Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Respeta el mar, valenton!!! Respect? marea, viteazule!!! (Timpuri ?i destine. vol.2, cap. 9)

de valeriu danalachi



La a mea sosire din Moldova, Torontul ?i Costa de Valentia se mai c?leau în jarul ultimei luni a verii spaniole (septembrie).
Tipica lenevie sezonier?, la tot pasul marcat? pe mutre picotinde, obliga tot muritorul s?-?i caute umbrire între pietre urbane, sub rari copaci de trotuare.., sau în a valului mediteran spumare.

A dou?za diminea?? am plecat la Malvarrosa, plaja mare a Valentiei. Vara era pe duc?, dar venea octombrie în sprijinul nego?ului sezonier. Plaja Malvarrosa – alb? ?i nisipoas? ca niciuna alta, cu doi km. lungime ?i 200 de metri l??ime, situat? în extrema estic? a Valentiei, al?turi de grandiosul Puerto Maritimo – la ziua mea de revenire se mai agita în plin loizir. Pieile str?ine, nu a?a albicioase ca în iunie, mai dominau coloritul multitudinii in?irate pe lâng? ap?. Dar, nu malul doldora de rotungite trupuri amor?ite st?rnea lacrima fericirii nest?vilite.
De sub turnul de vigilen?? a sectorului 3, unde obi?nuiam s? m? aciuez ca la noi acas?, de minune se admira virtutea portuar? cu mastodontice macarale, sute; restaurante de prima linie – Divina Dorada, Emperador ?i Mariscada, dinspre care n?zbâtioasa briz? aborigen? s?lta necru??toare mirozne c?tre germanicul nest?pânit gurman; trufa?ul hotel Las Arenas cu aripile-i de Casa Blanca, geamuri nalte ?i coloane sute,gata s? a?in? calea fluturaticei ambi?ii marine.
Cu toate acele (?i alte) ospitaliere obiective de categorie, maxima admira?ie vizual? a Malvarrosei mereu o suscit? calea pietonal? de-a lungul plajei, la 200 metri de la ap?, ie?it? din barajul portului ?i tot întins? dou? mii de metri m?sura?i pân?-n hatul Alborayei – plajei vecine mereu în curnu?i, scaie... ?i m?ciulii de armurar cât pumnul, s? nu mai pomenim ?i de toat? mizeria civiliza?iei b?gat? în nisipul necultivat.
Iar volburosul farmec senza?ional, ce zi ?i noapte indeamn? obosita minte la romantice ?i curative medit?ri de falez?, nu se g?se?te în gresie, praguri.., ?i parapete de valoare decorând acea strad? a pasului toat? laolalt?. Ci în chipe?ii palmeros de Canaria, sute în?ira?i pe ambele laturi ale str?zii pietonale (de români, cu juste?e numit? Aleea Malvarrosa) – drep?i, ca brazii carpatini de gro?i, în vârfuri stufo?i, cu tulpinile jos inundate de abuzive culori ale arbu?tilor decorativi mereu în a lor floare c?z?toare.

