Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Vecina mea, Marilyn

de Sorin Stoica

Marilyn e vecina mea. S-a mutat într-o noapte când n-aveam somn ?i fumam pe balcon. Era frig ?i ploua dar nici c? i-a p?sat. A coborât dintr-un Lincoln Continental model '57, roz ?i plin de funde albe ?i se purta ca-n miezul unei zile toride de la Hollywood: împ?r?ea bezele universului mergând leg?nat ?i cu pa?i mici, studia?i, ca o prim-balerin? peste un lac de nuferi. Ploaia o ocolea, la fel ca ?i vântul, depun m?rturie pentru asta, am v?zut totul de la în?l?imea etajului doi. ?i nu doar atât: p??ea pe piatra cubic? din fa?a sc?rii într-un zgomot infernal de tocuri vertiginoase pe care doar eu îl auzeam, doar la mine era lumin?, doar ochii ?i urechile mele erau martorii minunii. Ba chiar era înconjurat? toat? de un halou diafan ?i parc? spumos care îi d?dea o str?lucire de înger metalic abia me?terit de un strungar. Am zâmbit: asta trebuie s? fie o fantom?! ?i am strigat-o, ca s? m? conving. Nu ?tiu dac? ?ti?i dar fantomele nu aud, iar dac? aud, nu r?spund, ?tiu asta de la vecinul de dedesubt care a stat mort dou? s?pt?mâni pân? s? fie descoperit de amant? ?i nici m?car o dat? nu mi s-a plâns c? m? plimb noaptea înc?l?at prin cas? ori c? ascult Zaraza la un volum cam ridicat. Marilyn! Marilyn! A r?spuns imediat ridicându-?i capul b?lai spre mine, zâmbind ?i f?cându-mi cu mâna. Venea f?r? mobil?, f?r? geamantane. Rochi?a cu buline de culoarea legendei ?inea loc de un vapor de bagaje iar trupu-i fâ?ne? îmi mobila imagina?ia cum nici Versailles ?i Schönbrunn împreun? nu se pot l?uda c? sunt mobilate. Deci Marilyn era de carne ?i oase. La dracu cu întreb?rile ?i cu imposibilul, mi-am zis ?i am coborât s? o întâmpin. S-a aruncat de gâtul meu. Am b?ut, am râs ?i am povestit pân? diminea?a. Eu am ?i mângâiat-o, ea pe mine - nu mai ?in minte. E o tip? cu sim?ul umorului ridicat ?i deloc proast?, garantez! Un pic mioap? este, asta da, am observat de fiecare dat? când m? s?ruta f?cea ochii mici s?-mi citeasc? în pupile cum m? îndr?gostisem, da' io clipeam repede s? nu vaz?, parol! Dac? sunte?i curio?i, s? ?ti?i c? nu ne-am mutat împreun?. Ea tr?ie?te trepidant, filmeaz? mult, d? interviuri, hr?ne?te nop?ile fierbin?i a un miliard de b?rba?i iar eu am alt ritm, unul de om serios. Marilyn îmi e vecin?, nu altceva. M? enerveaz? foarte tare c? niciun vecin nu vede asta ?i niciun prieten nu m? crede, da' cu pro?tii n-ai ce s? faci! Îi mai bat la u?? uneori, a?a cum fac vecinii buni, s? îi cer o lingur? de Moët & Chandon turcoaz pentru salatele mele de rodie cu calamar ori trei pic?turi de Chanel Nr.5 s? m? îmbrac la fel ca ea, la culcare. Dar ?i Marilyn îmi bate la u??, ?i chiar insistent! Îmi cere s? o ?in în bra?e ?i s?-i spun pove?ti ca s? adoarm?, s? dorm cu ea, s? o sp?l pe spate sau mai r?u, s?-i spun dac? îi st? bine îmbr?cat? doar în parfum dar nu, eu fac pe durul ?i pe ocupatul ?i o tot amân. Îmi e vecin? ?i atât, ce Dumnezeu, am ?i eu o imagine de ap?rat!

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro