Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

O fericire nu vine niciodat? singur?

de Sorin Stoica

Omul nostru î?i va aminti pentru totdeauna prima lui zi de fericire. Era o miercuri. Nici nu se trezise bine c? ?i con?tientizase faptul surprinz?tor al zilei care începuse fenomenal: nu-l durea nimic. În ultimii unsprezece ani durerea îi fusese companion de n?dejde: ba capul, ba oasele, ba s?r?cia, ba nefericile adunate stive-stive ?i de peste tot. Dar în diminea?a aceea de miercuri, nimic. I se p?rea minunat s? mai z?boveasc? în pat abandonat de dureri ?i s? se bucure de razele soarelui care se furi?au prin storuri direct pe chipul s?u. Ce minunat e totul! Ce simpl? e fericirea! Timid, f?cu mi?c?ri u?oare în a?ternut ?i nici spatele nu-l mai durea, nici ?oldul, ba chiar nici amintirile e?ecurilor sentimentale ori fatalitatea plec?rii premature la cei drep?i a celor doi fii nu îi mai ap?sau deloc cugetul. Un corp seren ?i câteva raze de soare fuseser? de ajuns s?-?i aminteasc? ce bine e s? fii fericit. Sim?i un chef de via?? nemaipomenit ?i se duse s? cânte sub du?. Chiuia printre note înalte, d?du apa un pic mai rece ?i toat? pl?cerea lipsei durerilor dup? atâta amar de ani îl f?cu s? l?crimeze de bucurie. Î?i puse treningul, adida?ii ?i ie?i s? alerge prin parc. Diminea?a era r?coroas? ?i mai proasp?t? ca un zâmbet de bebelu?. Omul nostru parc? începea s? tr?iasc?, a?a îi era senza?ia. Nici m?car vârsta, de care î?i aminti zâmbind, nu-i putea strica fericirea. ?op?ia. Saluta oameni ?i flori, p?s?ri ?i nori din care se auzeau avioane. La întoarcere nici m?car scrisori de la ANAF ori de la banc? nu mai g?si în cutia po?tal? ?i nici bilete de amenin?are de la c?m?tari puse sub ?terg?toarele ma?inii, cum atât de des g?sise. Din neaten?ie, î?i f?cu o cafea clocotit? ?i o sorbi cu poft? ?i nu se arse, ce ciudat, ce bine, a?a c? o b?u în doi timpi ?i trei mi?c?ri, cu nesa?ul ?i dorul unui mare cafegiu care fusese ?i c?ruia, din cauza problemelor cardiace, i se interzisese total magica licoare neagr? înc? de când mai avea p?r în cap ?i din?i în gur?. Omul nostru parc? se n?scuse a doua oar?. Avea de gând s?-?i pun? costumul de gal? ?i s? ias? la fluierat doamne pe bulevard, în drum spre ziarul unde î?i propusese s? dea un anun? gras la matrimoniale. Sau dou?. Zis ?i f?cut, numai c? la ie?irea din cas? observ? bucata neagr? de pânz? de deasupra u?ii ?i atunci în?elese: prima lui zi de fericire coincidea cu prima zi de dup? moarte. Habar nu avea cum murise ?i nici nu-l interesa. Avea toat? ve?nicia la dispozi?ie pentru a-?i aminti, totu?i, cu pl?cere de prima zi de fericire. Ziua începuse grandios ?i avea de gând s? o tr?iasc? toat?, chiar a?a mort, pentru c? precis îl a?teptau lucruri extraordinare pân? la asfin?it!

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro