proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Eu sunt Sirena Luana... Mi-e p?rul din moa?e de aur, iar ochii mei sunt verzi, a?a ca p?durea, despre care îmi poveste?te, câteodat?, bunica, dac? eu insist sau o rog foarte mult. De multe ori, plâng, singur?, în castelul meu de m?rgean, ?ti?i cum este m?rgeanul? Are culoarea chihlibarie spre violet ?i este ceea din care este cl?dit? lumea noastr?.

Dar, de multe ori, plâng, stau, pe coate, ?i plâng, privind, întruna, dac? un pe?te intr?, cumva, prin fereastra goal?, pentru c? fiecare camer? are câte dou? sau trei ferestruici, prin care intr?, dac? vor, pe?ti...

Noi îns? locuim, eu ?i cu tata, într-o zon? mai retras?, nu sunt prea multe locuin?e de m?rgean, unde st?m noi, ci doar înc? dou? sau trei, de fapt sunt trei, cu micul nostru castel, cu totul, patru. Câteodat? o vizitez pe mama, care st? la câteva leghe marine dep?rtare, în alt? parte, decât tata ?i cu mine.

Bineîn?eles, ?i ea, mama, într-o locuin??, din acela?i m?rgean, de?i ei îi place mult opalul, iar camera ei preferat?, s? ?ti?i, c? este tapetat? cu praf de opal, care este cumva mai prietenos vederii, fiind mai deschis la culoare ?i mai feminin...

Eu, dac? locuiesc împreun? cu tata, am înv??at, îns?, mult s? iubesc m?rgeanul ?i s? nu am nevoie, de opal. Când eram eu foarte mic?, înc?, am primit de la tata, care s-a întors cu bine de la China-de-sub-ap?, o pereche de cercelu?i, din coral, dar coralii sunt foarte departe de zona noastr?, ?i m? întristeaz? mult... De?i, sunt doar ni?te crengu?e care se aseam?n? cu o ”p?dure” submarin?.

Sunt, desigur, Luana, sunt românc?, a?adar locuiesc în România-de-sub-ap?, ?i sunt foarte mândr? c? sunt românc?...

Noi cunoa?tem, foarte bine, lumea de deasupra, iar, aceasta, de prin c?r?i foarte scumpe, pe care trebuie ca oricine de-sub-ap?, s? le deprind?, pe de rost, a?a c? le studiem, de foarte mici, din scoar?? în scoar??.

C?r?ile sunt de piatr? ?i de fapt sunt foarte greu de întocmit, fiecare liter? fiind sculptat?, de fapt, un cod întreg de informa?ie, în linii lungi, pe fiecare bucat? de piatr?, numerotate corespunz?tor...

Ce avem s? ?tim... Nu foarte multe. C? e?ti tu, cel care cite?ti aceast? carte pe deasupra, dintr-o ”hârtie din copac”.

C?, voi ave?i tot piatr? sau ”beton” pentru construc?ii, ?i c? m?rgeanul nostru este cam departe de voi ?i la adâncimi medii.

Apoi, c? ave?i p?duri, a?a, dup? cum noi, avem crengu?e de corali, dar ale voastre sunt fabricate din altceva. Tr?iesc altcumva, sunt p?duri vii, care respir? ?i ele aer... Cum s? respire crengu?ele de coral aer... P?durile voastre îns? chiar respir? aer... Având în vedere c? din câte cunosc, la voi, este mai mult oxigen, nu e de mirare poate c? un copac respir? aer, dar ?i la noi e bine, de?i e mai bine sus, din câte mi-a spus tata, care a mai urcat...

Cunoa?tem, de asemenea, ?i harta general? a lumii, care este dublat? ?i sub mare. De pild? eu sunt românc?, sunt din România-de-sub-mare, ?i toate numele de locuin?e sunt ?i pe la noi, cum de pild? Ungaria voastr?, care la noi, bineîn?eles este Ungaria-de-sub-mare ?i unde se vorbe?te limba maghiar?...

Toate sirenele vorbesc, pe aici, române?te, de?i mai avem vizite, ?i de prin alte zone... Zonal, îns?, cum spuneam, locuin?a noastr? este mai m?rginit? (adic?, nu intr? atâ?ia pe?ti sau vizitatori, prin ferestrele noastre de m?rgean, zilnic).

De pild?, camera mea prime?te, doar, maximum 15 pe?ti/pe zi sau dou? Sirene, dintre care unul este, desigur, Papa... A?a îi spun eu tatei, când vreau s? râd, de el, sau când mi-e doar foarte drag. Cealalt? a doua Siren? este, de obicei, un vizitator de la celelalte trei case, din vecin?t??i, ?i atât. Pentru c? fra?i sau surori nu am, iar mama cum spuneam este în alt? zon?, mai populat?, la câteva zeci de leghe distan??.

Mai mergem pe la ea, tata mai ades...

Eu stau, în general, în camera mea, unde nu vine, decât tata ?i câte un vizitator/pe zi, dar, în general, v? m?rturisesc c? sunt foarte plâng?cioas?, numai datorit? faptului C? MI-AR PL?CEA S? AM, ?I EU, O FAMILIE, a?a dup? cum ar urla, de-a dreptul!, Nea Afram, care este, îns?, un domn simpatic, mai de departe, la câteva ”case” distan??, care ne surprinde, câteodat?, cu vizitele ?i cu urletele sale, de-a dreptul, cum spuneam, adic? vorbe?te pe un ton mai ridicat, decât cel marin mediu. ”VREI S? TE C?S?TORE?TI, SAU CE FACI? ”

Dar, e foarte simpatic, are un nepot, pe nume Mih?i??, iar ei sus?in c? tr?iesc la adâncimi mai apropiate de suprafa??, dar, bineîn?eles, eu ?tiu c? aceasta nu este posibil, ?i c? sunt doar balivernele, din spusele lui Nea Afram... În clipa aceasta, prin ferestruic?, a intrat un pe?ti?or.

M? uit la el ?i în gol, totul este ca de obicei, dar pe?tii sunt frumo?i...

Câteodat?, nici nu citesc din ”c?r?ile de piatr?”, nici nu m? gândesc la oamenii de deasupra, care, desigur, fac unele lucruri cu mult mai interesante decât ce se poate face dedesubt, dar m? uit întruna la pe?ti?orul acesta cu dunguli?? alb? ?i încerc s? nu m? gândesc la nimic. Dac? este ca, poate, câteva lacrimi s? îmi cad? din col?urile ochilor, le las s? îmi ude obrajii, motivul îl ?ti?i, deja, am dou?zeci ?i patru/opt de ani, ?i înc? NU AM FAMILIE, a?a cum ar spune, cum am explicat, Nea Afram, pe un ton mai categoric.

Îns?... ?i, aici, e tot skepsisul: Am pe cineva, nu pe Mih?i??, care este, desigur, nepotul lui Nea Afram ?i care este cu doi ani mai mic numai decât mine, nu pe Tata, sau pe ”Lun? de m?lai” (Despre aceasta, o s? v? povestesc mai târziu), persoana, îns?, pe care, cu adev?rat, o am ?i c?reia îi apar?in, nu e nici Papa, nici Mama, care se afl? la câteva leghe marine distan??, într-o alt? locuin??, dup? cum, deja, ?ti?i... ”Ci îl am pe Ionu?.”

Ionu? este un b?ie?el de numai cinci ani ?i care locuie?te chiar foarte aproape de noi, de toat? ziua alerg, dup? el, ?i mi se pare c? nu îl v?d pe Ionu?, destul de adesea, a?a dup? cum mi-a? fi dorit...

Câteodat?, îmi imaginez c? Ionu? este sirena mea, f?cut? din corpul meu sub?ire ”Ca de gazel?”, aceasta nu ?tiu ce înseamn? dar mi s-a p?rut interesant când a încercat s? îmi explice Maman, uneori îmi imaginez c? de?i Ionu? are o mam? ?i un tat?, eu sunt de fapt mama lui Ionu?, iar, aici, este o tain? mare.

Inima mea sensibil?, de Siren? tân?r?, se înmoaie, ?I NUMAI EU ?TIU, CÂT ?IN LA IONU?, care abia ce a împlinit vârsta de cinci ani... Sunt o siren? (pu?in netoat?) dac? îmi imaginez a?a ceva despre Ionu??
Unii ar spune c? da, dar vede?i, eu nu am povestit despre ce simte inima mea dulce ?i moale, înc?, nim?nui...

-Ionu?, ce faci... Nu vii...

-Nu cred c? m-am s?turat...

-Ce faci...

-Încerc s? desprind crengu?a aceasta de corali ?i nu prea reu?esc...

-Las? coralul, ?tii c? aduce ghinion.

-De ce s? aduc?, Luana, coralul ghinion, sunt numai ni?te basme din b?trâni...

-Coralul, Ionu?e, este f?cut din ni?te pe?te mai scump, pentru mare, las? crengu?ele de coral, în pace, Ionu?... Ce naiba faci... Haide, mai bine, la mine în camer?, în schimb, s? ne uit?m dup? pe?tele care tocmai a intrat...

-Ce culoare are?

-Albastru.

-Tot albastru? M-am s?turat de pe?tele albastru, turcoaz sau verde, sigur nu e pe?tele acela rar, ro?u?

-Nu e. E albastru, ?sta.

-Aha...

-Haidem, la mine în camer?, s? vedem, poate intr? pe fereastr?, ?i un alt pe?te... Ce faci, Ionu?...

-Mai las?-m?, crengu?a asta de coral, e chiar interesant?. Nu o rup, am încercat, dar sunt prea mic, ?i-a? aduce ?i ?ie o buc??ic? numai s? vezi c? nu e nimic înfrico??tor, la ea...

Mi-am privit, o clip?, moa?ele mele, de aur, ?i am încetat s? îl mai obosesc pe Ionu?. El este ”copila?ul meu”, dar el habar nu are îns? despre acest lucru, c? eu m? gândesc la el, a?a... ?i tocmai ce a împlinit cinci ani?ori?

Oare, nu sunt o mam?, parc?, prea tân?r? dac? am abia dou?zeci ?i opt de ani? Oare nu sunt deja prea b?trân?? Coroni?a m? strânge pe cap, a?adar o s? o înlocuiesc cu alta.

Este foarte micu??, dar ?i c?p?tâiul meu e micu?, probabil de la moa?ele prea ondulate, trebuie s? îmi pun din nou coroni?a cealalt?, care este f?cut? din topaz, cu patru mici diamante albe... (Care este de fapt cel mai scump lucru pe care îl de?in, ?i care mi-a parvenit, de la familie, atunci când m-am n?scut, ?i care îmi vine perfect peste c?p?tâi acum. Adic? la vârsta de dou?zeci ?i opt de ani, pe care chiar îi am deja, ”F?R? S? DE?IN ÎNC? O FAMILIE PROPRIE!”, a?a cum ar urla, desigur, ?tim: Nea Afram...

Mi-e dor de Nea Afram...

M?car, dac? ar mai trece, cu ”Lun? de m?lai”, ?i cu Mih?i??... Ace?tia sunt o ”rund?” de prieteni, pentru c? în toate, suntem, cu exactitate, chiar patru locuin?e f?cute din m?rgean, vecini unii cu al?ii, ?i cu to?ii cu mândrie, români...

Dar, bine, Nea Afram nu e dintre cele patru locuin?e, dar mai trece... El spune c? st? ”Aproape de ??rm”, dar ce s? te pui cu n?scocelile ?i cu urletele cam pi?ig?iate a numai un b?trânel de cca. optzeci de ani, cât are Nea Afram... Dac? nu ar veni împreun? cu Mih?i?? ?i cu ”Lun? de M?lai”, cred c? l-a? da, în mod personal, afar?, de la mine din camer?, pentru c? m?rgean este destul, sunt ?i pe?ti, iar Nea Afram prea le spune, pe toate, prea de-a pe ?leau ?i ”neelegant”, astfel încât îmi pare câteodat? neinteresant ca s? m? viziteze ?i s? urle, c? nu îi plac pe?tii mei...

Dac? se întâmpl? s? fiu vizitat? de unul...

-Nea Afram, unde este Mih?i???

-Nu îl vezi? În spate, cu Lun? de M?lai...

-?i ce mai zice?i? Zice?i c? locui?i, exact sub un Templu? Dar, nu e, atunci, întuneric în locuin?a dumneavoastr? de m?rgean? Nu se sperie pe?tii? Vizite ave?i?

Numai bomb?nea, iar ”Lun? de m?lai” era o Siren? foarte ?oad?, care era prietena bun? a lui Mih?i??, dac? toat? lumea spuneau c?, într-o zi, ”or s? se c?s?toreasc?”, pentru c? ”erau dou? Sirene frumoase ?i potrivite, aproape în pereche.” Iar, pe mine, m? speriau toate aceste lucruri... Când o s? am ?i eu o situa?ie, de pild?, ”Aproape în pereche”, cu cineva?

?i o familie, ?i poate... Nu ?tiu. O zon? mai traversabil?, de mai mult pe?te, poate?

M?car 18 s? vin?/pe zi... 18 pân? în 36 pe?ti, cred c? altfel m-ar obosi, indiferent poate de felul în care ar fi colora?i...

-Nea Afram, unde este Mih?i???

-Chiar este Mih?i?? îndr?gostit, de Lun? de M?lai? Este o Siren? dr?gu??, s? ?tii...

Când intrau to?i trei în camera mea mic?, sim?eam un fel de c?ldur?, în piept, iar casa mea era plin?. Cum s? te îndr?goste?ti de ”Lun? de M?lai”, pentru c? e, totu?i, cam urâ?ic?...

Dar, cum s? v? explic, era mai cald, la mine, în suflet, dac? eram, de pild?, numai eu ?i Ionu?...

-Ionu?... Ce faci, Ionu?... E?ti bine, ce faci... (M? îngrijoram, pentru el. Avea numai cinci ani.) Te iubesc, Ionu?.