proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ziua în care am asasinat iarna a c?zut într-o joi. ?in minte c? se f?ceau 40 de ani de când o uram cum se ur??te o rud? pis?loag?, o durere de m?sea sau o iubit? care te în?al?: instinctiv, din to?i r?runchii ?i cu poft?. M? uitam pe geam cum ninge în joia aia ?i am sim?it dintr-odat? cum mi se rup apele triste?ilor acumulate în mii ?i mii de zile de iarn? în care îmi înghe?aser? mâinile, m? îmbr?casem cu zece sau unsprezece zdren?e de tot felul ca s? nu m? îmboln?vesc ?i tot tremuram, primisem în fa?? bulg?ri de z?pad? aproape congela?i de la copiii mai mari din cartier, strigasem dup? lumina zilei s? nu plece la 4 dup?-amiaz? ?i s? vin? înapoi când deja începusem prima or? la ?coal? ?i scrisesem cu m?nu?i la minus dou? grade în clas?, ani de zile... ?i am decis s? ucid iarna de?i mult prea târziu. Nu puteam risca s? v?d iar str?zi blocate de n?me?i, oameni ca ni?te pinguini abia mergând ?i post?ri cu derdelu?uri, schiuri, copii cu obrajii ro?ii sau reportaje cu cozi pe pârtii ?i ?osele blocate de viscol, a?a încât m-am înarmat cu un calorifer nuclear, un târn?cop de diamant ?i un lan? de titan, m-am suit în ma?in? ?i am condus zece zile ?i zece nop?i pân? la Polul Nord, unde citisem eu pe la 7 ani c? s-ar afla camera frigorific? pe care Dumnezeu o deschide câteva luni pe an a?a, ca s? nu se plictiseasc?. ?i într-adev?r am g?sit locul; era mare, deschis ?i toate stihiile naturii invernale ie?eau din el spre noi, oamenii care se obi?nuiser? s? vin? iarna. F?r? s? mai stau pe gânduri ?i cu o be?ie de adrenalin? ame?indu-mi fiin?a am intrat, i-am dat câteva târn?coape termostatului blocat la -60 Celsius, am b?gat în priz? caloriferul nuclear, l-am setat la +90 de grade ca s? distrug? definitiv ororile din?untru, am ie?it fugu?a, am închis u?a mare pân? la cer ?i am ferecat-o cu lan?ul de titan. De fericire nu mai sim?eam nici oboseal?, nici team?. Am condus alte zece zile ?i zece nop?i pân? înapoi acas? ?i am a?teptat. Abia dac? trecuser? dou? zile ?i asasinarea iernii a început s? dea rezultate: parcurile au îmbobocit, p?s?ri colorate mi-au ap?rut pe la geamuri, criv??ul a t?cut în pizda m?-sii iar pe la televiziuni au început s? se perinde clasicii speciali?ti, exper?i, savan?i ?i ecologi?ti care se d?deau cu curu' de p?mânt c? e prea cald. I-am înjurat generos de mame, mi-am pus ?lapii, bermudele, tricoul multicolor, ochelarii de soare ?i am ie?it s?-mi colorez pielea de care iarna î?i b?tuse joc ?i s?-mi aerisesc fiin?a. Natura zâmbea, chicotea, duduia de energie. Lumea la fel. Din Cer, Dumnezeu îmi d?dea din cap a dojan? dar jur c? nu p?rea sup?rat. În fond, l-am scutit ?i pe el de factura uria?? care precis îi venea ?inând în func?iune ditamai frigiderul de la Polul Nord.