proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cl?direa corpului de gard? din p?dure se afla în renovare. Era var?, a?a c? ni s-a pus un cort de campanie enorm ca s? înc?pem to?i, noi cei dou?zeci ?i nou? de solda?i de la U.M.01589 pu?i s? p?zim depozitul de muni?ii din p?durea Furceni, la câ?iva kilometri de Tecuci. Ni s-a p?rut mi?to, ne sim?eam în tab?r?, nu în armat?. Uria?ul cort avea paturi suprapuse de o parte ?i de alta a lungimii sale, desp?r?ite de un culoar cât s? se petreac? dou? persoane. Pe jos, în loc de gresie, p?mântul pr?fuit al p?durii. Ca s? ne st?vileasc? entuziasmul, locotenentul Mâ?u ne-a dat de în?eles c? ?obolanii p?durii, p?ro?i ?i mari cât pisicile, vor dormi cu noi. L-am luat în râs: care ?obolani ai p?durii? Ce specie de ?obolani mari ?i p?ro?i cât pisicile a pomenit el? Hai s? l?s?m glumele r?suflate, tovar??e locotenent!, f?ceam noi pe bravii. Râdeam noi, râdea ?i el, parc? dând în vileag exagerarea. Ziua se f?cea blând? odat? cu lumina ei iar solda?ii care nu urmau s? intre în post se preg?teau de somn ca s? fie proaspe?i la miezul nop?ii, când le venea rândul de gard?. Printre ei, ?i eu. Pusesem ochii pe un pat din col?, de jos, ?i începusem s? mi-l aranjez cu lenjeria abia luat? în primire când am auzit un fo?net sub el ?i o trecere în vitez? a "ceva". Am crezut c? vreun camarad aruncase cu un con de brad sau o cu ro?ie luat? de pe câmpul C.A.P.-ului de dincolo de p?dure, de unde ne "aprovizionasem" la sosirea din unitate. M-am uitat sub pat: zeci de urme ca de picioru?e de vrabie marcau solul prafuit. M-au trecut fiorii. Fusese un ?obolan, altceva nu avea ce! Locotenentul Mâ?u nu min?ise, se l?sa seara ?i ie?eau roz?toarele din scorburi ?i ascunzi?uri. Speram ca m?car s? fi exagerat ?i s? nu avem parte de ?obolani mari cât pisicile. Aiurea! Au ap?rut de nic?ieri, mari ?i urâ?i, punând rapid st?pânire pe cortul nostru imediat ce lumina zilei a s?r?cit de tot. Unica solu?ie îmi r?m?sese, în naivitatea mea, urcatul într-un pat de sus. Nu cuno?team abilitatea ?obolanului de p?dure... Eram cu to?ii oripila?i de guzganii care n?v?liser? în c?utare de hran? ?i ne coco?aser?m claie peste gr?mad? în paturile de sus, egoi?ti, l?sându-le pe cele de jos camarazilor care urmau s? ias? din post la miezul nop?ii. Afar?, locotenentul Mâ?u, comandantul nostru, râdea ?i fuma lini?tit la masa improvizat? de zidarii care ne renovau corpul de gard? ?i tocmai plecaser? la casele lor. Nu m-a?i crezut, '?i-ai dracu' de rata?i! B?, ne fur? inamicul gagicile dac? ?ara asta s-ar baza pe voi, futu-v? rasa-n cur de c?c?nari! Râsul îi suna ca din fundul p?mântului iar vorbele parc? îi tunau, a?a ne f?cea oroarea s? percepem lucruri care, altminteri, treceau neb?gate în seam?. Înainte s? m? izolez etan? sub patura aspr? am strâns tare la gur? punga cu ro?ii culese de la C.A.P. ?i, într-un exces de de?tept?ciune (credeam eu), am ag??at-o de o sârm? atârnat? în mijlocul cortului, considerând metoda perfect? pentru a ?ine departe l?comia ?obolanilor pentru ca imediat s? m? refugiez sub p?tura strâns? bine ?i ea, ca ?i punga cu ro?ii. Nu am închis un ochi în acea noapte. ?obolanii au ajuns peste tot de parc? aveau aripi. Le-am sim?it greutatea pe p?tur?, de-a lungul întregului meu corp ?i le-o mai simt ?i acum, dup? mai bine de treizeci ?i cinci de ani. Am intrat în post la miezul nop?ii cu bucurie, s? scap de ei. La întoarcere în cort, în buza dimine?ii, mi-am g?sit camarazii dând lupte grele cu oribilele ar?t?ri p?roase, maro ?i mari. Nimeni nu dormea, începuse r?zboiul nostru complet neprev?zut. M-am integrat ?i eu. Bocanci arunca?i dup? guzgani, bâte improvizate din ramuri, paturi de arm? mânuite cu scârb? ?i chiar baionete folosite drept strivitoare nemiloase. Tot ce prindeam era bun ca arm?. Am v?zut ?obolani ag??a?i de punga mea cu ro?ii din tavan ?i nu în?elegeam cum reu?iser?. I-am observat cum se urcau în vitez? pe pere?ii cortului ?i cum s?reau direct pe pung?, ag??ându-se cu ghearele de ea, de pe la jum?tatea peretelui de cort. Eram uluit dar ?i rupt de somn ?i de scârb?, o scârb? pe care nu o mai sim?isem vreodat? pân? atunci ?i nici nu am mai sim?it-o pân? azi, când transcende un pic prin amintire ?i m? în?eap?. Încercam, îns?, ?i un soi de admira?ie pentru acele animale incredibil de pricepute la a domina tot ce î?i propuseser?. A doua pung? cu ro?ii, mai mic?, cu care m? întorsesem din post, am pus-o sub pern?, m-am b?gat ?i eu în pat îmbr?cat ?i am învelit totul cu p?tura ca de pâsl?, grea ?i aspr?. Am stat ?i am ascultat lupta camarazilor, chi??itul agresiv al roz?toarelor ?i i-am sim?it cum m? c?l?resc în voie ?i cum îmi m?nânc? ?i din ro?iile de sub pern?... La r?s?rit au disp?rut ca la un semn. De?i nedormi?i, am ie?it la contraatac. Locotenentul Mâ?u, care a ap?rut din corpul de gard?, unde zidarii îi amenajaser? un pat, ne-a înv??at s? luam g?le?i cu var nestins ?i s? arunc?m la r?d?cinile copacilor ca s? ias? ?obolanii. ?i ie?eau, iar noi îi a?teptam cu bâte ?i bolovani ?i poft? de r?zbunare. A fost m?cel. Erau infini?i. Ne-am convins de asta în cele ?ase nop?i urm?toare de dormit în cort. Ne obi?nuisem cu ei. Nu le-am mai l?sat nimic de mâncat ?i ne-au c?l?rit mai pu?in. Muta?i înapoi în corpul de gard? dup? renovare, am crezut c? am ajuns în Paradis. Din când în când, visez ?obolani uria?i, p?ro?i ?i maronii. Unii vorbesc ?i m? întreab? unde ?in ro?iile...