proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Mormâind cuvinte grele, profesorul Chifor frân? violent; în fa?a ma?inii, la nici zece metri, ?erpuia prin întuneric, un personaj dubios, îmbr?cat în negru. Din fericire, Loganul are frâne ?i centuri bune, astfel încât nici ocupan?ii ma?inii, nici pietonul imprudent nu avur? de suferit. Totu?i, surprins de scâr?âitul cauciucurilor, pietonul î?i pierdu echilibrul ?i se întinse pe asfalt, speriindu-i pe domnul ?i doamna Chifor.

- M?i omule, ce ai, te-ai lovit? B?i!

Întorcându-se înceti?or spre profesor, omul bâigui:

- Aaaaiiiimocheiii

- Ce zice? Aoleu, s? nu se lovit la cap, s?racu … începu doamna Chifor s? se lamenteze.

Mai practic, profesorul îl control?, sumar, pe accidentat, c?utând o eventual? fractur? sau contuzie, dar omul nu se plânse, ba, mai mult, izbucni în râs.

- Iuticalinn … ha, ha, ha

Privindu-I figura înveselit?, Chifor îl recunoscu;

- M?, nevast?, ?sta nu e toreadorul de l-am v?zut noi mai devreme?

So?ii Chifor, împreun? cu tinerii lor prieteni, so?ii Bunea, tocmai petrecuser? o sear? frumoas? la oper?, unde v?zuser? un spectacol reu?it cu “Carmen”, de Bizet, iar acum, dup? ce îi duseser? pe aceia acas?, traversau centrul în drum spre propriul lor domiciliu.

- Yes, I am the Torero … mai apuc? s? rosteasc? omul în negru, dup? care începu s? sfor?ie, întins pe strad?.

Profesorul ?i so?ia lui se uitar? unul la altul. Ce s? fac??

- Dac?-l l?s?m p-?sta aici, cum e îmbr?cat el în negru, sigur îl calc? vreo ma?in?; hai s?-l târâm pe trotuar, propuse profesorul. ?i s? chem?m salvarea, sau poli?ia, ceva, s? se ocupe de el.

- ?tii ceva, eu propun s?-l lu?m cu noi acas?. Nu e un oarecine, e ditamai baritonul american, nu se face s?-l la?i în drum, propuse doamna.

- Da? ?i cum ne în?elegem cu el? Vorbe?ti tu americ?ne?te?

- Las?, c? vedem noi. Poate ?tie fran?uze?te, c? doar a cântat “Carmen”. ?i ce, nu rupi tu destul? englez? s?-i ar??i unde e baia?

Cel adormit nu schi?? nici cel mai mic gest pentru a-i ajuta pe binef?c?torii lui. Iar ace?tia, uitând c? au opera?ii de hernie ?i c? îi doare sciatica de la cel mai mic efort, reu?ir?, cu chiu, cu vai, s?-l urce pe american în ma?in?, iar apoi s?-l transfere în casa lor.

Exact când reu?iser? s?-l a?eze pe un fotoliu comod ?i voiau s?-l acopere cu o p?tur?, ca s? doarm? mai bine, cânt?re?ul deschise ochii, se ridic?, agil, în picioare ?i, cu vocea lui baritonal?, f?cu geamurile s? vibreze:

- Where am I? Who are you?

- Me professor Chifor, she my wife, rosti, cu greu gazda. You, sleep in street, me take you home.

Frecându-se la ochi, musafirul nu p?ru mirat de greoaia explica?ie a gazdei.

- Eu, Daniel Richards, glad s? v? cunosc. You, almost lovit cu ma?in?

- M? bucur c? vorbi?i române?te, mister … Am zis s? v? iau acas?, era?i … adic? nu era?i prea bine, ?i …

Daniel îi întinse mâna ?i îi mul?umi energic.

m- Thank you, professor! Eu b?ut ?uic dup? cântat, bun ?uic, eu pu?in drunk, sorry … Bun ?uic, very bun.

Dup? ce sorbi cu poft? din cafeaua oferit? de doamna Chifor, americanul relu?:

- Eu bariton de opera, venit la voi ora? cântat Carmen. Escamillo.

- Am fost la spectacol, domnu Richards, v-am v?zut în rolul Toreadorului ?i ne-a pl?cut foarte mult.

- Yes, bun opera “Carmen”, eu place much, ce zice?i, cântat bine?

- Da, mister, ne-a pl?cut cum a?i cântat. Mai ales aria din actul II, “Toréador en gaaaarde, Toréador, Toréador” … î?i încord? profesorul vocea

- “Et songe bien, oui songe en combatant, qu’un oeil noir te regarde …” complet? Daniel, iar gazdele mul?umir? lui Dumnezeu c? nu locuiesc la bloc, vocea baritonului ar fi trezit cel pu?in toat? scara.

- You bun cântat, vrut luat locul meu, aprecie artistul, spre hazul tuturor.

Dup? ce adormise atât de neprotocolar în mijlocul drumului, Daniel p?rea acum plin de energie. Cu cea?ca golit? de cafea într-o mân? ?i cu o vest? a profesorului în cealalt?, el s?ri în picioare ?i interpret? aria lui Escamillo de la început la sfâr?it, cu acela?i patos pe care îl ar?tase pe scen?. La final, el o indemn? pe doamna Chifor s? intre în joc, iar ea cânt? cu convingere “l’amour … l’amour …”, ob?inând aplauzele americanului.

- Professor, frumos la voi în cas?, I like it

- Thank you, mister.

Venind dinspre buc?t?rie, doamna Chifor puse un platou pe masa din sufragerie.

- Haide?i s? mânca?i ceva, spune-i, omule, s? m?nânce, poate î?i mai revine …

Americanul nu refuz?. Dovedi imediat c? avea talent ?i la mâncat cu poft?, nu numai la cântat. Iar dup? câteva înghi?ituri ?i lustruirea platoului, Daniel ?i familia Chifor erau cei mai buni ?i mai sinceri prieteni din lume. Baritonul î?i povesti în câteva fraze via?a de artist.

- De un an stat în Romania, contract cu opera din Bucharest ?i cu opera din vostru ora?. Înv??at ?i vorbit românesc perfect de când stat la voi în ?ara.

- Norocul nostru, Daniel, îi r?spunse doamna Chifor. Noi suntem mari amatori de oper? ?i mergem la spectacole. Te-am v?zut ?i în Tosca, când l-a?i omorât pe Mario, dar cel mai mult ne-a pl?cut cum ai cântat Escamillo.

- Thanks, Ma’am, e partea preferat de eu. Cântat cu placer.

- Da, ?i a?i avut noroc ?i de o Carmen perfect?, doamna Natalia Nadejdova e foarte bun? în rol …

Chifor tres?ri. Nu o dat? sim?iser? amândoi c? rusoaica gre?ea intr?rile ?i nu reu?ea s? se ?in? dup? Don José sau dup? Escamillo în duete. Iar dansul pe care îl executase pentru Don José aproape c? îi f?cuse pe spectatori s? râd?.

- Oh, yes, ma’am, Naty e foarte bun, cea mai bun? voce de mezzosopran? ascultat eu.

Oarecum surprins, profesorul îi înt?ri ideea.

- Da, da, the best voice, spuse el ?i duse repede paharul cu ap? la gur?.

- Fucking Naty, she’s the worst singer în the word, cel mai r?u mezzo ever in my life!

- Gras? ca o balen?, m? mir cum dracu de nu s-a rupt masa aia cu ea când s-a pref?cut c? danseaz?, complet? Chifor.

- Nici copiii aia de-a doua care nu ?tiu s? citeasc? nu pronun?? cuvintele franceze atât de prost ca ea! Un dezastru! interveni ?i doamna Chifor.

Parc? trezi?i din somn dup? ce î?i spuseser? oful, cei trei r?maser? o vreme t?cu?i. Daniel vorbi primul.

- Well, professor, e f?cut târziu, I must go, now.

Gazdele ?i baritonul american se desp?r?ir? cu cele mai prietene?ti cuvinte. Daniel le propuse s? mai vin? la spectacolele lui, ceea ce profesorul ?i so?ia lui acceptar? pe loc, mai ales ?tiind cât de greu se pot cump?ra bilete. De acum vor merge ?i vor pomeni la intrare numele americanului, care avea s? le rezerve mereu locurile cele mai bune.

- B?i Florine, pe cuvânt dac? pot pricepe ce s-a întâmplat. Hai, c? Daniel era cam beat, dar eu ?i nevasta nu ne-am atins decât de sticlele cu ap? mineral?. ?i totu?i, to?i trei, simultan, ne-am dat drumul la gur?. Bine c? nu s-a sup?rat ?la c?-i înjur?m colega …

- Da’ ce, a?i spus vreun neadev?r?

- De fapt, l-am spus înainte, când am l?udat-o pe rusoaic?. O ?tii ?i tu, cânt? nasol ?i e urât? ca dracu. Dar ?tii cum e, încerci s? fii diplomat ?i o lauzi, ce s? faci ?i de aia m? mir, cum de ne-am dat drumul ?i am scos adev?rata noastr? apreciere la iveal?.

- L?sa?i, domn profesor, nu ave?i de ce s? v? par? r?u. Dac? nici toreadorului nu-I pl?cea de Carmen de care s-a îndr?gostit, e cât se poate de ok.

- Da, m?, sunt de acord cu tine, dar pe mine m? preocup? de ce am sc?pat vorbele alea, pe care le gândeam, dar le ?ineam ascunse.

-S? zicem c? le-a?i m?rturisit sub tortur?, ?i gata.

- S? zicem, dar nu e a?a, nu ne-a amenin?at nimeni, nu eram be?i, nu am luat droguri sau medicamente … ziceai c? ne-a f?cut nem?ii scopalamin?, a?a u?or am spus ce gândeam …

- Domn profesor, o fi fost ceva ce v-a influen?at, v-o fi f?cut ?la cu ochiul, sau ceva. Lasa?i, hai s? ne apuc?m de tema cu camionul de la fabrica aia, c? ne expir? termenul.

Tema era neinteresant?. De?i lucrau, aparent aten?i, la calculul randamentului unui nou camion electric, cercet?torii erau cu gândul în alt? parte. Bunea se trezi fluierând Habanera, iar concentrarea lor se disip? imediat.

- Domn profesor, mai ave?i din mâncarea pe care a?i servit-o asear? cu americanul?

- Da, m?, ?i eu m-am gândit la asta. Te invit pe la noi, ia-o ?i pe Veronica.

Mesele împreun? ale celor dou? familii erau cât se poate de obi?nuite, dar de data asta atmosfera era ciudat?. Cei patru se supravegheau reciproc ?i personal, fiind to?i foarte aten?i la vorbele rostite. Orele trecur? f?r? nici un fel de eveniment care s? semene cu cel din seara precedent?.

- Nu e de la mâncare, domn profesor. Sau poate mâncarea româneasc? o fi avut vreun efect nea?teptat asupra americanului.

- Da, m?, dar ?i asupra noastr?, iar noi suntem obi?nui?i cu felurile astea. Trebuie sa fie altceva.

- De, domn profesor, dac? a?i fi filmat scena, puteam s? privim înregistrarea ?i … cine ?tie.

- B?i, c? bine zici. Asear? am pornit camera când a început ?la s? cânte, e un mare bariton, a cântat foarte fain, am zis s? p?str?m filmuletul, ?i am uitat de el. Hai s? vedem când s-a oprit înregistrarea.

Cercet?torii se retraser? în birou, amânând pl?cerea cafelei servite în grup. Rev?zur? de mai multe ori filmul serii, care mergea pân? la momentul când se stinsese lumina, dar nimic nu le atrase aten?ia.

- N-am mancat nimic din afar?, n-am b?ut decât Borsec ?i nu ne-am atins în nici un fel. ?i totu?i, vezi cum izbucne?te ?sta, ca la balamuc, în aceea?i secund? cu noi. Nu pricep nimic.

- Domn Profesor, aici e nevoie de un neurolog, sau un psiholog, ceva,

- Sau de un psihiatru, om fi luat-o razna, încheie Chifor discu?ia.

În zilele urm?toare, cei doi cercet?tori îmbinar? utilul cu nepl?cutul. Rezolvar? temele impuse de programul institutului care le pl?tea salariul, dar purtar? numeroase discu?ii în leg?tur? cu fenomenul din noaptea cu opera. Con?tien?i c? f?r? ajutorul altor speciali?ti nu o pot scoate la cap?t, îl abordar? ?i pe doctorul P?un, colegul lor.

- Bre, nu ?tiu ce s? zic. Dac? eram de fa??, poate aveam vreo idee, dar a?a … Tot ce pot eu vedea pe filmule?ul vostru e un tip care cânt?, bine, ce-i drept, apoi pe to?i trei cum b?ga?i la ghiozdan ?i dintr-o dat? v? pune?i pe înjurat o biat? femeie care nu-i de fa??. M?? … eu tot pe b?utur? a? da vina, Chifore. Uite, cânt?re?ul vostru pare beat, iar tu, uite, e?ti cu paharul în gur?, de nici nu po?i vorbi.

- Era ap? plat?, doctore! protest? profesorul.

- S? i-o spui lui Mutu, bre! Cine ?tie ce tr?geai tu acolo, de nici nu puteai vorbi corect …

- Cum s? … ???? … ia stai pu?in!

Cei trei rular? din nouînregistrarea.

- M?, poate e ceva în observa?ia ta, a?a e … eu voiam s? zic “the best voice”, ceva, dar se aude cam “best voic’, “best voi” … D?-o, b?, dracu, dar ce importan?? poa’ s? aib??

- N-are, l?sa?i-m? în pace, se revolt? P?un. Hai, c? am treab?, m? duc la ale mele.

- Ne-a l?murit ?sta bu?tean, concluzion? Bunea. Dar, domn profesor, poate avem noroc cu ideea lui, poate merit? s? aprofund?m.

