Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Sorin Stoica
Aveam de schimbat un zbor la Amsterdam. În criz? de timp, m? întâmpin? o coad? enorm? la controlul pa?apoartelor. Intram în zona Schengen (profit de ocazie s? le urez de mame ?i de mor?i politicienilor austrieci ?i tuturor votan?ilor lor). M? uit îngrijorat în fa?? s? v?d care e treaba. Doar doi poli?i?ti de frontier? se afl? la datorie ?i se mi?c? mai încet decât un ardelean trezit din somn. Birocra?ia ?i lenea sunt universale. Ne agit?m cu to?ii murmurând, s? tot fim vreo sut? de neferici?i la coad?. Din spate, ca din senin, un trap uman sparge monotonia: un el ?i o ea alearg? spre punctul de control fluturând pa?apoartele. Suntem cet??eni americani, suntem cet??eni americani! Pierdem avionul!, ?ipa el ca posedat, ro?u la fa??. Câteva secunde i-am privit to?i cu preocupare. S?racii, au probleme... Dar stai, mi-am zis, ?i noi avem aceea?i problem?! Tâmpenia cu "suntem cet??eni americani" mi-a aruncat nervii în aer ?i m-am dus dup? ei. Erau deja la un metru de punctul de control ?i trecere spre avion. L-am luat de sacou pe el, l-am întors ?i i-am ar?tat coada: trece?i dracului la coad? c? ?i noi încerc?m s? prindem avioane ?i ne doare drept în cur de cet??enia voastr?! ?i mai ro?u la fa??, ar fi vrut s? zic? ceva, s? riposteze dar a fost oprit de aplauzele cozii: a?a e, la coad?! Trece?i la coad?! S-au conformat. Mi-am reluat ?i eu locul. Cet??eanul din fa?a mea, un munte de om, s-a întors ?i mi-a strâns mâna. A?a sunt ??tia, dom'le, ??tia ?i cu ru?ii, au impresia c? ei învârt lumea, unii de la Vest ?i ceilal?i de la Est. Am dat din cap a aprobare. De unde sunte?i?, l-am întrebat. Din Bulgaria. I-am zis c? suntem vecini la Dun?re ?i m-a b?tut prietene?te pe um?r. E pl?cut? senza?ia de solidaritate a "pro?tilor" Europei în fa?a marilor puteri tupeiste. Am pierdut acel avion. ?i bulgarul. ?i americanii. Dar am câ?tigat-o pe Lara, vânz?toarea croat? a magazinului de suveniruri din aeroport. Dar asta e cu totul ?i cu totul alt? amintire...
motto: S? m? la?i!
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro