proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Eram student în primul an ?i luasem trenul de ora 3 spre Bucure?ti. Domnea un februarie geros ?i uscat. Am ales un compartiment gol ?i m-am f?cut comod cu gând s? a?ipesc, era c?ldu? în?untru. Dar n-a fost chip: la Titu s-a urcat o duduie care taman în compartimentul meu ?i-a ales s? c?l?toreasc?. ?i-a dat jos paltonul ?i c?ciula de blan? iar eu m-am îndreptat de spate pe banchet?, s? nu par nesim?it. În fa?a mea, duduia. M? pref?ceam c? am ochii închi?i dar o priveam cu interes începând de la pantofi. Abia atunci am început s?-mi dau seama ce frumoas? ?i finu?? era. Avea glezne delicate ?i frumos petrecute una dup? alta, picioare desenate perfect ?i pozi?ionate cu mult stil. Îmi ridicam privirea din ce în ce mai sus ?i vedeam numai frumuse?e: talie sub?ire, bust de revist? de mod?, mâini îngrijite ?i fine, gât de leb?d?... Când s? îi admir ?i chipul, hop c? m-a prins! Se uita fix în ochii mei ?i zâmbea. Îmi prinsese ?mecheria cu care o analizam. M-am fâstâcit dar chiar ?i a?a am v?zut c? ?i chipul îl avea încânt?tor, nu doar trupul. E?ti timid?, m-a întrebat schi?ând un râs sincer. Nu, nu, nu sunt!, i-am replicat eu de?i eram un timid teribil la vârsta aceea. Hai aici lâng? mine s?-mi ar??i!, mi-a zis ea cu o voce care m-a dus cu gândul la Marilyn: sexy ?i subversiv?. ?i m-am a?ezat lâng? ea. Era din ce în ce mai cald în tren. Poate doar pentru mine. Mi-a luat o mân? ?i mi-a a?ezat-o pe genunchiul ei stâng. Avea ciorapi negri ?i fini ca o piele de fluture, dac? fluturii ar avea piele. Exact a?a am asemuit senza?ia aia, ?in minte perfect compara?ia de?i îmi era greu s? gândesc. Mirosul de vinilin vechi din compartiment ?i zgomotul sacadat al trenului rulând peste traverse îmi înso?esc ?i ele pân? în ziua de azi amintirea acelei dimine?i. Mi-a r?sf??at mâna un pic mai sus pe picior ?i poate mi-o ducea spre t?râmuri ?i mai îndr?zne?e dar un dobitoc de navetist a intrat peste noi ?i s-a a?ezat la geam. Ea s-a ridicat ?i mi-a f?cut semn s-o urmez. A fumat pe hol ?i mi-a spus c? e profesoar? la Bucure?ti. M-a s?rutat cu gust de nicotin?, din toat? inima, a închis înapoi geamul prin care gerul ne incomoda fanteziile ?i ?i-a reluat locul în compartiment. Eu am r?mas pe hol tot restul drumului ?i am privit-o prin geamul maroniu dintre mine ?i ea. Mi-a trimis bezele de câteva ori, mi-a zâmbit, ?i-a trecut limba peste buze ca într-o reclam? la Colgate ?i chiar ?i-a ar?tat un pic mai mult din frumuse?ea picioarelor când navetistul cel idiot de la geam a?ipise. Trenul nu oprise de tot la peronul G?rii de Nord când am s?rit din el de parc? m-ar fi urm?rit o urât? buboas? ?i murdar? cu un topor deasupra capului. Nici acum nu ?tiu de ce am fost atât de speriat. ?i de prost. Îmi place s? cred c? exact în acest moment, undeva în Titu, o pensionar? a înv???mântului românesc î?i aminte?te de b?iatul timid dintr-un tren de noapte al anilor '80 ?i ofteaz? ?i dumneaei, ca ?i mine.