proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Eu sunt un om vindecat sau zombificat, nu mai ?tiu, vindecatul zombificat la regim, dup? regim, cred c? mi se spune. O s? tr?iesc în mod liber, vindecat pe de-a-ntregul dup? c?derea regimului proBr. Pân? una alta sunt un supravie?uitor, ce-a ie?it totu?i ?i v?t?mat mai ales suflete?te dintr-un container-salon medical. ?i eu am fost în spitalul modular de Covid 19 din Pipera.

To?i ie?eau vii din acest spital. Trupe?te vii. Suflete?te ie?eau schingiui?i cei care nu se vaccinaser? înc?, îns? ca austriecilor li se ar?tase bau-baul obligativit??ii vaccin?rii, mai ales dac? ar fi v?zut spitalul Covid-19, adic?telea... închisoarea colectiv? în vremuri de mare "epidemie", de "totul pentru ?ar?". Scria pe noi în?ine "Închisoare". Miroseam a de?inu?i. Nu era voie s? fim vizita?i. S? nu d?m mai departe un aer infectat. ?i mi-am oprit rudele s? vin? la mine.

Am mâncat tot ce mi-a dat statul la caserol?, în zori, la prânz ?i seara. ?i mult pe deasupra. Din norocul meu chior, c? nimerisem c-un coleg aprovizionat cu mâncare aproape zi de zi, generos. De ce? Mâncarea de spital modular era adus? din alt? parte. F?cea drumuri s? ajung? la noi. Era poate ceva caritabil, dar totu?i cred c? a intrat la sfâr?it pe lista cu pl??ile, de onorat prin serviciu, ca asigurat. Mâncare nes?rat?, apoi cu sare, spre sfâr?itul unei damn?ri aproape totale, cu lipsire de drepturi civice. Nici nu aveam de gând s? fug, ori s? ?ip pe hol, ca unii ce începuser? s? înnebuneasc?. ?i din cauza singur?t??ii, ?i din alte pricini, poate a neîn?elegerilor ivite, unii vecini de hol au clacat psihic, exact ca de?inu?ii. Numai c? ei tot strigau noaptea, ie?i?i s? reclame serviciile proaste ?i privarea de libertate. M? gândesc la faptul c? la unii chiar nu avea cine s? vin?, în vizit?. Celui venit înainte de eliberarea mea i-am l?sat eu înc?rc?tor de mobil! Nu avusese timp s?-l ia ?i nimeni nu avea s?-l viziteze, din fric?, sau din cauza marii dep?rt?ri, a îmboln?virilor ce se tot extindeau prin octombrie 2021 în Bucure?ti ?i Ilfov.

Ap?rea tura de noapte, trupa de ?oc a infirmierelor, asistentelor s?-l lege ?i s?-l sedeze pe cel care nu mai rezista psihic. Exact ca la spitalul de psihiatrie se întâmpla uneori ?i într-un spital Covid-19.

M? certasem cu so?ia, ce m? voise acas?, de?i nu m? vindecasem opt zile la domiciliu, cu tratament insuficient, izolat complet. Iar medicul de familie m? rugase s? chem o ambulan?? ?i s? fac investiga?ii. 10-15% îmi fuseser? afecta?i pl?mânii. De la Covid-19,
Delta, stând acas?, cu tratament serios, prescris, dar insuficient. Alesesem dintr-o nebunie, sau din mult curaj, la modul stoic, spitalul. Ia s? v?d ?i eu ce m? a?teapt?, c?ci nu voiam s? îmboln?vesc pe nimeni, voiam pl?mâni din nou cura?i. ?tiam c? am de mic anumite probleme respiratorii. Aveam pulsometru nou acas?. ?i aparat nem?esc de inhala?ii cu dexametazon?. Ca stoic ?i cre?tin, alesesem tratamentul spitalicesc complet, nu servicii ambulatorii, nu antibiotice proste?ti la domiciliu. Nu voiam s? fiu surprins într-o lung? noapte de furtuna de ciorchine.

De-un an ?i ceva, eu nu mai mâncasem carne. Din cauza sl?birii zilnice, cauzat? de Covid-19, în forma (varianta) Delta, am mâncat iar??i carne. Covidul e ca o tenie invizibil?. Pe tata, în decembrie 2020 Covid-19 Alpha îl dsl?bise 15 kilograme. O lun? ?i ceva a stat la pat.

Oasele cu zgârci, pieli??, c?rni??, crenvur?tii din caserol? mi-erau deja resturi inutile: le d?deam la pisici. Printre containere (saloane duble), dincolo de geam, erau multe feline libere. În ploaie, pe soare, ziua ?i noaptea. Pisicile Piperei sunt foarte comunicative. Erau trei ro?covani, tigra?i. ?i al?ii începuser? s? mai apar?, dac? vadul devenise bun odat? cu redeschiderea spitalului, inaugurat ?i de madam Firea, dar ocupat fool abia acum, la începutul toamnei lui 2021. To?i pacien?ii piperi?ti invidiam felinele dezinvolte, prietenoase pentru libertatea de mi?care în ora?. Mai am ?i acum pe undeva, la acte, documentul atât de a?teptat al ie?irii mele din arestul Piperei, pot dovedi oricând faptul c? nu scria la externare "tratat", "vindecat". Ceva de ordinul fantasticului straniu scria în el. Scria pe extern?ri "Confirma?i" — atin?i de molim?, vii-mor?i, sau mor?i-vii. "De nevindecat" ne credeau ?i guvernan?ii. Lua?i în eviden?? ?i pe viitor, de-un sistem izola?ionist radical, ce nu-?i uita a?a de u?or mu?teriii recalcitran?i, ori pe cei p?c?li?i s? se în?epe din timp în timp (dup? ?ase luni de la vaccinare si ei erau declara?i tot "nevaccina?i").

Scria pe foile f?cute cu greu pe calculatorul bazei medicilor ?i asistentelor din Spitalul Pipera (o prelungire a spitalului Victor Babe?) "confirmat (pentru totdeauna) cu Covid-19". Un ales cu boala era un cioban mioritic ales cu soarta ingrat?, dup? regim! Nu puteai sc?pa social u?or de acest stigmat medical paneuropean ?i poate mondial, trecut ?i într-un certificat verde electronic, pentru c?, de?i spitalizat, tu hot?rai ceva, c? nu voiai s? te vaccinezi ?i reac?ionai. Mai reac?ionai, dar dac? nu îi ascultai deloc, atunci deveneai o amenin?are mai mare pentru societatea simandicoas? UE. Asta e?ti ?i ast?zi, internule din mijlocul pandemiei, prizonierule al regimului dezumaniz?rii UE! Nu ?tiu al?ii de pe Glob cum au fost, dar to?i idio?ii care au f?cut voia proBr ?i a SUA, cu toat? Big Pharma lor împu?i?? sunt înc? într-o culpabilitate permanen??, deoarece nu au ac?ionat constitu?ional deloc, ci numai abuziv, mai ales prin vaccinarea persoanelor fragile, a celor institu?ionalizate, a celor care au ?i avut de suferit sau mai sufer? ?i în prezent.

Eu am purtat masc? la serviciu. Familia mea a purtat masc?. ?i bine am f?cut mereu în perioadele acelea infernale. Copii no?tri au adus Covid-19 Delta, din clasele lor. Ni l-au pasat. Nu l-am dat noi mai departe.

