proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

C? nu sunt ?ovin, conform Micului dic?ionar explicativ, "nu a?â? ura ?i du?m?nia între na?iuni ?i popoare, nu propag ideea superiorit??ii unei na?iuni fa?? de celelalte, nu promovez exclusivismul ?i intoleran?a na?ional?" sunt sigur. Dimpotriv?. Am avut ?i am buni prieteni unguri, mi-aduc aminte cu pl?cere ?i cu oarecare nostalgie de ??ranii sa?i din jurul Sibiului care în zilele de mar?i ?i vineri umpleau târgul cet??ii, precum ?i de sa?ii ora?ului me?te?ugari, negustori, func?ionari impecabili. Îmi pl?cea disciplina care emana dinspre ei cu orice ocazie. Am cunoscut ?i mul?i ?igani. Unul m-a în?elat odat? vânzându-mi un inel de aur care apoi s-a dovedit de tinichea. Îmi aduc îns? cu pl?cere aminte de acei me?teri oache?i care puneau scocuri de tabl? la casa bunicilor precum ?i de unul care potcovea caii satului. Acesta din urm? era foarte respectat ?i pre?uit de to?i gospodarii pentru c? aveau nevoie de munca lui iar el se str?duia s?-i mul?umeasc? pe to?i.
Cu vecinii de pe hart? precum si cu alte na?ii mai îndep?rtate n-am ?i n-am avut niciodat? nimic. Convingerea mea este c? n-am sentimente ?i manifest?ri ?ovine.
Nedumeririle mele sunt multe. O s? expun doar dou?:
1)De ce unii lideri ai ?iganilor ?i nu numai, îi numesc pe ?igani romi sau rromi.
2)De ce Sibiul a devenit o dubl? capital? monarhic? având un rege ?i un împ?rat al unei singure etnii.
Am crezut c? m? pot l?muri singur. Am apelat la doi scriitori care s-au aplecat, în opera lor, cu simpatie spre etnia ?iganilor. Unul este marele istoric Mihail Kog?lniceanu iar cel?lalt scriitorul ?i poetul Zaharia Stancu.
În volumul “Scrieri Alese” am g?sit discursul lui Mihail Kog?lniceanu rostit în Academia Român? la 13 aprilie 1891. Primul capitol ne intereseaz? deoarece este intitulat “Dezrobirea ?iganilor”. Are cuvinte patetice când vorbe?te despre situa?ia grea a ?iganilor dinainte de eliberare. Aduce elogii domnitorilor Mihail Sturdza ?i Alexandru Ghica care au dat legile emancip?rii ?iganilor statului ?i mân?stirilor primul în Moldova in 1844 al doilea în Ţara Româneasc? în 1845. Au r?mas în continuare robi ?iganii particulari, cum sunt numi?i cei în proprietatea boierilor. Autorul arat? apoi c? prin “Proclama?ia de la Islaz“ din 11 iunie 1848, care ulterior a devenit, pentru 3 luni, Constitu?ia T?rii Române?ti “poporul leap?d? de pe sine neomenia ?i ru?inea de a ?ine robi ?i declar? libertatea ?iganilor particulari” În?bu?irea revolu?iei va duce ?i la anularea Constitu?iei, ?iganii particulari r?mânând în continuare robi. Dar suflul înnoitor, care va moderniza societatea româneasc?, nu poate fi oprit. Conven?ia de la Paris, care a ?inut o vreme loc de Constitu?ie, desfiin?eaz? ?i robia ?iganilor particulari. Kog?lniceanu conchidea cu ocazia discursului din 1891: “De?i de la proclamarea emancipa?iunii nu sunt înc? cincizeci de ani, ?iganii ne-au dat industria?i, arti?ti, ofi?eri distin?i, medici ?i chiar oratori parlamentari... Sunt sigur c? p?rin?ii no?tri, dac? s-ar scula din mormânt, v?zând progresele ce au f?cut sufletele ?ig?ne?ti emancipate de dân?ii, nu s-ar c?i de reforma umanitar? proclamat? de ei” Dac? Kog?lniceanu ar fi ?tiut c? denumirea de Rrom se cuvine a fi dat? ?iganilor ?i c? aceast? denumire le-ar fi fost benefic?, cu siguran?? ar fi folosit-o ?i el. N-a folosit-o nici în tinere?e, atunci când în 1837 scria: ”Esquisse sur l’histoire les mouers et la langue cigains"(Schi?? asupra istoriei, obiceiurilor ?i limbii ?iganilor). Nu poate fi vorba, în acele timpuri, nici despre vreo aspira?ie a ?iganilor de a-?i constitui monarhie. Kog?lniceanu ne-ar fi amintit ceva. ?i apoi ca s? existe o monarhie nu este destul s? existe un monarh (în cazul de fa?? doi) ?i un popor, ci mai este nevoie, în primul rând, de un teritoriu.
Zaharia Stancu scrie romanul “?ATRA” ap?rut în 1968. Îi prive?te pe ?igani cu mult? în?elegere ?i-i prezint? cu realism. Ac?iunea romanului se petrece în acea perioad? grea, nu numai pentru ei ci pentru toat? lumea civilizat?, perioada ultimului r?zboi mondial. Popula?ia ?atrei e alungat? spre pustietate, pândit? de ororile r?zboiului ?i de neînduplecarea autorit??ilor. Apar în roman, în afara unor aspecte de via?? neverosimile pentru sedentari, ?i aspecte ce caracterizeaz? pe to?i oamenii, indiferent de etnie. ?atrele sunt colectivit??i închise ?i pu?in numeroase. Cea din romanul în discu?ie are “96 de suflete cu mic cu mare.” Autorul nu-i nume?te pe membrii ?atrei, ?igani. Dar nici rromi. Îi nume?te simplu:Oamenii tuciurii. I-a cunoscut bine pe ace?ti nomazi. Dac? ar fi ?tiut c? ei vor s? se numeasc? altcumva sau c? ar avea veleit??i monarhice ar fi f?cut s? transpar? din roman lucrurile acestea.
Oare a?a cum m-a în?elat pe mine acel ?igan cu inelul de tinichea, tot a?a procedeaz? ?i cei doi cona?ionali ai lui care ?i-au alb?strit sângele ?i vor s? ne fac? s? credem c? a?a le-a fost din na?tere?