Revenit-am la draga plaj? dup? o pauz? de trei luni. Ziua se nota cald?, calm?, cu soare potent ?i malul alinat de largi valuri tiptile... Ce i-ar mai lipsi unuia ca mine, proasp?t poposit de la Vatr?, cu sufletul nebune?te animat pe anul întreg înainte.., mai ?i scutit de ofticoase obliga?ii laboral- sociale? – Bun? întrebare! Dar s? r?spund? cine vrea, numai nu eu – atât de alintat în largul vr?jitelor frumuse?i peninsulare, h?t retrase de la cloacele ”cutiilor tixite cu milioane de sardine înc? respirânde”
Ajuns la sectorul 3 de vigilen??, am salutat salvatorii ?tiu?i demult, am l?sat jeanta cu haine lâng? turnul de observa?ie ?i am intrat în mare.
La 15-20 metri de mal, Apa mai sus de genunchi, cald? ?i domoal?, îndemâna la fapte. M-am aruncat în primul val mai r?s?rit ?i am pornit spre adâncime, s? înot unde apa e albastr?-albastr?, nu e n?p?dit? de gunoaie modernizate, nu adie a urin?, a...
Ajuns la o baliz? a sectorului 3 – galben? ?i mare v?zut? de la un kilometru, înc? la început de iunie instalat? cam la 250 metri de mal în r?nd cu altele identice, intre ele distan?ate cam 200 de metri – am luat-o înot spre Alboraya, în lungul demarc?rii.
Înotam f?r? grab?, doar agitând în ritm u?or mâini ?i picioare. Tot mi?când în voia zilei apa de al?turi – pe burt? sau pe spate, pe-o coast? sau alta.., atinsei a cincea baliz?, ce plus minus însemna mia de metri înota?i. ?i atunci, obosit mai mult de v?zduhul iodat ?i apa s?rat?, înconjurând baliza ca semn de închinare c?tre ne?tirea adâncului, cotii lent spre plaj?, s? nu stîrnesc rutinarii cârcei la picioare, c? mai îmi râm?neau 200 de metri lungi pân? la nisip.
Pe mal era ora unu, ce însemna c? într-o or? jumate parcursei cam 1200 metri de ap?. Înviorat de l?untrica putere corporal? ce o mai sim?eam, m-am cl?tit cu ap? dulce sub du?ul apropiat ?i am pornit spre sectorul trei, l?sat aproape un kilometru.
Pe când amatori de plimbare p??eau în r?coroase v?lurele, eu, dep?rtat de ap?, descul? c?lcam în ar?ag nisipul încins de jarul amiezii... F?ceam asta nu din trufie, prostie sau cine ?tie – ci doar u?or tentat de un obicei saharian (mai vechi ?i dec?t cel dintâi turcesc divan), de care ve?nic face uz astutul aksakal, c?lindu-si duhul în salubru-i crez moral.
Nisipul de amiaz?, numai bun de copt ou?, mai c? nu m? preocupa. Cu vraja pustiului în bra?e ?i talpile mai groase ca obrazul f?r? soveste, descul? c?lcam încinsa arin? ca ?i ??râna gr?dinii de acas?.
Odat? ajuns la sectorul trei, am pus rucsacul pe um?r, am salutat b?ie?ii vigilen?i ?i am continuat traseul. Cam la un ceas, cu 4km. împlini?i pe nisip uscat, am plecat la metrou. Ast? procedur?, inclusiv înotul, veri la rând o practicam de rutinar? – in voia timpului, cu zero stresare, cugete în plin? meditare, storsul trup în drumu-i de curare, duhu-n marea pist? de zburare... Ochiu-n rochii vânturate, zvelte busturi ca turnate, goale ?olduri lucitoare, impecabile picioare, ca-nadins m?gulitoare în a sexului favoare.
Ici-colea, întinse pe nisip, femele se mângâiau cu ging??ie între ele... Iar teutoni cu bicepsi apoloni, din doi în doi lipi?i de pânz? cu dragoni, cu avan tupeu se c?utau în ochii amoro?i, direct în gingii î?i d?deau s?ruturi nesfio?i, s?-i vad? plaja doldora de curio?i – liberi Occidentali democra?i, profund civiliza?i... moralice?te sexual forma?i... de Estica t?r?g?nare indigna?i.


Luna octombrie, ca pentru mine blând? ?i însorit?, mai toat? am dedicat-o Malvarrosei. Pârlit înc? din ?eara Moldovei, în zile num?rate m-am negrit ca un luzitan. în apa str?vezie, soarele înc? potent cocea mai lesne ca pe mal.
La 15 zile, prim?ria Malvarrosa ?i-a retras corpul de vigilen??, cu tot cu steaguri, echipamente, moto salvatoare... Lume nu mai mi?una, unde ?i unde careva întârziat ca mine se mai sc?lda. M? c???ram pe turnul de observa?ie pustiu, ag??am geanta la loc v?zut ?i plecam la adînc.
Într-o zi senin?, când balizele nu mai erau, tot c?l?rind cu talent valuri groase ?i f?r? elan, m-am luat cu ale mele gânduri în des?elenire. Lenoasa briz? favoriza pl?cerea înotului. Înc? nep?truns? de r?ceala târzie, apa blând? alb?strie, str?puns? ca de o scrumbie, sporea hazardul în pripita-i avansare, ce vrei nu vrei pulseaz?-n mu?chi vigoare...
Ajuns cu mintea la Smolitu de la ?ear?, m-am l?sat pasiv pe spate, s? trag iod cât nu intr?. Al?turi, în ochii ustura?i de sare, un pe?tel?u cât piciorul ?â?ni ca din tun, de nebun se în?l?? un metru asupra apei, se incovoie ca înainte de atac ?i se hu?tiuli cu zgomot la o ?chioap? de mine, pliosc?i obraznic apoi se afund? spre a nisipului domnire.
Era chefal prost?lan ?i f?r? din?i, vara întreag? sarind pe lâng? maluri de ape dulci ?i s?rate. De se zvîrlea dihanie ne?tiut?, precis c? urinam pi?ata posesie a Malvarrosei...
Arunc?nd privirea spre mal, m-am îngrijat. Hotelul Las Arenas, de lâng? care intrasem în ap?, era departe. O cale agitat?, lat? ?i spumat?, în care m? aflam, se întindea dinspre ??rm c?tre l?untrul apei întunecate de nori negri ap?ru?i ca din poveste. ”Respeta el mar, respeta el mar!!!..”, îmi r?sun? în creier sfatul lui Jose Primo – coleg de munc? la Richard & Garcia, pescar de palomine-n larguri adânci... Dup? cum zicea el nu o dat?, drumul de spum? e curent maritim venit din larg, trage în larg... ?i trebuie în grab? abandonat, altfel e jale.
L??ita dung? înspumat? m? tot absorbea într-o u?oar? plutire în?el?toare, repejor îndep?rtându-m? de mal. Între timp, valurile se ascu?eau, se în?l?au, se zburleau... Aparte de valuri ?i curent, un zvon bizar de ultima s?pt?mân? (cum c? în apa Malvarrosei fusese depistat rechin de patru metri) m? f?cea s?-mi aud b?t?i de inim?. Tot atunci, c?rcel încle?t? dejetul mare la un picior. Am scos acul din cutiu?a purtat? în buzun?ra? special, am împuns degetul ?i am pornit ie?irea, înotând cu for?? în latul curentului.
Apa forfotind? nu se mai termina, sau nu m? l?sa... ?i totu?i ceda. Spuma a r?mas cu drumul ei, valuri de doi metri m-au împins brutal spre plaja asaltat? de un ?uvoi rece de ploaie

Valurile m-au adus la mal f?r? stresuri ?i încurajat. Ie?ii lîng? hatul cu Alboraya, la un kilometru jumate de sectorul 3, unde aveam geanta cu rufe. Pe mal d?du în mine un frig c?-mi d?rd?ia barba. Am intrat pîn? la umeri în apa cald? si am înotat u?urel spre destina?ie.
La sectorul 3, ca din p?mânt ap?ru ma?in? de Guardia Civil, s?-mi pu?te o amend? sever? pentru înc?lcare public?. Am explicat situa?ia, ar?tând dunga groas? a curentului în v?ltoare... Îns? garda se referea la ultima intrare... Pân? la urm?, v?zându-m? zgribulit, garda m-a iertat, tot zicându-mi ” Respeta el mar, valenton!!!”, mai ?i juruindu-mi c? alt? dat?, dac?.., voi pl?ti înzecit. Ai?tea fac bani ?i din vânt, zisei în sine, p?r?sind plaja.


Apoi am mai înotat, nu o dat?. În ultima s?pt?mân? de octombrie, o alt? ploaie, gonit? de obraznic vânt Atlantic, m-a scos din apa r?cit? ?i m-a alungat acas?. În grab? p?r?si plaja ?i un b?trân cu ursita-i de mânu??, cu buna invidie z?rindu-m? ie?it de sub un val mai holburat, ?i ei pricepând c? tardivul sezon v?ratic s-a încheiat.

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro