reci, indiferente, cu frun?i înalte, nasuri ascu?ite ?i ochi profunzi, de aceea-l iube?ti ?i tu pe Grigorescu, la fel fiind ?i icoanele f?cute de tine în timp, vii, cu sfin?i umaniza?i, calzi, frumo?i. Frumuse?ea chipului nu anuleaz? spiritul, ci-l apropie, le spui studen?ilor ilustrându-le dictonul personal cu acele frumoase chipuri de sfin?i, mângâiate de o lumin? uimitoare, pe care Grigorescu ?tia s-o g?seasc? f?r? indiferen?a de pe chipurile reprezentate în icoanele bizantine, care, potrivit viziunii lor trebuia s? lase în întregime locul spiritului, credin?ei. ?i peisajul... cum s? faci peisaj cu sufletul r?v??it, când nimeni nu mai crede în tine, sau poate cineva mai crede, dar ce conteaz? ce crede el, adev?rul e c? te-ai cam obi?nuit s? tr?ie?ti din gloria trecutului, aici ai dreptate, dar oamenii au mereu nevoie de eroi, ?i îngerul blond al peisajului transilv?nean, cum ai fost numit? atunci, dup? expozi?ie va deveni tot mai mult un personaj rubensian, fotograf amator ve?nic nemul?umit de el ?i de arta lui. ?i las? sticla de whisky, nu-i nici opt, mai bine ie?i ?i plimb?-te, când te-ntorci o g?se?ti tot acolo!