Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de nicolae tomescu
Trecuse bine de Sfânta M?rie Mic?. Toamna î?i intra tot mai mult în drepturile ei. Pe locurile de la Moara Ha?agului, de pe râul Visa, cucuruzul crescuse de nu se putea vedea c?l?re?ul de pe cal. Dou? zile le-a trebuit celor din familia lui Niculae s? rup? de pe coceni tul?ii ?i, apoi, înc? una s?-i încarce în carul lung. De?i osiile ro?ilor erau de curând unse cu p?cur?, de-abia au putut cele dou? bivoli?e s?-l urneasc? din loc. Când au ajuns la cârnelile de Su St?uini s-au oprit. Nici strig?tele de Hi, nici pocnetele asurzitoare ale biciului împletit în ?ase, nu le-au mai putut face s? înainteze.
- N-are rost s? mai chinuim bietele animale, zise Niculae. Zaharie, du-te tu pe ?esul ?l Sarb?d, unde-i stava cailor, ?i adu-l pe Cezar s?-l punem înaintea bivoli?elor. Voi, ??tialalal?i, hodini?i-v? la umbra carului pân? vine el cu calul. Niculi??, tu scoate restelele de la jugul bivoli?elor, s? se mai hodineasc? ?i ele.
Au a?tepta a?a pân? la vremea amiezii. Nu doar soarele care era pe bolt? sus, sus de tot, ci ?i clopotul de la biserica sa?ilor, precum ?i trenul oprit în halt?, în drumul lui spre Cop?a, ar?tau , f?r? putin?? de t?gad?, sosirea amiezii.
Un l?trat vesel îi scoase pe oameni din amor?ire. ?i cele dou? bivoli?e p?reau, parc?, interesate oprindu-se câteva clipe din rumegat. Era Leu, c??elandru de nici doi ani, care se luase dup? Zaharie care-l c?l?rea pe Cezar.
- Ai cam z?bovit copile. Credeam c? pân? se va însera vom putea aduce ?i stânjenul de lemne din p?dure. C? bonul de la prim?rie îi pentru azi.
- Am z?bovit c? m-am dus ?i pân? acas? de am înh?mat calul ?i am luat crucea ?i l?n?ugurile. Cum altfel puteam prinde calul înaintea bivoli?elor ?
- Brava, bine te-i gândit, c? în marea grab? am uitat s?-?i spun.
S-a dat bine pe brazd? copilul ?sta, gândi Niculae. Bine c? l-m adus acas? din Sâghi, c? ce f?cea el acolo? Desigur ajungea o pu?lama, c? apucase pe c?i gre?ite. Aici, la ?coala din sat, înv??ase bine. P?rintele Cornel m-a îndemnat s?-l dau la ?coal? în ora?, s? scot domn din el. L-am dat, ?i o reu?it la igzamen Nu mi-am dat, atunci seama, ce bine ?tia el ?i ungure?te c? igzaminu s-o dat în limba ungurilor c? a?e-i lejea acum. I-am g?sit gazd? la un om de pe la noi. M-m dus într-o zi de mar?i la târgul Sîghiului. Pe cine v?d acolo ? Pe Zaharie ! Ajuta pe un negustor s?-?i pun? ?atra ?i era cu ?âgara în gur?. I-am tras o mam? de b?taie ?i l-am adus acas?. M-am gândit ca tot omul: decât coda? în ora?, mai bine în satul t?u frunta?
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro