proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Abia era trecut de jum?tatea lui octombrie a acelui 1951 ?i ninsese la New York peste noapte. Z?pada luase prin surprindere totul, vegeta?ie, oameni ?i cl?diri, zeci de zgârie-nori p?rând ridicoli cu mo?uri albe ?i str?lucind sub soarele dimine?ii, înc? puternic, departe de lipsa de personalitate din decembrie. Traficul de pe Fifth Avenue nu era decât un ?arpe amor?it. Niciun claxon nu colora diminea?a ca în orice alt? or? de vârf a oric?rei alte zile. Surpriza alb? parc? lini?tise totul. Poli?istul din intersec?ia cu bulevardul Broadway uitase ?i el s? fluiere, ?inea fluierul în gur? doar din obi?nuin??. Dirija fluxul anemic de ma?ini cu mi?c?ri ample, parc? prezentând privitorilor de la volan cât de alb e totul în jur a?a, tam-nesam. În acel tablou alb ?i ciudat de octombrie am v?zut-o eu prima oar? pe Marilyn. Abia parcasem ?i d?deam s? pl?tesc la parchimetrul din fa?a lui Empire State când privirea mi-a fost atras? de un Lincoln Continental ro?u parc? scos din cutie. A parcat paralel cu Dodge-ul meu f?r? s? ?in? cont de autobuze ?i de celelalte sute de ma?ini aflate în spatele lui. L?sa un pasager, era clar. Unul cu ?taif, nu se opresc a?a ma?inile la New York dac? din ele nu coboar? un superstar. Am înghe?at cu moneda de dou?zeci de cen?i în mân?, mizam pe apari?ia lui Frank Sinatra din bijuteria de Lincoln sau m?car pe a lui Rocky Marciano, ?tiam c? boxase în noaptea anterioar? la Madison Square Garden. Un ditamai agentul de securitate a ie?it din Empire State Building ?i a deschis u?a Lincoln-ului pentru a o l?sa s? coboare pe îns??i Marilyn Monroe, mai alb? decât z?pada ?i mai electric? decât toate reclamele luminoase din jur, probabil peste o mie. Str?lucea. Zâmbetul ei eclipsa ?i rochia mulat? de paiete lila dar ?i blana de cine-?tie-ce animal scump de pe umeri. Pantofii de un ro?u diabolic eclipsau însu?i automobilul dumnezeiesc din care se scursese languros ca întotdeauna printre muritori de rând, pe marele bulevard. Nimic în afar? de ea nu a mai mi?cat în jur în urm?toarele dou?zeci de secunde, atât cât i-a trebuit s? ajung? sub acolada edificiului f?cut celebru de King Kong. Lumea o admira f?r? re?inere ?i f?r? s? mi?te, eu chiar fermecat. ?i atunci m-a v?zut ?i ea pe mine: ?i-a f?cut mâna strea?in?, i-a z?bovit c?p?orul cu zulufi blonzi exact dou? secunde în direc?ia mea ?i m-a strigat. Nu-mi venea s? cred. M? cuno?tea! A l?sat tot ?i a ?op?it spre mine sprijinindu-se de bra?ul agentului de securitate ce o p?zea. Eu înc? tr?iam congelat de uimire ?i admira?ie lâng? parchimetru, cu moneda de dou?zeci de cen?i între degete. M-a îmbr??i?at c?lduros, m-a s?rutat pe ambii obraji ?i m-a luat de mân? tr?gându-m? în cafeneaua de al?turi, spre disperarea bodyguard-ului. În jum?tatea de or? în care am stat la cafea eu nu am scos un cuvânt. Doar am privit-o. I-a turuit gura de div? f?r? încetare, l?sându-i buzele s? se joace în fel ?i chip sub cele mai frumoase forme posibile. Pe la geam, mul?imea str?zii se agita s? îi fac? poze ?i s? cear? autograf. Bodyguard-ul ?inea u?a s? nu intre nimeni. Nu mai ?in minte absolut deloc ce s-a întâmplat dup? ce m-a s?rutat pe buze cu pasiune, am le?inat. ?tiu sigur, îns?, c? mi-a zis cu o secund? înainte c? m? c?utase prin toat? lumea ani de zile, îndr?gostit? ?i înnebunit? de micile mele povestioare de pe Agonia :)))