Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Omul cu lebeni??

de Grig Salvan

La noi, în Ardeal, pepenelui verde i se zice lebeni??. În zona noastr? de deal ?i munte nu se cultiv?, dar ne place s-o gust?m atunci când, în miez de var?, vin ?i pe la noi, cu c?ru?ele lor de departe, negustorii de lebeni?? de prin Banat ori din Oltenia. Sunt anii 60, suntem copii ?i când vin c?ru?ele înc?rcate cu bostanii durdulii e zi de s?rb?toare, dar negustorii de lebeni?? vin rar pe la noi...

Dar azi, în lini?tea zilei toride de iulie se aude o c?ru?? venind, în tropotul monoton al cailor ?i strig?tele, parc? obosite de drum lung ?i de c?ldur?, ale unui negustor de pepeni:
- Lebeni????! Pofti?i la lebeni????! Pe gustate, pe-ncercateeee!
Ies oamenii curio?i pe la por?i, dar precupe?ul î?i vede de drumul lui molcom ?i nu se opre?te decât în mijlocul satului, la umbra deas? a p?rului uria? al lui Duv?d. În jurul c?ru?ei se adun? oameni, b?trâni ?i tineri, femei ?i copii, to?i cu pofta de un pepene ro?u ?i zemos, s?-?i astâmpere setea în c?ldura cumplit? a lui Cuptor.
- Cum dai bostanii, nene? întreab? unul ?i altul.
- Doi lei kilul, îi punem pe cântar ?i vedem... r?spunde cu vocea cam r?gu?it? de oboseal? omul nostru, un b?rbat între dou? vârste, u?or înc?run?it, dar cu trupul zvelt, cu pantaloni negri ?i cizme de piele, cu c?ma?a alb? descheiat? la piept, cu mijlocul strâns într-o curea lat? de care atârn? un cu?it înfipt în teaca lui.
- Scump, nene! Noi suntem oameni mai s?raci, nu st?m grozav cu banii, ai putea s? ni-i la?i la un leu kilul, încearc? Victor Lungu s? negocieze pre?ul.
- Nici vorb?! i-o reteaz? omul, scurt. Marfa e de calitate, e pe gustate, cânt?rim, apoi t?iem ?i încerc?m bostanul, dac? nu v? place vi-l dau gratis.
Oamenii se uit? unul la altul, uimi?i de propunerea negustorului ?i zâmbesc cu neîncredere.
- ?sta-i bolund! îl aud lâng? mine pe Gligor al lui finu' G?tej, un fl?c?u iste? ?i viclean, zâmbind pe sub musta??. P?i, noi putem cu to?ii s? zicem c? nu ne place ?i s?-l l?s?m pe fraier ?i f?r? bostani ?i f?r? bani.
- Bine, taie unul, s? vedem... propune el c?ru?a?ului.
Omul cânt?re?te un bostan, apoi scoate cu?itul de la cing?toare ?i-l înfige în bostanul care crap? de copt ce era, cu miezul de un ro?u sângeriu ?i zeama curge pe scândura c?ru?ei.
Gligor gust? ?i strâmb? din nas:
- N-are nici un gust, parc?-i le?ie, bun de dat la porci. Ziceai c? ni-l dai gratis dac? nu ne place.
- A?a am zis, a?a r?mâne! Ia-l, e al t?u! Po?i s?-l dai la porci dac? vrei.
Gligor se umfl? în pene, iste? nevoie mare, în?fac? bostanul ?i împreun? cu un tovar?? se retrag mai încolo, în dosul gardului, la umbr?, s? se înfrupte din miezul lui delicios.
Oamenii se înghesuie s? profite care mai de care de ciudata ofert?, b?rba?i ?i femei, tineri ?i b?trâni, cer omului s? le taie bostanul de pe cântar, care bine-n?eles c? nu le place ?i prin urmare îl primesc gratis de la vânz?tor. A?a face ?i Victor Lungu, a?a fac feciorii lui Arvinte Hotnog împreun? cu verii lor, a?a face Anica lui Petre din cap?tul satului, Aristina V?duva, pân? ?i baba Margareta, cea pe care toat? lumea a în?elat-o ?i n?p?stuit-o în via?a ei, dar acum, iat?, e mândr? c? a profitat ?i ea de naivitatea cuiva.
Noi copiii ne ru?in?m s? lu?m exemplul celor mari, dar Gligor ne cheam? la el ?i ne d? ?i nou? câte o felie pe care o savur?m pân? la albul cojii.
?i asta pân? se gole?te c?ru?a, f?r? ca omul s? încaseze vreun ban pentru marfa lui. Încânta?i, to?i se retrag prin cur?i ?i case s?-?i astâmpere setea ?i pofta cu bostanii c?zu?i gratis din cer. Str?inul desham? caii ?i-i las? s? pasc? în voie, iar el î?i a?terne o ?ub? groas? la r?d?cina b?trânului p?r ?i adoarme imediat, r?pus de c?ldur? ?i de oboseala lungului drum.

Feciorii lui Arvinte ?i verii lor zac tol?ni?i pe prispa casei, la umbra nucului b?trân din curte, s?tui de lebeni?? gratis, zâmbind satisf?cu?i ca de o mare isprav? ?i mirându-se de prostia negustorului str?in.
Dar Maxim, cel mai mare dintre feciorii lui Arvinte, n-are stare, se plimb? prin curte, merge pân? la poart? ?i apoi se întoarce pufnind furios.
- Ce ai, m?? Nu ?i-a priit lebeni?a? îl iau în râs ceilal?i.
- Ba mi-a priit, da'mi vine s? vomit!
- P?i, dac? te-ai îndopat ca porcu'... glume?te unul.
- Nu de asta, m?i. M? uit la voi cum v-a?i îndopat cu marfa omului ?i n-a?i pl?tit un ban.
- P?i, ce, noi suntem de vin?? Nu ne-a dat el bostanii gratis? I-am luat noi cu for?a din c?ru??? Noi am fost corec?i...
- Corec?i pe naiba! r?bufne?te Maxim. Corec?i când a?i min?it c? nu v? place, dar a?i b?gat în voi ca apuca?ii. Eu m? duc s?-i dau omului banii!
?i iese furios, trântind poarta. Ceilal?i se uit? unii la al?ii parc? trezi?i din somn, dar se ridic? alene ?i o iau, unul dup? altul, pe urmele celui care a plecat hot?rât spre omul cu lebeni?a.
Acolo, culmea, întâlnesc ?i pe ceilal?i cump?r?tori, a?teptând în lini?te s? se trezeasc? cel care doarme dus lâng? tulpina p?rului scorburos. Acolo e ?i Gligor, care se apropie de omul adormit ?i-l înghionte?te u?or în spate. Omul se treze?te speriat:
- Ce-i? Ce s-a întâmplat?
- Nimic, zice Gligor, am venit s?-?i pl?tim pentru ce-am luat de la mata. Apropo, cum te cheam??
- Tudor, r?spunde str?inul, înc? somnoros. Tudoric? îmi zice.
- Uite ce, nea Tudoric?, vrem s?-?i pl?tim pentru marfa luat?. Al meu a avut patru kile, iat? banii.
?i-i întinde negustorului o hârtie de zece lei.
- Bine, dar n-am s?-?i dau rest.
- Nu-i nici un bai, n-am nevoie de rest, s? fii mata s?n?tos.
?i a?a fac pe rând Victor Lungu, Maxim cu fra?ii ?i verii lui, Anica din capul satului, Aristina V?duva, Ion Hontil?, pân? ?i baba Margareta desface din batist? banii ?i pl?te?te cinstit pentru ceea ce a mâncat. ?i nimeni nu mai vrea rest la bani, încât omul încaseaz? pentru c?ru?a lui cu marf? mai mult decât ar fi luat înainte.
Oamenii îl înconjoar? cu drag ?i-l provoac? apoi pe nea Tudor la pove?ti, dar el înham? la repezeal? caii, apoi sare sprinten în c?ru?? ?i d? bice cailor, în ur?rile de drum bun ale tuturor.
Noi, copiii, îl înso?im cu alai pân? la ie?irea din sat.
- S? mai vii pe la noi, nea Tudoric?! strig?m noi la desp?r?ire. O s? ne fie dor de lebeni?a dumitale.
- O s? mai vin... promite omul cu glas moale, smucind de h??uri.
Anii au trecut, noi, copiii, am crescut, c?ru?e cu lebeni?? au mai venit, dar Nea Tudoric? n-a mai venit pe la noi niciodat?.

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Români

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro