proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Un pat de fier învelit cu o p?tur? murdar?, un lighean ?i o c?ldare de tabl?, un scaun cu sp?tar, o mas? cu sertar. Doar astea erau în mica înc?pere din c?su?a construit? din chirpici. Pe peretele dinspre Sud un geam, iar pe locul r?mas liber, încastrat? în zid, o central? telefonic? cu vreo dou?zeci de numere, de care atârna receptorul. C?pitanul B?deanu i-a f?cut repede instructajul.
- Ascult?, b?, ?i fi atent la mine, c? n-o s?-?i mai repet. Când auzi o sonerie în central?, urgent bagi chestia asta, uit?-te bine, în g?urica a c?rei clapet? vibreaz?, ridici receptorul ?i te prezin?i c? ?i cel care te apeleaz? o s?-?i spun? gradul ?i numele. Tu o s? zici a?a: Da, tovar??e, gradul ?i numele, sunt soldatul frunta?, ?i-i zici cum zis??i c? te cheam?. S? fii atent la clapeta cu num?rul 33 c? pe ea sun? brigada. Scrii urgent, dup? dictare, nota telefonic?, pe care o retransmi?i, apoi dup? caz, celui c?ruia îi este adresat?. Tu nu e?ti decât cureaua de transmisie, ca la sindicat, cum a spus Lenin. S? nu dea dracu s? pui ceva de la tine ori s? ui?i ceva a scrie c? Tribunalul militar te pa?te. Ai în?eles ?
- Am în?eles, s? tr?i?i !
?i acolo a r?mas câteva luni. Mâncarea o primea de la compania aflat? lâng? plaje, prin solda?ii care treceau pe acolo în drumul spre postul fix de la debarcader. Frig tare nu era dar vântul intra pe lâng? rama geamului. Soba era aproape tot timpul rece. Lemnele pentru sob? s-au terminat dar gr?nicerul trebuie s? se descurce în orice situa?ie. ?i s-a descurcat. Un butoi metalic, umplut cu motorin? aflat, nu departe, în curtea neîngr?dit?, l-a salvat pentru un timp. Lâng? butoi z?cea un bidon metalic de vreo trei litri. Pe înserat îl umplea cu motorin? ?i impregna, cu ea cenu?a din sob?. Un chibrit aprins f?cea ca o vreme s? se aud? flac?ra duduind ?i s? se înc?lzeasc? tabla sobei care emana c?ldur? de jur-împrejur. Da, dar c?ldura nu ?inea mult ?i dârdâia, aproape c? i se auzeau din?ii cl?n??nind.
În afar? de frig era obligat s? aud? prin peretele sub?ire de scândur? ?i necazurile din familia plutonierului major Han??. Se auzeau, printre vorbele doamnei Han?? ?i suspinele. Costele, trebuie s? faci ceva s? sc?p?m de aici. Dac? tu nu faci nimic îl iau pe Costelu? ?i plec la ai mei la Tecuci. Aici nici nu poate, la toamn?, s? mearg? la ?coal? c? nu se vorbe?te române?te. Înv???torii îi înva?? pe copii în limba lor care, nici ruseasc? nu-i ci-i un fel de cahuleasc?, ori musc?leasc?, de nici dracu n-o mai poate descurca. Acum s? te duci la telefonul din camera aialalt? ?i s? suni la biroul cadre, de la brigad?, s? le spui s? te mute. Ori unde te-o muta mergem to?i trei, dac? nu, plec doar eu ?i Costelu? la ai mei. A?a s? ?tii! Un plâns în?bu?it p?trundea liber prin scândurile care desp?r?ea centrala telefonic? de buc?t?ria familiei Han??, dar ?i vorba domoal?, împ?ciuitoare a plutonierului. M?rioar?, lucrurile astea nu se pot rezolva prin telefon. Uite s?pt?mâna viitoare, mar?i, m? duc la Br?ila pentru aprovizionarea cu materiale gospod?re?ti. O s? ies la raport la tovar??ul maior Bre?can ?i o s?-i explic de-a fir a p?r situa?ia noastr? ?i poate m-o muta undeva mai bine.
- A?a s? faci Costele c? de nu vorba nu mi-o iau înapoi. Plec cu Costelu? la ai mei, pentru binele lui.
Dup? o vreme s-a l?sat o lini?te ce i se p?rea nefireasc?. Dincolo de ea începu din nou s? aud?, ca ?i în alte d??i, sunet de locomotiv? urmat de un altul sacadat al vagoanelor alunecând pe ?ine. Dar de unde ?ine de cale ferat? tocmai aici, în dep?rt?ri, la Sfântu Gheorghe din Delta Dun?rii. A ...da... e furtun? pe Marea Neagr? aflat? la nici doi Km dep?rtare. Dar oare chiar seam?n? sunetul valurilor m?rii cu al vagoanelor ce se deplaseaz? pe ?ine? Pe cine s? întrebe c? pichetul gr?nicerilor e departe. Se uit? pe geam, în apropiere câ?iva copii se joac? de-a prinselea. I-ar întreba dar e sigur c? ace?tia n-ar ?ti. E sigur pentru c? mai deun?zi a intrat în vorb? cu câ?iva. Erau revolta?i. Auzi ce vrea uciteli, înv???torul nostru: s? ne duc? s? vedem ?i noi mun?ii, satele ?i ora?ele din ?ar? de dincolo de apele aste ale noastre. Dar ce ne crede pro?ti ? S? mergem pe mun?i ca s? ne r?nim picioarele în pietroaiele de pe acolo ? ori prin ora?e unde ne poate c?lca ma?inile ori tramvaiele. C? am v?zut noi la film ce pericole sunt pe acolo. Mai bine st?m aici unde nu ne pa?te niciun pericol.
N-or fi pericole pentru ei, se gândea gr?nicerul. Dar ce spaim? am tras eu într-o diminea?? din prim?vara asta timpurie. Peste noapte am visat c? un ?arpe s-a suit în pat ?i c? mi s-a cuib?rit în palm?. M-am lini?tit diminea?? când mi-am dat seama c? am dormit cu palma sprijinit? pe marginea patului de fier. Dar nu pentru mult timp. Ie?ind afar? am observat c? printr-o gaur? a zidului de chirpici a ie?it un ?arpe, cam de un metru, care a început s? se târasc? prin nisip l?sând în urm? o dâr? ca o urm? a unui cauciuc de biciclet?. Pe dat? ?i-a amintit c? a mai v?zut astfel de urme c?rora nu le-a dat nici o importan??. Apoi ?i-a adus aminte de întâmpl?ri cu ?erpi auzite în copil?rie. Povestea o femeie din satul bunicilor c? într-o zi de var? ?i-a l?sat copila?ul, de nici patru ani, singur pentru o jum?tate de or?. I-a pus într-un blid lapte cu m?m?lig? a?a cum îi pl?cea lui. Când s-a întors înc? de departe a auzit glasul copila?ului zicând: mai ia ?i m?m?lig? c?, de nu, î?i dau cu lingura-n cap! Când s-a apropiat femeia a mai putut z?ri un ?arpe care s-a refugiat fulger?tor într-o g?uric? pe care pân? atunci n-o observase. Apoi î?i aduse aminte de o întâmplare spus? de un b?trân pe butucul de la poart? într-o dup? amiaz? de duminec?. Zicea c? atunci, cu mult timp în urm?, când el era copil întorcându-se de la s?niu? a g?sit un toiag încrustat cu ni?te desene deosebit de frumoase. L-a adus în cas? ?i s-a jucat cu el împreun? cu fr??iorul s?u. ?i, ce s? vezi, dintr-o dat? b??ul cel frumos a începu s? se mi?te târându-se prin cas?. Noroc cu bunicul bunicului. L-a prins cu f?ra?ul ?i l-a aruncat pe u?? afar? ca s? hiberneze în continuare.
Cu gândul la ?erpi nici nu observ? c? începuse a se l?sa înserarea. Din apropiere, de la bufetul satului, se auzea un cor pe trei voci. Erau b?rba?ii din sat, cei mai mul?i pescari, unii înso?i?i ?i de nevestele lor. Era un cântec pe care ascultându-l parc? vedeai stepe nesfâr?ite pe care umblau mo?ii ?i str?mo?ii lor c?utându-?i libertatea. ?i ?i-au g?sit-o aici printre apele ?i stuf?ri?urile de la v?rsarea Dun?rii. Aici doar ei erau st?pânii.
Încet, încet, se l?sa înserarea. Odat? cu apari?ia stelelor din dep?rtare se auzi un sunet de motor Diesel. Sunetul era înso?it de lumina ce ap?rea pe stâlpii purt?tori de becuri ?i prin ferestrele unor case. Din când în când motorul d?dea câte un rateu înso?it de întreruperea fulger?toare a luminii dar întotdeauna sunetul ?i lumina erau biruitoare. Ele depindeau în mare m?sur? de unchiul Vanea. Când acesta era treaz sunetul ?i lumina erau la locul lor. Dac? vodca i se ridica la cap se l?sa întunericul iar locuitorii satului se culcau, nu înainte de a-?i face cruci uria?e de la frunte pân? la p?mânt