?i, pus pe glume, Bunea exclam? dintr-o dat?:

- Best voih!

- Îl bag în m?-sa pe P?un ?sta, m-a pus s? iau medicamentele alea inutile ?i uit mereu, r?spunse Chifor.

- Al dracu de idiot cu aspenterul lui! se pomeni ?i Bunea vorbind.

Apoi r?maser? amândoi cu gura cascat?.

- Deci asta era?! Vorba asta gre?it? declan?eaz? elanul de sinceritate?

- Eu propun , domn profesor, s? mai experiment?m ?i cu al?ii.

- M?, eu propun s? în?elegem care e treaba. De ce un cuvânt aruncat acolo aiurea ne determin? s? spunem lucruri pe care le gândim, dar nu vrem s? le sc?p?m?

- Avem nevoie de un lingvist, un traduc?tor care s? ne spun? ce înseamn? chestia asta ?i apoi ne mai gândim.

Nu c?utar? mult specialistul. De?i avusese de suferit în urma precedentei lor colabor?ri, profesorul Romeo Patrocle nu ezit? nici o secund? s? r?spund? provoc?rii.

- E posibil ca vorba asta s? aib? un sens, sau s? fie ceva asem?n?tor cu Kiaiul judocanilor, opin? Patrocle. O s? caut ?i v? spun imediat.

Dup? dou? zile, cercet?torii primir? rezultatul studiilor lui Romeo Patrocle.

- Domne, am c?utat în toate c?r?ile mele ?i în internet, dar nu am c?utat corect. Eu am c?utat cum mi-a?i scris voi, “best voih” …

- Chi?ibu?arule!

- Te dai mare, profesore!

- Sunte?i surzi, caraghio?ilor!

- … da, se aude aproximativ a?a, dar de fapt e, uite, citi?i aici, ca s? nu ne mai facem de lucru, continua Patrocle, sco?ând din buzunar o hartie pe care se citea “beest vohq”.

- Ce e asta, Romeo?

- Ce e? P?i s? v? spun eu ce e.

Patrocle întoarse hârtiu?a ?i cercet?torii v?zur? o nou? sintagm?: “qhov tseeb”.

- Da, da, hai c? e mult mai clar acum, îl ironiz? Chifor. Ce-i asta?

- Domnilor, este adev?rul!

Zâmbind mul?umit la vederea figurilor prietenilor lui, Romeo Patrocle le servi explica?ia final?:

- A?i auzit vreodat? de limba hmong? Nici eu, sincer, pân? acum. E o limb? vorbit? de popula?ia hmong, care tr?ie?te undeva în sudul ?i ?i sud-estul Asiei, prin China, Vietnam, Laos, pe-acolo. A?a, deci, în limba hmong, “qhov tseeb” este echivalentul cuvântului românesc “adev?r”. Adic?, Chifore, tu ai rostit, absolut întâmpl?tor, din cauz? c? ai adus paharul la gur?, sintagma din limba hmong, dar invers.

- Ce chestie!...

- Da, m?. Ai folosit, far? s? ?tii ?i far? s? vrei, metoda inventat? de organiza?ia terorist? “pawg” pentru a-?i face victimele s? spun? ce ?tiu, dar vor s? ?in? secret.

- Adic? un fel de ser al adev?rului? spuse Bunea.

- Da, cam a?a ceva, confirm? profesorul de limba francez?. M? b?ie?i, v? mul?umesc pentru chestia asta, demult nu am mai cercetat ceva cu atâta curiozitate.

- ?i eu î?i mul?umesc, Romeo. Probabil c? descoperirea asta n-o s? ne foloseasc? la nimic, ca de obicei, dar ?i eu m? bucur c? am rezolvat problema. Hai s? bem ceva bun, mai spuse Chifor, sco?ând o sticl? de Chivas din birou.

Tocmai atunci, dând u?a de perete, dup? prostul lui obicei, directorul institutului, profesorul Donose, intr? în laboratorul lui “Chifor & B” strigând cu furie:

- B??, chiulangiilor! ?ia a?teapt? cu banii-n mân? o idee ca s? transporte benzina pe câmp, iar voi sta?i la b?utur? cu persoane str?ine de institut! V? dau afar?!

Înainte ca cercet?torii s? poat? deschide gura, Patrocle spuse tare, în timp ce închidea u?a pe dinafar?:

- Beest voih!

- E?ti un dobitoc, b? Donose, a?a ai fost mereu! continua Chifor.

- S? te ia dracu, ?efu’! complete Bunea

- B?, voi sunte?i cei mai mari savan?i din institutul meu, r?spunse Donose. Ce m-a? face f?r? voi?