proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

S-ar fi putut ca adultul s? plece f?r? el la câmp, s? încarce fânul, îns? copilul, atent, a fugit pe urmele b?rbatului, s? nu-l piard? din ochi. A alergat cu vrednicie sute de metri pân? a prins c?ru?a. Omul a tras de frâie, ca ?i când în urma sa ar fi alergat câinii de care se se temea s? nu-i atace caii. Dar când a v?zut copilul, s-a lini?tit ?i fa?a i s-a luminat:
? Ce-i m? cu tine, a întrebat el copilul?
Pu?tiul abia mai respira, dar era hot?rât s? nu se se opreasc? din alergare pân? ce nu se va urca în c?ru??.
? Nene, ia-m? cu tine! Vreau s? v?d câmpul noaptea, s? simt mirosului fânului proasp?t.
? Hai în c?ru??, îi spuse unchiul, v?dit deranjat de prezen?a lui.
Acesta atât a a?teptat ?i a s?rit în car. De aici cerul nop?i
era fascinant. Ochii lui nu se se s?turau s? priveasc? bolta înstelat?. O admira ca pe o carte deschis?.
Stelele erau adunate în zodii, f?r? s? le deslu?easc?, dar în mintea sa, ele erau ca ?i globurile într-un ocean care pluteau
infinit.
Caii mergeau alene, ca ?i când ar fi p?scut din drumul a?ternut în cale. În car, iarba moale îndemna copilul s? adoarm?, dar acesta, sim?ind r?coarea nop?ii
?i adierea vântului, dorea s? se bucure de privilegiul de a fi al?turi de unchiul s?u ?i s? ia parte la escapad?. Pentru el era o peripe?ie s? treac? noaptea prin sat, s? fie în c?ru?a pe care câinii o latr? ?i s? nu-i pese.
Lini?tea nop?ii
fusese alungat? de osiile carului. La marginea p?durii cosiser? otava de câteva zile, pe care o adunaser? în c?pi?e, pentru a se mai zvânta. Pu?tiul era elev în vacan??, la familia unchiului s?u ?i uimit de via?a la ?ar?. Îi vorbeau copacii, îl mângâia
iarb?, iar el adulmeca mirosurile verii ca ?i când s-ar fi aflat într-un t?râm vr?jit. Natura toat? îl înconjura cu tainele ei.
La ie?irea din sat, o pant? lung? urca spre p??une. Era aceea?i pant? care iarna devenea derdelu? ?i unde se se d?duse de multe ori cu sania. Panta era inclus? în drumul satului, care era pu?in
circulat, dar care str?b?tea pârâul captat într-o conduct? de ciment. În iarna trecut? ob?inuse o sanie din curtea prietenului s?u. Nu-i fusese greu s? prind? me?te?ugul de a o st?pâni cu c?lcâiele proptite în z?pad?. A?a a putut s? se lanseze cu sania pe pârtie. A înc?rcat sania cu fete ?i s-a avântat pe pârtie. În prima parte a traseului, sania a alunecat bine, dar când por?iunea de pant? s-a înclinat spre stânga, a sc?pat frâiele saniei, alunecându-i picioarele. Nici nu a sim?it când sania, sc?pat? de sub control, a alunecat pe partea dreapt?, gata s? se r?stoarne în pârâul ce trecea prin conduct?., Noroc cu t?lpile de fir ale saniei care s-au frecat de cimentul conductei iar acesta a oprit alunecarea..
Teama l-a cuprins, dar pân? când a urcat din nou pârtia, pentru o nou? lansare, a sc?pat de fric?. Sus, pe marginea pârtiei, îl a?tepta câinele celui a c?rui sanie o folosea. Câinele a recunoscut sania ?i l-a mu?cat de picior, cu f?lcile larg c?scate. Nu i-a dat drumul cu toate c? proprietarul saniei, striga cât îl ?inea gura dorind s? elibereze copilul.
? D?-i drumul potaie!
Îns? câinele parc? î?i ie?ise din min?i. L-a
tras ?i de turul pantalonilor.. Prin t?ietura f?cut? de col?ii jivinei prin materialul textil se se vedea pielea învine?it? ?i urmele din?ilor animalului.
Copilul nu plângea, doar strângea sania la piept, încercând s? se apere. Norocul i-a venit din partea unchiului care se întorcea acas?. Astfel, acesta a luat câinele de zgard? ?i l-a aruncat în curtea proprietarului saniei. S-a auzit un scheunat scurt apoi câinele a t?cut.
Acum, copilului îi venea s? plâng? de bucurie c? sc?pase de animal, dar nu dorea s?-l observe unchiul ?i s? râd? de el. Avea ?i pu?tiul mândria sa. A?a c? a r?mas pe pârtie, cu toat? ruptura din pantaloni, cât timp înc? nu sim?ea frigul.
Urm?toarea curs? pe z?pad? a fost mai scurt?. Sania pur ?i simplu a ajuns în ?an?.. Una dintre fete a fost îngropat? în nea ca ?i când ar fost smuls? de o mân? nev?zut? ?i aruncat? în z?pad? strâns? sub stre?inile caselor desz?pezite gospod?re?te. Pu?tiul s-a ridicat de îndat? s? ?e scuture de z?pad? atunci a z?rit-o pe cea de-a doua fat? care era c?zut? în ?an?. Cele dou? fete erau veri?oarele sale care erau de o seam? cu el. În fa?a lor dorea s? treac? drept ?i curajos dar se p?rea c? ceva îi stricase planul
Fata aruncat? în z?pad?, z?cea întins? pe burt?. Dezorientat?, ea se se sim?ea precum un om de z?pad? pr?bu?it,cealalt? scâncea u?or.. Pentru o clip? l-a cuprins teama, la gândul c? fetele ar fi p??it ceva r?u. Dar teama s-a îndep?rtat repede când a z?rit mâna uneia dintre fete care strângea neaua preg?tindu-se s?-l loveasc? cu bulg?ri. S-a încins o adev?rat? r?fuial? cu bulgari de toate dimensiunile ce zburau în toate direc?iile.Cele dou? combatante aveau toate ?ansele s?-l înving? dac? un gogoloi de z?pad? nu ar fi spart geamul unei case aflate în drum . Proprietarul, o bab? înver?unat? auzind zgomotul pricinuit de lovitur? a ie?it din curte s? oc?reasc? copiii.
-?tiu eu ai cui sunte?i fir-ar s? fi?i de neastâmp?ra?i. Nu mai prididi?i cu joaca dar s? face?i ceva treab? nu sunte?i în stare! Cine îmi repar? fereastra?Copiii auzind vorbele au luat-o la fug? f?r? s? mai priveasc? în urm?..Va chem eu la prim?var? s?-mi s?pa?i gr?dina. Iarna a trecut repede acum
în noaptea înstelat? privea din c?ru?? cerul, în timp ce caii mergeau alene. Sim?ea toate hurduc?turile cum îl scuturau pe drumul de ?ar? plin de gropi.
Dar parfumul florilor de var? îi înv?luia n?rile. Arome suave veneau de peste tot.
Era var?, iar sufletul ren?scuse. Noaptea în crâng, doar greierii îi putea asculta, în timp ce unchiul înc?rca nutre?ul în c?ru??. Îi urm?rea mi?c?rile, apreciindu-i puterea cu care r?sturna claia în car, ?i i se p?rea c? vede un voievod din alte timpuri ce se lupt? cu vr?jma?ul. În lipsa unui du?man autentic, omul se învrednicise s?-?i pun? for?a la întrecere cu ?ira de iarb? strâns? ca ?i cum vitregiile naturii l-ar fi pus la încercare.
Drumul de întoarcere p?rea mai scurt.
În pragul cur?ii
unde erau a?tepta?i de m?tu??, unchiul i-a propus s? se se ascund? în vârful cl?ii
r?sturnate, s? încerce s? o p?c?leasc? femeia Copilul s-a supus cu toate c? firele de iarb? uscate îi zgâriau pielea iar praful se strânsese în jurul s?u, dar dorea s?-i satisfac? dorin?a unchiului care-i f?cuse pl?cerea s?-l plimbe cu c?ru?a.B?rbatul era convins c? femeia nu ?tia nimic de plecarea pu?tiului pe urmele sale.
Ajun?i acas?, omul deschise poarta ?i b?g? caii în curte. Femeia, v?dit îngrijorat?, i se adres? acestuia:
? B?rbate, ce ne facem? A disp?rut copilul! L-am c?utat peste tot ?i nu l-am g?sit.
Omul o privi cu seriozitate, încercând s?-?i st?pâneasc? dorin?a de a râde.
? Deh, ?tiu eu, spuse el. S? vedem ce putem face.
Apoi, întorcându-se c?tre atelaj, strig?:
? B?iete, arat?-te, c? m?tu?a este speriat? r?u.
Chiar în acel moment, din vârful carului, se ivi ciuful copilului, ?i se auzi râsul acestuia.
? Fi-?i-ar s?-?i fie, explod? femeia c?tre so?ul ei.
Mai s?-l ia la b?taie pe acesta.
? Mie îmi crap? inima ?i tu ai poft? de glume?
?i tocmai ea începu s? râd?.
? Stai femeie, c? nu l-am luat eu cu mine. El a alergat dup? car ?i m-a rugat s? mearg? cu mine.
Seara ce a urmat a fost tihnit? ?i consumat? în jurul cinei.