Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Moment de proz?...

de Iulia Elize

E ca ?i cum m-am desp?r?it de tine, chiar ieri, ?i te-am a?teptat nu o zi, sau dou?, nu cincisprezece minute, nu o or?, o s?pt?mân?, O LUN?-DOU?, e ca ?i cum am fost foarte îndr?gostit?, de tine, ?i am stat pe peronul unei g?ri, nu o or?, nu dou?, nu doisprezece minute, nu O ZI, nu o s?pt?mân?, ci ?aisprezece ani, între timp trecând r?zboaie, poate dou? sau trei, poate ?aisprezece ani te-am a?teptat, nu o or?, ?i tu... surpriz?... nu ai ap?rut. Treburile sunt c? trenurile ar fi tot trecut, cred c? v?zusem aproximativ 5000 de trenuri, unele repetitive, dintre ele, în cele cincisprezece minute sau ?aisprezece ani, în care tu nu ai ap?rut... ?i tot a?teptam... Ningea, ploua, venea din nou soarele. Se f?cea prim?var?, apoi mergeam în concediu, vara. Ningea, venise înc?lzirea global?. Cred c? între timp m? trezisem, venise pandemia, statisticile dintre cele mai pesimeste, r?zboiul cu Ucraina, de la grani?ele României, ?i tu tot nu ai ap?rut... Strig?tele Israelului le-am auzit, toate r?zboaiele ?i pandemia s-au înf??urat în carnea mea, trecuser? ani ?i ani, ?aisprezece, de când tu plecase?i, ?i eu tot nu realizam, ce de fapt era, singur?, într-o scurt? gar?. Drept pe peron. Pandemia s-a sfâr?it, divor?urile ?i c?s?toriile s-au tot derulat, am v?zut zeci de cupluri divor?ând între timp ?i rec?s?torindu-se... dup? trei ani. Pân? când am v?zut o pisic? mare, alb? ?i lene??, care a speriat pu?in un soldat. Cred c? atunci, abia, m-am trezit. C?utam un baston, c?ci fusesem oarb?, s? m? ghideze înspre ie?ire, cineva. Nu m? ghidezi... Nu m? aju?i, tu... Întrebam, parc? la întâmplare, pe oarecineva. (P?r?sisem, foarte lini?tit? ?i sigur?, gara.)

Iulia Elize (poema) | Scriitori Români

motto: Tainele umbl?, au t?lpile umede ?i frumoase, tainele sunt, parc?, întregi (Iar eu sunt, parc?, un vindec?tor)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro