proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

„Azi noapte, dup? orele dou?, un cet??ean întârziat anun?? foc pe strada Catargi carele d? în Strada Mare. În marele grab? c?pitanul Vasiliu adun? pompierii ?i cu o pomp? din dotare, merser? la fa?a locului. Aici fl?c?rile cuprinseser? casa de la nr. trei. N?p?dit de puterea focului ceru ajutor de la compania munteneasc? carele veni cu alte dou? pompe ?i dou?zeci de voluntary.
Eroic, domnul c?pitan intr? in focu la auz de strig?te de ajutoru ?i salv? pe domni?oara Aida Pasarat ?i cei doi copii a surorii domniei sale.
La ora la care public?m, nu se ?tie înc? nimic de soartea doamnei Elena Panaitopol (n?scut? Pasarat) ?i nici de a so?ului acesteia Eugeniu ?i se crede c? or pieritu în cumplitu ascident.”

*
– Ascident, a?a scrie în foaie, ascident, d?du avocatul Ionid cu dosul palmei în fi?uica de diminea??. Ce-mi spune domnia voastr?, domni?oar? Aida, e peste poate !
– Focul a fost pus.
Înc? marcat? de nenorocirea prin care abia trecuse, fata se ?inea mândr? ?i dreapt? pe scaun. Cam la dou?zeci de ani avea o fa?? de un oval pl?cut, u?or stricat de b?rbia prea voluntar? ?i nasul drept. Ochii îi erau de un verde pal în care jucau pete c?prui. De sub boneta de diminea?? cârlion?i de p?r cârmâziu se r?zvr?teau afar?.
– Focul a fost pus, repet? cu înc?p??ânare. Eugen m? ruga câte odat? s?-l ajut la treburile contabilice?ti care nu-i prea erau pe plac…
– Dumneata, domni?oar?? Contabilit??i?
– Sunt bacalaureat? în matematici, domnule avocat, ?i rog s? nu m? mai întrerupe?i atunci când eu vorbesc.
Ioanid tu?i în barb?.
– Defect profesional, domni?oar?. Dac? nu v? e cu sup?rare, ceea ce vre?i a spune e bine s? fie ascultat ?i de o alt? persoan?, la fel de interesat? de aceast? t?r??enie.
– Am avut cuvântul vostru c? va fi confiden?ial. Nu sunte?i de încredere domnule. Se ridic? s? plece. Je suis déçu!
– Domni?oar?, je m’excuse avec humilité. Nici vorb? de a?a ceva, dar domnul în cauz? a venit la mine de diminea?? în aceia?i problem?.
– Nu în?eleg.
– Nici eu. Je me sens accablé… Domnul a dorit s? discute cu dumneavoastr?. Când s? trimit pe cineva s? v? fac? o invita?iune, m-am trezit cu domnia ta la u??. Bizarre, trčs étrange. V? conjur, nu e un oarecine, e Zanea Toma b?iatul contrabandistului, abia ce a venit de la Bucure?ti. Aprodul spune c? a rupt patru cai de po?t? pân? aici. V? conjur.
– S? vin?. Fata se îndrept? ?i mai mult în scaun ?i-?i st?pâni impulsul de a întoarce capul atunci când u?a se deschise.
*
B?rbatul care intr? era cam la 27-30 de ani, înalt peste medie f?r? a fi slab. Era îmbr?cat dup? moda victorian? cu pantalon drept, jiletc? strâns? pe torsul puternic ?i sacou încheiat la un nasture de sub care se vedea mânerul unui jungher turcesc ?i un revolver Colt. Capul îi era descoperit l?sând s? cad? pe umeri un p?r negru cu reflexe alb?strii.
