Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Lumea printr-un cristal uria?

de Daniela Luminita Teleoaca

Nu ?tiu dac? pe mama o dureau ridurile. Dac? la fel de des z?bovea în oglinzi, insista insista, repede se f?cea nev?zut?. ?i când, întâmpl?tor, î?i petrecea degetele, un foc sim?ea? O ploaie dintr-alea albe? Mai mult triste?e? ?i cum se înfiin?a ea nou?, ca ?i cum nimic grav nu s-ar fi întâmplat? Cum unii, al?ii o mai strigau „Domni?oar?!” ?i, instinctual, ea întorcea capul ca la auzul numelui adev?rat!

Nu ?tiu dac? o dureau, dac? durerile ei erau suportabile, lua calmante ceva? Prefera s? fie lucid?, s? priveasc? totul în fa??: pune-te cu mine, de po?i!

...dac? acolo, în l?untrul ei cel mai adânc, f?cuse loc speciei ?leia ciudate de care, poate, la început se va fi temut... F?cuse un pariu? Numai un pact? Întinsese bra?ele, se prinsese pe ea îns??i, în?elesese. Un fel de resemnare blând? trebuie c? tr?ia sau era în continuare aceea?i magistral? actri???

Nu ?tiu dac? durerea-i era ca un junghi, ca o pat? de culoare, ca o lehamite, numai perpetua încredin?are „minunii ce avea ea s? apar? într-un final”

A?a înjunghiat, chipul îi r?mânea frumos, prea din al ei al meu rupt, ca s? m? obi?nuiesc eu vreodat? cu gândul c? un ceva avea s? se insinueze, într-un fel sau altul de mine s-o poarte departe. Mi-a surprins privirea altfel. Uite cum din cer cad fluturi!, i-am distras eu în zadar gândul... Am f?cut-o p?rta?? primului meu om de z?pad? viu, felului în care ea trudise ca eu s? pot vedea constant lumea printr-un cristal uria?. Chiar dac? atunci, demult, ochii mei de pitic, abia deprin?i cu vederea de aproape, nu percepeau un gr?unte m?car din resorturile firii. Pe ecranul timpului meu r?m?seser?, totu?i, destule! Dou? n?ri minuscule lipite de gerul lui decembrie. Fularul cu reni pe unde se perindau, n?stru?nici, clopo?ei. Pojghi?a de ghea?? pe care, f?r? s? ?tiu a spune gestului pe nume, a? fi înfiat-o, cât era ea de s?lbatic?!

?i acum, peste vremuri, ?optit î?i strig:

Mam?, tu e?ti vinovat? pentru toat? aceast? frumuse?e n?valnic?! R?MÂI.


(neînvia?i, atâ?ia oameni de z?pad? zac, c?ci privirea de copil n-a mai putut ajunge la ei, când o mam? n-a ?tiut s?-i fie pe aproape)


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro