proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ne oprim în aceast? „absen?? din preajma Copacului” ?i constat?m o uimitoare prezen?? a unei lumi poetice fascinante, în care este revelat sensul pe care Dumnezeu l-a l?sat omului pe P?mânt. O lume în care el, „Copacul imaginar”, laitmotiv ?i cuvânt-cheie al c?r?ii, este ?i simbolul central, axis mundi ?i emblem? a crea?iei umane, care tinde, în nedes?vâr?irea ei, spre crea?ia divin?. Poezia Danielei-Lumini?a Teleoac? este aici ca un receptacul al unor st?ri de gra?ie, având ?i o structur? arborescent?, în care teme, motive, imaginar poetic pleac? asemenea unor r?d?cini dintr-un centru al lumii poetice, centru în care î?i întinde coroana bogat? acest „copac imaginar”.

Volumul de versuri la care ne referim, „în absen?a din prejma Copacului” de Daniela-Lumini?a Teleoac?, este prima carte de poezie a autoarei, dup? ce publicase mai înainte mai multe volume, articole ?i studii din domeniul lingvisticii ?i semioticii. Cartea aceasta a ap?rut în toamna anului 2018 la editura „Ars docendi” a Universit??ii din Bucure?ti. Este o carte voluminoas?, de 377 de pagini (exclusiv cuprinsul), structurat? în trei cicluri poetice: „curând vom fi ”oamenii care au fost”” (cel mai amplu), „de vin? (nu) sunt eu” ?i „sonia”. De asemenea, exist? un fragment, cu rol de prolog, dintr-un roman în curs de elaborare, „Sonia cu accent grav ?i hiat”, precum ?i o ampl? prefa?? a Ottiliei Ardeleanu, „Semiact în 2”. Spicuim câteva idei din inspirata prefa?? a Ottiliei Ardeleanu, idei care ni s-au p?rut elocvente pentru temperamentul ?i discursul poetic al Danielei-Lumini?a Teleoac?: „Daniela este poeta la limita dintre lumi, se simte un excedent de religiozitate în discursurile sale poetice.”; „Iubirea, acest sentiment ancestral, motiv de poeticitate grandios ?i complex, nelipsit? din tematicile poe?ilor, universal tr?it? ?i retr?it? (?i) prin cuvinte, este personalizat?, scoas? în prim-plan la modul brutal, acutizat? într-o manier? de cumin?enie, pe cât de discret, pe atât de intens”.

Pe lâng? înzestrarea pentru literatur? a autoarei, de un mare ajutor consider c? i-a fost ?i experien?a de cercet?tor ?tiin?ific la Institutul de Lingvistic? al Academiei Române ”Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Spun acest lucru fiindc? se vede capacitatea sa de a se folosi, în mod inspirat, de omonimia lexical? ?i de paronimii sau de a da noi conota?ii unor lexeme aparent epuizate în discursul poetic actual. Tot la nivel lexical, se utilizeaz? cu mult curaj ?i adecvat contextual, uneori chiar în context metaforic, termeni din lexicul ?tiin?ific, atât lingvistic („propozi?ie (simpl?)”, „subiect”, „predicat”, „polisemie” etc.), cât ?i medical („hematii”, „miocard”, „anticorpi”, „alzheimer”, „rmn-uri”, „eritrocite”, „endorfine”, „tahicardie”, „exoftalmie”, „cardiomegalie” etc.) sau din tehnologia informa?iei („high-definition”, „ctrlV”) ?.a.

Ne-ar fi aproape imposibil s? integr?m scriitura autoarei în vreuna dintre tendin?ele literare contemporane, fiindc?, în afara unor firave semne de intertextualitate sau de insisten??, pe alocuri, asupra banalului cotidian, nu ar fi potrivit? încadrarea în textualism (postmodernism). Recurgerea la metatext era deja prezent? ?i la Nichita St?nescu, chiar mai dinainte. Nici cu orient?rile neoavangardiste nu are prea multe lucruri în comun, nici nu exist? tendin?a desacralizant? din majoritatea tendin?elor dou?miiste. În opinia noastr?, volumul con?ine o poezie a arhetipurilor, mai mult în sens psihologic, decât mitologic. Pentru c? organizarea intern? a c?r?ii, atât cât exist?, se bazeaz? ?i pe ocuren?a unor motive, simboluri, chei textuale (Copacul, Pas?rea, umbra, lumina, ploaia, cântecul, uitarea, memoria, lini?tea, ora?ul, singur?tatea, a?teptarea, absen?a etc.), ?i pe situarea într-o viziune poetic? în care atât viul (organicul), cât ?i anorganicul poart? cu toate pecetea unor energii sacralizante, nefiind exclus haosul, „ordonat” ?i el de o con?tiin?? poetic? în ale c?rei (in)certitudini exist? parc? un fel de pre-cuvinte, care, dup? ce trec prin focul viu al gândului, se (re)întorc în cuvinte. N-a? zice c? ar fi aici o poezie filosofic?, poate doar în m?sura în care „filozofemele” ajut? la crearea unei viziuni despre lume. Desigur, nivelul reflexiv al textelor din carte este la fel de important ca acela stilistic.

Întregul volum de versuri pare a fi dominat de o adev?rat? obsesie a cântecului, chiar dac? la nivel formal nu exist? melodicitate exteriorizat? conferit? de prozodia clasic?, doar versuri albe ?i melodia ritmului interior. Totu?i, cântecul are aici diverse conota?ii, una dintre acestea ar putea fi referirea la suflul existen?ial în rela?ie cu suflul divin (sau - de ce nu? - ca parte din suflul divin). Cântecul este via?a v?zut? când în „eternitatea concentrat?/ în clipa aceea” când copiii se întrec în a colora cântecul p?s?rii („vuela alto!”, p. 31), când în „clipa etern?” a iubirii, prilej pentru cântec „s? se fac? pas?re”, iar pentru durere „s? devin? muzical?” („iubire înseamn?”, p. 36 - 37) etc.

Supratemele volumului de fa?? ar fi: iubirea, timpul, rela?ia cu Dumnezeu, toate acestea împletindu-se în multe dintre textele c?r?ii. Iubirea, a?a cum s-a mai spus (de c?tre Ottilia Ardeleanu, în prefa??), este v?zut? pe pragul dintre lumi, dar ?i în perpetua sa devenire. Sentimentul este ?i particularizat, dar ?i generalizat, fiind trimiteri chiar la cuplul primordial. Un amalgam de st?ri poetice confer? unicitate ?i complexitate sentimentului. Iubirea se transfigureaz? fie în „clipa etern?”, fie „(într-)un dor nesfâr?it”, fie ia aspectul de sentiment al înstr?in?rii, chiar de „durere difuz? ca o hipnoz?”, când totul „lipse?te de fapt”, sau, cel mai simplu spus, iubirea este în „dou? inimi (care) se opresc mai greu din b?tut decât una”. Sunt multe poezii frumoase pe aceast? tem?, chiar dac? ne vom opri doar la „punem de-un ceai, de-o iubire, de altceva...” (p. 39 - 40), relevant?, am zice, pentru acea împletire dintre supratemele enun?ate mai înainte. Este un poem existen?ialist, unde omul confruntat cu spaimele sale, incapabil s? ias? din limitele unui dat („am uitat cum este s? ridici privirea/ s? intri/ dincolo de gratiile desf?cându-se la un milimetru de fric?”), are totu?i puterea de a-?i pune întreb?ri despre existen?a lui Dumnezeu („dup? ce firicel de lumin? se-ascunde Dumnezeu/ a?teptându-?i Timpul?”). Doar îndr?gosti?ilor le este revelat? atât memoria p?catului, cât ?i con?tiin?a expierii: „tu n-ai cum s? m? pierzi!/ din cutia pandorei am p?strat acel sentiment/ intrusul bun care a z?d?rât planurile întunericului// ne adun?m/ ce dac? suntem doar doi?/ noi nu am uitat/ noi nebunii frumo?i care nu vor chipuri de secet?/ nici de abandon/ noi ?tim/ cum s? stoarcem ploile din l?untruri/ s? punem/ de-un ceai/ de-o iubire/ de-o nemoarte/ de altceva...”

Textul care, în opinia noastr?, constituie nucleul c?r?ii ar fi „da?i-ne copacul imaginar!” (p. 206 - 207), nu neap?rat prin realizarea estetic?, ci prin faptul c? din el pleac? „r?d?cinile imaginare” ale demersului textual din întregul volum. Compus din cinci secven?e, unitare prin tematic? ?i ideatic?, textul acesta are un retorism moderat, fluiditate, o u?oar? ironie, atunci când st?rile poetice par a deveni sufocante (pentru fiin??, nu pentru text!). Spicuim de aici câteva fragmente, f?r? a intra în analiza lor, spre a nu le r?pi misterul: „uneori visez s? fac din durere/ o oper? de art?/ m?car un monument la margine de drumuri/ pelerini s? se opreasc? o clip?/ s?-?i mângâie crucea/ s?-?i ridice ochii/ s? mearg? mai departe...//(...)// accept?m s? fim mirii/ mirii acestei ploi acide care scoate m?runtaiele ?i/ coloreaz? pa?ii în ro?u/ concretitudinile în absen??/ accept?:/ da?i-ne copacul imaginar s? ne ?inem echilibrul/ cel pu?in pân? la viitoarele alfabete// mult? vreme am fost convin?i (doar sceptici?!)/ c? nu s-a inventat antidotul pentru plânsul neeliberat/ acum ?tim: este în cuvintele acestea ?i/ nunta noastr? este adev?rat?/ întinde?i numai mâna:/ dou? inimi se opresc mai greu din b?tut decât una!” Acest „Copac imaginar” (textul vie?ii sau, tot la fel de bine, via?a textului) poate fi similar cu îns??i memoria (afectiv?, personal?, dar, la fel de bine, ancestral?), conotând cel mai bine dualitatea fiin?ei umane, fiin?? legat? de p?mânt ?i cu aspira?ii spre cer. Tocmai de aceea ?i ziceam c? aceast? carte ?i-ar avea drept ax? a lumii sale tocmai acest copac, prin multiplele conota?ii pe care le cap?t? (de?i, neîndoielnic, punctul de plecare este cândva, în copil?rie): „este lupta aceasta concret?/ s? ?ii Amintirea pe scen?/ publicul viu/ s? nu ui?i de Copac/ de iubirea ce abole?te plec?rile/ cum mâna asta este mâna feti?ei/ care a mângâiat Floarea/ s-a coborât la în?l?imea ei/ a f?cut-o p?rta??/ ?i p?mântul l-a împ?rt??it/ ?i r?d?cinile” („sunt romantic? ?i”, p. 121).

Sunt foarte multe versuri memorabile în cartea aceasta, dar vom selecta doar câteva fragmente care ies în eviden?? prin autenticitatea tr?irii, prin valoarea estetic? ?i prin originalitatea viziunii: „în proprietatea personal? a grotei/ ritmul aprinde cântecul” (p. 45); „a?tept?rile s?pau ve?nicii/ în noi se mutau al?ii/ construiau ferestre/ case cu sc?ri pân? la norul în care/ lebedele z?pezii î?i ciuguleau tandru puii” (p. 36); „am putea desigur s? ne prelungim Cr?ciunul/ toat? starea aceea de Acas?/ a?teptarea Minunii/ z?vorârea în Copil?rie/ s? ne aranj?m sentimentele în form? de cascad? prietenoas?/ imensitatea luminii s-o g?zduim în coridoarele dezîngustându-se ale inimii...” (p.106); „aici durerea este mortal?/ lumina insuportabil?/ pentru filosofia chimiilor de cavern?” (p. 115); „poate îmi doresc un stop-cadru s? rescriu/ o plecare estetic? plauzibil? care s? nu doar?” (p. 127); „în reveriile noastre comune/ distan?a se face/ copac/ noi copiii/ marii amatori s?-i popul?m în?elesurile...” (p. 142); „realitatea asta/ opereaz? în orb” (p. 153); „la nevoie închipui o iubire/ ca o cruce peste care s? m? întind de bun? voie” (p. 177); „sunt o pas?re subteran? zgrun?uroas?/ în cântecul grotei mele fiecare ploaie moare/ s? se des?vâr?easc? estetic” (p. 189); „am în?eles:/ cuvintele acestea nu le inventam/ pentru mine/ nici m?car pentru tine/ erau giulgiul ce cândva urma s? acopere/ o absen??/ plânsetul lumii” (p. 212); „de fapt/ niciodat? n-am c?utat nimic/ pur ?i simplu am tr?it totul” (p. 233); „uite vezi tu moartea nici m?car nu exist?/ este numai linia aceasta continu?/ invizibil? cu ochiul/ pe care sufletele curajoase î?i ?in echilibrul ?i cânt?” (p/ 323) etc.

În ciuda unor imperfec?iuni, cum ar fi utilizarea în exces a juxtapunerii sintactice (doar pe alocuri se întâmpl? acest lucru), selectarea unor texte care sunt sub valoarea celor mai multe din volum (dar poate necesare pentru structura impus? c?r?ii), excesul de semne ale exclam?rii (tot pe alocuri, dar cum altfel s?-?i exprimi uimirea?!), cartea aceasta de debut în poezie este realizat? estetic, impunând un nume dinafara grup?rilor literare.

(Publicat ini?ial în revista „Literadura”, nr. 15, martie 2020)