proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Campania pentru desfiin?area analfabetismului, r?m??i?? a regimului burghezo-mo?ieresc, era înc? în plin? desf??urare. De?i rezultatele erau vizibile la tot pasul, mai erau înc? multe de f?cut. ?i s-au f?cut. În fiecare ?coal?, cu clasele unu-?apte, s-au înfiin?at sec?ii de f?r? frecven?? unde oamenii muncii î?i puteau completa studiile. La început, ace?tia nu s-au prea înghesuit s? dea examene. Cadrele didactice erau f?cute direct r?spunz?toare de aceast? situa?ie. Criticile la adresa lor curgeau cu nemiluita în ?edin?ele de partid ?i de sindicat. Erau acuzate c? nu ?tiu s? foloseasc? munca de la om la om, c? n-au putere de convingere. ?i asta pân? într-o bun? zi când, pe holurile ?colilor, au început s? apar? femei ?i b?rba?i în toat? firea, unii p?rin?i ai elevilor. Le trebuiau clase. Unii aveau nevoie de mai multe, al?ii de mai pu?ine. Muncitoarelor textiliste de la "7 Noiembrie" le trebuiau doar patru. Le era de ajuns ca s?-?i p?streze locul de munc?. Cele care supravegheau r?zboaiele de ?esut performante ori cele care erau ?efe de tur? aveau nevoie de ?apte. Tot de ?apte, ca s? poat? apoi continua la f.f.. ori la seral, aveau nevoie unii directori, ?efi de cadre, organizatori sindicali, mili?ieni. Puteau fi v?zu?i pe holurile acestor ?coli ?i ofi?eri pân? la gradul de c?pitan. Mare i-a fost mirarea înv???torului Fr?ticiu, directorul ?colii elementare num?rul trei, dintr-un cartier m?rgina?, când se pomeni în birou cu doi tovar??i pe care-i cuno?tea de pe la ?edin?ele Consiliului raional al Uniunii sindicatelor. S-a ridicat repede de pe scaun
- Ce treburi ave?i pe la noi, tovar??e director? Cu ce v? putem ajuta, tovar??e Marcu?
I s-a adresat doar celui pe care-l cuno?tea dup? nume, directorului de la "Scandia".
- Uite ce-i, tovar??e Fr?ticiu, noi ne cunoa?tem demult, nu odat? am colaborat la ac?iunile de înfrumuse?are a cartierului. Numai eu ?tiu de unde am scos motorina pentru cele dou? tractoare care au c?rat p?mânt din curtea ?colii. Dar s? l?s?m asta. Uite, dumnealui este tovar??ul Bratu, directorul de la Amylon. ?i el este s?ritor când e vorba de ac?iuni de interes ob?tesc. Am venit la dumneavoastr? pentru ni?te probleme u?or de rezolvat când exist? bun?voin??. Trebuie îns? s? vorbim între patru...pardon..între ?ase ochi.
Secretara, care b?tea la ma?in? un Plan de Munc?, a în?eles ?i a p?r?sit înc?perea. Apoi continu? tot Marcu
- Problema pentru noi este o formalitate pe care trebuie, vrând-nevrând, s? o îndeplinim.
- Spune?i, tovar??e Marcu, v? ascult.
?i l-a ascultat înv???torul director. Era a?a cum el a b?nuit de la început. Cei doi aveau nevoie de înc? trei clase pe lâng? cele patru absolvite în satele lor de ba?tin?.
- Se rezolv?, tovar??ilor directori, cum nu, se rezolv?! Uite, aici ave?i programa analitic? pentru cele trei clase. Nicio problem? n-o s? ave?i în ce prive?te comisia de examinare. Se va întruni când dori?i dumneavoastr?. Dac? vi se pare c? a?i avea nevoie de ceva clarific?ri, pentru anumite probleme, cadrele noastre de specialitate v? stau la dispozi?ie, intr? în atribu?iile lor de serviciu s? ?in? ore pentru cei ce se preg?tesc pentru examene.
Parc? cei doi nu erau mul?umi?i de r?spunsul ce l-au primit. S-au sculat totu?i, i-au dat mâna înv???torului ?i au plecat.
Ion Codrea, zis ?i Jean, n-avea probleme cu materia clasei a ?asea care-i lipsea. A luat de la o nepoat? a sa toate manualele, le-a citit cu aten?ie ?i ?i-a dat seama c? dispune de cuno?tin?ele necesare, doar f?cuse, acolo la Câmpeni, primele clase de liceu la zi ?i era socotit unul dintre elevii buni. Mai ales la istorie citise cu deosebit? aten?ie, f?când adnot?ri pe unele pagini, "Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, curs scurt", de I.V. Stalin. I-a prins bine aceast? lectur? în ?coala militar? unde, pe departe, era primul din plutonul s?u la înv???mântul politic. Tot aici i-a pl?cut ?i matematica, în special trigonometria cu aplica?iile ei practice. Îi pl?ceau ?i cursurile de geodezie, ?tia ca nimeni altul s? interpreteze schi?ele ?i h?r?ile militare, recuno?tea dintr-o singur? privire proiec?ia oric?rei h?r?i. Dar convingerile politice ale lui Ion au fost profund tulburate. El, care p?stra cu sfin?enie Scânteia din timpul mor?ii ?i înmormânt?rii tovar??ului Stalin, care conspectase cu atâta sârg cursul scurt, ce s? cread? acum? Ce s? cread? când pe la începutul verii a citit în aceea?i Scânteie Raportul lui N.S. Hrusciov ?i Comunicatul Congresului al XX-lea al P.C.U.S. de combatere a cultului personalit??ii. S-a îngrozit de câte atrocit??i ?i crime erau puse pe seama tovar??ului Stalin. Primul lui gând a fost c? nu este adev?rat. Va merge în ora? s? cumpere de la diferire chio?curi acela?i num?r din Scânteia, poate c?, fiind abonat, i s-a trimis numai lui un exemplar cu acest con?inut falsificat, doar s? fie încercat, s? se vad? cât de ata?at este el cauzei partidului. Asta, deoarece în curând îi va expira timpul de doi ani de când este candidat de partid, ?i conform statutului, poate fi primit ca membru cu drepturi depline. ?i apoi mai era ceva care i-a atras aten?ia. Se spunea, la începutul articolului, c? al XX-lea congres al Partidului din Uniunea Sovietic? ar fi avut loc între 14 ?i 25 februarie, iar Raportul ?i Comunicatul au ap?rut în Scânteia din 3 iulie, deci dup? aproape cinci luni. Asta, oare, nu spunea ceva? S-a dus, dar n-a mai trebuit s? cumpere niciun exemplar de ziar. Pe tarabele din fa?a chio?curilor se puteau vedea exemplare cu acela?i titlu ?i nu numai în Scânteia, ci ?i în România Liber? ?i în Munca.
În timpul acesta, Nu?u avea alte preocup?ri fiind cu gândul la un alt examen de admitere. ?i avea la ce s? se gândeasc?. Între timp au ap?rut alte opere literare care puteau fi introduse la examen. Unele i se p?reau u?or de asimilat. Astfel, dup? câteva lecturi ale volumului, de dimensiuni destul de reduse,1907 de Tudor Arghezi, ?tia aproape toate poemele înscrise acolo. Le putea comenta pe fiecare ajutându-se ?i de cuno?tin?ele de la istorie. De altfel în mica lui bibliotec? avea ?i o c?rticic?, de câteva zeci de pagini, ap?rut? la Editura Adeverul din Bucure?ti, chiar în 1907, intitulat? 1907 din prim?var? pân? în toamn?. Foile ei din hârtie velin? nu i-ar fi dat vârsta real? de peste cinci zeci de ani. Când o r?sfoia era cuprins de emo?ie, parc? ar fi stat de vorb? cu Conu Iancu. Celelalte c?r?i ale lui, Momente ?i schi?e, Nuvele, Teatru, erau tip?rite mai de curând, toate erau sub vârsta lui, a lui Nu?u. C?rticica aceasta a fost atins? ?i de autor pentru c? purta sub o scurt? dedica?ie, P?rintelui Popescu, semn?tura autorului ?i era datat? noiembrie 1907. Avea aceast? c?rticic? de vreo câ?iva ani, dintr-o lad? ce a ap?rut într-o bun? zi pe holul ?colii lor. A fost scoas? din bibliotec? ?i l?sat? acolo multe zile. El, ca ?i al?ii, a cotrob?it prin ea ?i a scos la iveal? Însemnare a c?l?toriei mele de Dinicu Golescu, Balade ?i Idile, Ziarul unui pierde var?, toate cu cotorul cartonat, iar coper?ile acoperite cu m?tase albastr?. Bro?ura lui Caragiale era între coper?ile uneia din acele c?r?i. A fost surprins de Mitic?, dirigintele, cu ele în mân?, lâng? lada deschis?. S-a speriat c? va fi certat, ori pedepsit cine ?tie acum. I le-a luat doar din mân?, s-a uitat la titluri, dup? care le-a înapoiat zicând, „vezi s? nu le arunci ?i tu”.
Nici cu R?d?cinile sunt amare nu i-a fost prea greu. ?tia con?inutul romanului Descul? înc? din clasele V-VII unde erau în manual o serie de lecturi din el. L-a studiat mai în am?nun?ime cu domnul G?l?teanu. A prins apoi obiceiul ca s?pt?mân? de s?pt?mân? s? cumpere România literar? unde r?d?cinile ap?reau sub form? de foileton. ?i cu piesele lui Davidoglu ?i Moraru s-a descurcat destul de bine. Îi pl?cea s? citeasc? teatru ?i s? se închipuie în diferitele roluri de parc? le-ar juca pe scena unui mare teatru.
Unele teme, îns?, i se p?reau deosebit de grele. Cartea lui Emil Galan, intitulat? B?r?gan, era una voluminoas?. Ar fi trebuit s? citeasc? mult ?i cu aten?ie prin ea. Citea ?i de cele mai multe ori, dup? un timp, uita numele personajelor. ?i cu mul?i mai colabora, se certa sau chiar se ura Anton Filip directorul fermei Agricole din satul Lespezi de pe malul Bra?ului Borcea, mai ales dup? Hot?rârea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn privind transformarea socialist? a agriculturii. Inunda?iile, eroismul de care dau dovad? ??ranii ?i mecanizatorii în momentele dificile, munca lor plin? de abnega?ie sunt un exemplu bun pentru locuitorii satelor în ceea ce prive?te organizarea muncii. A trebuit s? se lupte ?i cu un alt director de ferm? care, de?i membru de partid, avea o concep?ie retrograd? despre folosirea mijloacelor de produc?ie tehnice, nu vroia, în ruptul capului, s? împrumute tractoare ?i alte ma?ini agricole unor ferme care aveau urgent? nevoie de ele. Nu lipsea din roman nici du?manul de clas?, reprezentat printr-un mo?ier ce vroia s?-?i scape mo?ia de la expropriere declarând-o ferm? model.
?i Drum f?r? pulbere avea multe personaje, unii simpli muncitori, al?ii mai?tri ?i ingineri. Încurcai repede ac?iunea care se petrecea pe multe planuri, dar prefa?a c?r?ii, scris? cu alineate ce cuprindeau ac?iunea ?i mesajele date de autor, te scuteau oarecum de o citire atent?. Cu Pas?rea furtunii era mult mai simplu. Textul era destul de scurt, iar filmul ce începuse s? ruleze pe ecrane cu Mircea Anghelescu , Mircea Albulescu, Fory Eterle, Costache Antoniu, ?i ?tefan Ciubot?ra?u au simplificat ?i mai mult problema.