Avans? spre mijlocul camerei, ?chiop?tând abia vizibil din piciorul drept, drept pentru care se ajuta, discret, de un baston cu mâner de filde?:
– Mes respects, miss. Je suis vraiment désolé, nous rencontrons dans ces circonstances… V? rog, v? implor s? povesti?i absolut tot ce ?ti?i despre ziua de ieri.
– Cum îi spuneam domnului avocat… asear? puneam ordine în hârtiile cumnatului meu, care ur??te, vocea îi tremur? pu?in, iar b?rbia voluntar? se ridic? ?i mai mult, care ura s? fac? socoteli, dar nici nu avea încredere s? le lase pe mâna or?icui. Sora mea, vocea i se îneac? ?i mai mult, iar Ioanid se repezi dup? un pahar cu ap?, sora mea era la plimbare cu copii când am auzit cioc?nind în u??. S? fi fost orele ?apte-?apte treizeci pentru c? Vasile, omul nostru, plecase deja. A deschis Eugen. Dup? rumor mi-am dat seama c? e cineva cunoscut ?i m-am întors c?tre hârtii. Nu ?tiu cât timp a trecut, eram concentrat? la socotit, când mi-au atras aten?ia voci ridicate.
În sufragerie, Eugen se certa cu acea persoan?. La un moment dat am auzit cuvântul „tr?dare” spus cu glas tare de cumnatul meu. Nu m-am putut ab?ine ?i m-am strecurat în holul dintre birou ?i antreu. Cel?lalt a spus cu glas de mânie: „Asta nu va r?mâne a?a, fere?te-?i capul Eugene. Ori e?ti cu noi ori împotriva noastr?. Î?i dau timp de gândire pân? mâine!”. Atunci Eugen l-a dat afar? pe u??.
Am cr?pat, un pic, u?a ?i l-am v?zut doar de la spate, dar nu sunt sigur? c? l-a? recunoa?te, de l-a? vedea. Vocea se auzea înfundat de la tapi?erie, dar p?rea a unui om de peste 50 de ani.
Se f?cu lini?te.
Cu amândou? mâinile pe baston, drept pe scaun, tân?rul p?rea c? doarme. Doar fa?a, pe care mu?chii tres?reau, tr?da sentimente abia strunite.
Brusc, ridic? capul, iar ochii negri ca t?ciunele, f?r? pupile, o fixeaz? pe fat? precum un ac pe o gâz? în insectary:
– Sunte?i sigur?, domni?oar?, c? a?i auzit cuvântul „tr?dare”?
– Sunt sigur?, domnule.
– Atunci nu mai avem ce face aici. Se întoarce c?tre Ioanid: Ce-am vorbit aici, aici trebuie s? r?mân?.
– Doamne fere?te, domni?orule Toma. Mormânt. Ce, eu mi-s avocat. Câte ?tiu eu, de le-a? spune… Se-ntoarce ora?ul cu cracii în sus.
– A?a s? fie. Sacoul ?sta e de tweed englezesc?! Splendid! Am vrut ?i eu, dar mi-au zis c? doar la comand?…
– Doar la comand? ?i de la un client important.
Avocatul se trage de revere, îndreptându-?i spatele.
– V? lipse?te un nasture la mâneca dreapt?.
– Ooo! N-am observat…
– Din argint aurit. Am v?zut modelul doar la Paris ?i la Petersburg…
– M? m?guli?i!
– Da! Domni?oar?, dumneata unde stai acum? Copii? Sunte?i bine?
– Copii sunt la veri?oara lui Eugen. Eu am luat camer? la „Dun?rea”. Am dat, diminea??, telegram? s? vin? tata de la Cluj.
– Nu e bine. S-a aflat. O s? veni?i cu mine. V? duc la sor?-mea. O s? fi?i în siguran?? acolo.