Nu era vorba de o punere real? în libertate, dup? lunga spitalizare, la Pipera. Nu era o decizie a cuiva c? am sc?pat de flagelul Covid-19. Nimeni nu-?i asuma rolul de vindec?tor. Dumnezeu cu mila! ?i... acas?. Nu era nicio speran?? de îndreptare. Puteam fi recidivist oricând, mai ales c? intrasem în polemic?, zic eu constructiv?, cu medicii vizavi de... posibila vaccinare viitoare. Apropo, pân? s? treac? trei-?ase luni dup? externarwa mea din spitalul modular Covid-19 Pipera, s-a topit ?i Omicronul mondial în toate gripele ?i virozele lumii. A?adar Covid-19 a disp?rut definitiv, cu ajutorul bolnavilor ?i mor?ilor Africii de Sud, a întregii Africi, a tuturor jertfelor de pe Glob ?i a îmboln?virilor propagate, a imuniz?rii trupurilor speciei umane, în mod natural, prin combinarea ramifica?iilor Sarscovdoi-ului. Gra?ie bunului Dumnezeu! Nu gra?ie omului nou, nu vaccin?rilor pulilor! Bra?e vânjoase în?epate, la televizor, la dracu', voi n-a?i ajutat la nimic, decât la stingerea prin vaccinare a unor vie?i care nu s-ar fi stins.

Acest lucru obi?nuit, c? eu am r?mas "confirmat cu Covid-19", bun pu?c?ria? al spitalului modular din Pipera, din octombrie 2021 pana ast?zi, 14 septembrie 2023, ziua În?l??rii Sfintei Cruci, înseamn? totu?i stigmatizarea mea continu? ?i a tuturor celor care (nu) avem încredere în sistemul medical din UE. Cadrele noastre române?ti medicale sunt de l?udat pentru tot ceea ce a f?cut pentru pacien?i pe timpul ravagiilor cu Alpha ?i Delta. Regimul spitalicesc-poli?ienesc devenit atunci panopticum l?rgit social, pân? ?i prin poli?ia internetului, nu este de l?udat.

"Confirmare" a maladiei Covid-19, dar neputin?? s? afirmi c? s-a efectuat tratamentul complet pentru vindecare total?,
asta scria pe br??ara mea, pe care am mai p?strat-o vreo dou? luni, la mâna stâng?, ca s?-mi aduc? aminte de acea lume birocratic? josnic?, exact ca în "Castelul" lui Franz Kafka. Eliquis mi s-a prescris s? mai iau înc? dou?-trei s?pt?mâni, dup? externare. Iar eu am mai luat patru s?pt?mâni, adic? o lun?, chit c? pastilele costau mult. Apnee, sl?bire a mu?chilor dorsali (la umeri), m?rire a bur?ii, dereglare intestinal? oribil? am avut. Cred c? ?i un fel de Post Covid, înc? jum?tate de an. Probleme neuro, de credeam c? m? sufocam ori c? imi vor sta inima ori oxigenarea pl?mânilor. ?i am f?cut Omicron în august 2022, care m-a lini?tit, m-a convins c? drama lumii cu Covid-19 s-a încheiat definitiv.

Ceea ce scriu aici este ?i jurnal de îmboln?vit ?i tratat, vindecat de Covid-19, dar ?i proz? autobiografic?.

Laud pe medicii români. Nu-i laud pe medicii "transfrontalieri" ce au recomandat ?i mai recomand? înc? ?i ast?zi ARN mesager ca pe-o bun? solu?ie de "imunizare" colectiv?, în orice stat din lume. Este o imunizare insuficient?, numai umoral?, de suprafa??! Nu laud deloc nici faptul c? armatele europene, oamenii de stat nu prea mai sunt interesate de un întreg an de solu?ionarea cât mai rapid? ?i cu orice pre? a conflictului din Ucraina, o alt? molim? pornit? în lume, de la Moscova, dar care îi afecteaz? mult pe occidentali. Ceea ce am scris este ?i de domeniul fantastic, pentru mul?i dintre cititorii care nu în?eleg ?i dac? le explici sincer cum stau lucrurile, la modul realist-psihologic. Pentru ace?tia povestirea mea este simpl? literatur? de anticipa?ie, basm, legend?. S?-i l?s?m s? cread? acest lucru. Nu s-au trezit. Ei sunt ni?te dezobi?nui?i, din marea Dezobi?nuire occidental?, început? din ianuarie 2021, odat? cu vaccin?rile experimentale asupra speciei umane, care vor duce undeva, în miezul Science Fic?ionalului, al unei pseudo?tiin?e-retorici antiliterare.