*
– Leano! Am venit.
– Te a?teptam Zaneo, am înc?lzit mâncarea.
– Toate le ?tii tu, f?! Iac?, am adus un musafir. Domni?oara Aida Pasarat. O s? stea la noi o vreme.
– I-am preg?tit camera de oaspe?i de la strad?…
– M? sparii fat?, da’ nu-i bine acolo. O s? doarm? cu tine în camera din mijloc.
– Am priceput! Hai drag?, ia s? te v?z?! Ptiu! C? frumoas? mai e?ti. Hai, c? am preg?tit ?i ni?te haine s? vedem dac?-?i vin… Hai!
– Tata unde-i?
– Un’ s? fie? În bordeiu’ lui. Nu-i chip s?-l scot de-acolo. Bole?te…
– P?i d-aia l-am scos eu din ocn?? S? boleasc??

*
Bunu Ion z?cea r?scr?c?nat pe o blan? de urs ?i-?i r?sucea o ?igar?. Când î?i v?zu b?iatul sc?p? ?igarea ?i-l podidir? lacrimile. Încerc? s? se scoale, dar se r?sturn? înapoi pe divan:
– B?iatu' lu' tata, nu credeam c? o s? te mai v?d, ?i iar îl podidesc lacrimile.
– P?i bine, m?i tat?, vin ?i eu acas? ?i tu te pui pe bocit? Ia scoal?-n capu’ oaselor, s? te v?z, ?i s?-?i s?rut mâna.
Se îmbr??i?ar? lung, lung… Mo?u’ mai c? nu vroia s?-i deie drumul:
– Baiatu’ lu’ tata, b?iet, ce dor mi-a fost de tine. Se scutur? odat? ?i-l împinge. Ia s? te v?z, d?-te mai în lumin?. Ai sl?bit, te-or b?tut vânturile ?i, ce e?ti olog, ce-ai mai f?cut?
– N-am f?cut nica, tat?. Vremurile.
– Vremurile… ?i-n vâltoare hop ?i tu. S?mân?? de nevolnic ce e?ti, te roade-ntre craci ca ?i pe mine… Cui i-ai mai fluierat ca cintezoiu? Râde ?i, curios, pe fata îndeob?te palid? a b?rbatului înfloresc doi bujori.
– Tat?… când ai s? m? ier?i…
– N-am ce ierta, tu e?ti cu inima aplecat?, a?a a fost s? fie, da-mi place s? te ischitesc, s? v?d cum faci… Râde clocotit. Ia d? ?igarea aia de pe jos ?i poveste?te.

*
– A venit într-o fug? P?v?lache ?i mi-a zis c? ai sosit de e?ti la Ioanid, am apucat s? încropesc ceva de mâncare… ?i-o mai venit odat?, de era cu spume la gur? ?i-o zis c? vii cu cocoana lu’ Panaitopol, s? mi se moaie genunchii, Rada ?i cu Fr?sina n-au mai prididit s? scuture a?ternuturile.
– Nu-i cucoana lu’ Panaitopol…
– Las c-am ischitit-o eu! Ce mi-ai adus-o'n cas??
– P?i nu m-ai înnebunit de cap s? vin ?i eu cu o fimeie, c?-s holtei b?trârn? Na! ?i-am adus fimeie…
– Boieroaic?, Zaneo? Ce ne facem noi c-o boieroaic??
– Î?i zic eu ce-o s? face?i: S? se duc? fetele s?-?i aduc? b?rba?ii. S? vin? cu flintele ?i s? fac? t?r?boi, iar la noapte s? doarm? aici, câte doi în fiecare camer?, cu ochii cât cepele. Un fir de p?r dac? i se mi?c? fetei îi belesc ca pe ni?te iepuri.
Acu' plec.
– Aibi grij?, Zaneo…
– Întotdeauna am grij?, soro–maica mea.

„Împu?c?turi în urbea noastr?

Avem, onor, a v? aduce la con?tiun?iune c? în dupa ameaza de ast?zi în târgul nostru lini?tit s-au auzit focuri de arm?. Întâiu in centru pe Strada Mare.
Domnul Zanea Toma, despre carele se zvone?te c? fu trimisu direct de la Bucure?ti întru a l?muri misteriul incendiului de azi noapte, în timpe ce cerceta locul cu pricina întru a se edifica, a fost atacat de doi mi?eii înarma?i cu cu?ite ce voiau s?-l taie. Domnul nostru s-a ap?rat cu bastonul personal, dar când v?zu c? nu pridide?te, scoase pistolul ?i pu?c? un bandit în picior, cel?lalt sc?pând cu fuga.
Nefericitul a fost dus la preventoriul de TBC unde doctorul Av?danei scosu glon?u care nu a f?cut multe v?t?m?turi fiind iscusit tras de Domnul Toma, doar spre a-l îngenunchea ?i nu a atinsu osu.
Domnul Zanea Toma a fost dus la Sediul Poli?iei unde ni se spune ar fi venit ins??i Domnul Prefect al Poli?iei.
Cam pe la acelea?i ceasuri, în modu foarte curios, cei 6 (?ase) cumna?i ai domnului Toma au ie?it pe strad?, in mahalaua Fân?riei, undele au tras mai multe focuri de flint? în aer dup? carele s-au adunat la cas? p?rinteasc? a soa?elor.
Lumea spune c? nu erau be?i.”

*
– Ce tân?r… Domnul Toma, v? rog, v? rog s? lua?i loc. Am onoarea!
– Domnule prefect, laud ceea ce a?i creat aici într-un timp atât de scurt. Echipele de jandarmi sunt atent instruite ?i m? bucur? vigilen?a lor.
– M? m?guli?i, Domnule Toma… Nu ?i-au f?cut decât datoria, zic eu cu glagorie, dat fiind o situa?iune nou?, neîntâlnit? în aceast? urbe ?i acele zvonuri îngrijor?toare c?tre care eu unul nu am plecat urechea.
– Acele zvonuri sunt adev?rate. Domnule Prefect, cât am fost la ingleji am înv??at c? secunda conteaz?. Avem un cuib de tr?d?tori, de conspiratori. Ace?tia atenteaz? la via?a Domnitorului nostru chiar acum. V? cer ca imediat s? mobiliz?m toate persoanele capabile de a face fa?? unei reac?iuni cu repercusiuni catastrofice c?tre patria noastr?, proasp?t creat?.
– Dar, se bâiguie prefectul, aici e lini?te. Nu am mai avut un eveniment de…
– Avem acum. Pe câ?i oameni putem conta, domnule prefect?

*
Începu s? ning?. La cap?tul aleii, lâng? un mormânt simplu, o cruce ?i un grilaj din fier forjat, st? un b?rbat a?ezat într-un genunchi. Ninsoarea se transform? în lapovi?? ?i pic?turi de ap? alunec? pe p?rul negru al tân?rului picurând pe placa de marmur?.
Zanea se scutur?:
– Mam?! Mama mea care mi-ai fost luat?… r?zbunarea e aproape. Omul care l-a b?gat în ocn? pe tata ?i de la care ?i s-a tras moartea e în mâinile mele. Dar ce s? fac mam?? Ce s? fac când Dumnezeu î?i râde de mine?
Tu, Dumnezeul meu, acolo unde e?ti… ce-ai gândit? Ce-ai gândit când mi-ai pus în cale femeia, ispita asta?
Mi-a frânt inima, mam?, ?i-s tare aplecat. Ce s? fac mam?? Ce s? fac?
A?eaz? florile ?i-apoi se ridic?. Face o cruce mic?, în dreptul inimii, ?i iese cu pas hot?rât din cimitir. În intersec?ie îl a?teapt? un b?rbat care îi ?ine calul:
– Austriecii ne-au vândut. Ia tolba asta. Aici e tr?darea. Nu po?i decât pe la polonezi. Ai grij?!
– Vreau un pluton de jandari. S? nu vin? cu mine. S? se ?in? la un pas ca s?-i demobilizeze pe cazaci. Dup? ce trec la sa?i poa’ s? intre în ei ?i s?-i taie, dar s? mai lase m?car doi, s? spun?.
– Bine, Tomeo! Ne vedem la Paris!
– S?-?i fie gura aurit?! Adio!

*
Ioanid e calm:
– Deci nu te-am p?c?lit, Zanea. Nu degeaba l-am b?gat pe tact'un ocn?. Ai s? ajungi ?i tu la ocn?, ca el… V? stârpim încet pe to?i, ce crede?i voi? ?ara asta e a noastr?, a?i venit voi… pa?opti?ti aduna?i de prin crâ?mele Parisului, sau tu, fiu de contrabandist condamnat la ocn? pe via??. Pe unde-ai fost? La Ingleji? Te-ai vândut la ei? Vrei s? vinzi o ?ar? pentru care Stefan cel Mare a luptat pân? la moarte? Tomeo, n-ai ales bine tab?ra, tu ?i jand?rii t?i vor fi m?cel?ri?i de cazacii care s-au infiltrat de mult ?i acum î?i ascut s?biile. Mâine Cuza va fi dat jos, cu sau f?r? voia ta, iar tu ?i to?i care i-a?i fost aproape o s? înfunda?i ocnele.
– Ai s? cr?pi odat? cu mine. Am s? m? uit în ochii t?i când am s?-?i bag jungherul în inim?, s? v?d ce-i acolo? Ce-i acolo ca s? te vinzi la ru?i. La ru?i, nenorocitule? M?car de erai cu otomanii, te d?deam lor, ?tiau ce s? fac? cu tine.
Se întoarce c?tre jad?ri:
– În fiare!
*
– Soro, mama mea…
– Iar fugi?
– ?sta mi-e blestemul…
– Du-te Zanea, noi aici om ?ti, cum am ?tiut dintotdeauna.
– Ai preg?tit-o?
– Unde o duci?
– La Paris s? depun? m?rturie…
– Aibi grij? Zaneo!
– Întotdeauna, soro–mama mea.

*
– N-ai s? treci cu mine Tomeo. Arn?u?ii sunt la o po?t?. ?sta va fi sfâr?itul t?u.
– ?i al t?u, nu te-ar mai ?ine calul ?sta. Vezi glon?ul ?sta? E special pentru tine.
La Prislas o gard? de sa?i au înconjurat convoiul. Zanea ?i-a prezentat acredit?rile. Au fost l?sa?i s? treac?.
– Scoate-i fiarele.
– Ai de gând s? m? omori? Aici? În Vam??
– Nici gând. Vezi tu… Când ai trimis neferici?ii ?ia dup? mine eu g?sisem deja ce c?utam. Uite aici. Un buton de man?et?. Argint placat cu aur. Pe spate are o ?tampil? mic? ?i o serie… Ce vorbeam? Era în mâna încle?tat? ?i ars? a lui Panaitopol. Tr?dare? E unicat nefericitule. Uite un proces verbal întocmit în temeiul legii, la fa?a locului, au semnat pompierii ?i jandarii, uite alt proces verbal cu confisc?rile de la domiciliul t?u. Vei vedea la capitolul doi, alineatul 4: sacou tweed la comand?, lips? buton la mâneca dreapt?... Te a?teapt? ?treangul. Mai vezi tolba asta? Aici sunt dovezi de complot împotriva statului de drept ?i a M?riei Sale Cuza Vod?. Toate vor ajunge pe birourile cancelariilor europene. Ve?i fi vâna?i precum plo?ni?ele, iar dac? nu vom g?si un român vrednic, vom aduce un principe str?in, ca s? fac? curat în ?ara asta f?r? altfel de st?pâni decât tagma jefuitorilor. Dar tu, în nimicnicia ta, e?ti un norocos. O vezi pe fata aia frumoas? de pe harm?sarul alb?
– ?
– E fata ta. Adu-?i aminte când ai fost la Cluj ca delegat permanent pentru me?te?uguri… Cum o chema pe numele mic?
– Nu se poate.
– Ba, se prea poate. Uite aici certificatul de na?tere, nu întinde mâna c? mori. A fost adoptat? de Valeiu Pasarat, Bibiotecar Principal la Academie…
– Fata mea…
– M?car de o l?sai în fa?? la o biseric?, nenorocitule. Spurc?ciune de om.
– Eram tân?r… Când a murit Martha m-am speriat, parc? am înnebunit. Am fugit… Doamne, cât m-au chinuit gândurile…
– Geaba te-au chinuit c? tot la lucruri rele te-au îndemnat. O iau la Paris s? depun? m?rturie. Soarta, Dumnezeu, te-a pedepsit ca s? o ai sub ochi, în fa?a ta, s? o atingi, s? îi vorbe?ti, f?r? s? ?tii c? o ai, iar când ai aflat, s?-?i fie luat?. Cumplit blestem pe abia de-acum o s? începi s?-l duci.
Ioanid se pr?bu?i în genunchi ?i capul îi pic? în piept:
– Omoar?-m?! Omoar?-m? acum ca s? nu-ndur ru?inea.
– Ai vrea tu. S?-?i duci crucea. Dumnezeu, bag seama c? nu ?i-a pierdut n?dejdea-n tine. Uit?-te în ochii mei. Dac? pentru complot, ?i alte de-astea, te mai scapi cu cazacii t?i, pentru atentat de pruncucidere te belesc popii Rasiei înainte s-ajungi la judec?tor. Un deget numa’ s? ridic.
Fii atent!
Dac? un fir de p?r lipse?te în familia mea… cred c? am fost destul de explicit.
Du-te! Spune-le celorlal?i c? voi veni…
Pân? voi veni… s? se team? c?ci nu poci ?ti de-un plumb r?t?cit, iar când voi veni, s? stea s? m? înfrunte ori s? fug?…
C?ci nu voi veni singur ?i nici cu gânduri bune pentru ei!

*
„Domnul Cuza a abdicat.
Familia Toma a fost absolvit? de orice acuza?ii în leg?tur? cu ruda lor, Zanea Toma, fugit din fa?a legii pentru conspira?ie împotriva statului.
Baba Ana V?dana a fost prins? ?i adus? din nou la Preventoriul TBC.
Revenim în foaia de sear?.
Folosi?i numai crema de ghete Guban, un negru impecabil.”

***