proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Mult? vreme, adolescent fiind, miercurea era ziua mea favorit?. Motivul era Telecinemateca, momentul s?pt?mânii care f?cea televizorul magic ?i seara plin? de str?lucire. Se d?deau filme italiene cu Alberto Sordi, fran?uze?ti cu Bourville, americane cu John Wayne ?i toat? suita rus? a lui Nikita Mihalkov, de înv??asem declara?ii de dragoste în limba aia urât? înainte de termen ?i saluturi pentru care m? invidiau colegii cu neamuri în Basarabia. Orice film se d?dea, îl adoram; orice actor era protagonist, îl imitam; orice actri?? ocupa rolul pup?cioasei de serviciu, o visam. Cititor asiduu al revistei "Cinema" din acele timpuri cu idei gri ?i vise alb-negru, reu?isem, nu f?r? chinuri ?i nervi, s? aflu din ce filme erau extrase cadrele care compuneau genericul Telecinematecii. Descoperirea mi-a electrocutat orgoliul luni de zile, m? sim?eam cel pu?in regizor de renume balcanic ?i produc?tor faimos la nivel de cinematografie comunist?. Dragostea mea pentru ziua de miercuri s?rise calul spre obsesie iar adora?ia pentru Telecinemateca spre fixa?ie. Nu mai aveam nevoie nici de sâmbetele cu Stan ?i Bran ?i nici de zilele de luni cu serialele BBC. Telecinemateca era Paradisul terenal iar eu cel mai fericit înger. ?i dintr-o dat?, Infernul... Coinciden?? sau nu, dup? câteva luni miercurea au început s? se trânteasc? u?i la noi în cas?, s? se aud? ?ipete ?i vorbe grele, urâte. La scurt timp, am auzit palme lipite cu poft? pe obraji delica?i, plânsete ?i rugi sterile c?tre un Dumnezeu al familiilor f?r? pace, toate având-o ca izvor pe mama, mâna de om cu care împ?r?eam Telecinemateca ?i care îmi cump?ra revista "Cinema" doar-doar 'oi ajunge ?i eu vreun Liviu Ciulei sau Sergiu Nicolaescu. Lumea din ecranul televizorului "Diamant 163" mi se pr?bu?ise, cerul senin al filmelor bune se umpluse de nori gro?i ?i negri. Nu-mi mai pl?cea miercurea. Nu o mai doream, nu o mai a?teptam. Îmi era chiar fric? de ea. Uneori, rar, prindeam genericul în pace, cu tata înc? nesosit acas? ?i cu mama lâng? mine, în întunericul sufrageriei reci dar mirosind a ceai de tei, "viciul" ce ne înso?ea spectacolul de la TV. Dar nici genericul nu mai avea vraj?. Parc? îmi num?ra în cap, cu gonguri de teatru gol, minutele r?mase pân? s? vin? tata ?i s? se joace iar drama neîn?eleas? a obrajilor mamei ?i a lacrimilor ei tot mai nepotolite. Fatalitate sau programare demoniac?, miercure de miercure se întâmpla asta, ?i atunci îi abandonam pe Humphrey Bogart sau pe Gina Lollobrigida ?i alergam în camera mea s?-mi pun perna în cap ca un stru? de ora? ?i s? m? rog s? vin? joi ?i s? nu p??easc? mama ceva. Lumea filmului mi se transformase din pl?cere în chin ?i din pasiune în tortur?. Dup? 40 de ani înc? tresar când aud vorbindu-se de Alberto Sordi ?i sper s? nu fie miercurea unui an comunist sau s? nu vin? tata acas? prea devreme. Mult dup? plecarea lui ?i a mamei la cele ve?nice am deslu?it, datorit? unui unchi, misterul zilelor mele de miercuri trecute de la bucuria filmului la mizeria familiei: tata avea o amant? pe atunci, una care, ca ?i mine, adora Telecinemateca iar tata nu, a?a c? cinefila de ea îl izgonea în serile cu pricina iar el, frustrat, se r?zbuna pe lini?tea mea ?i pe obrajii mamei. Descoperirea motivului ruin?rii zilelor mele de miercuri nu mi-a adus împ?carea. Nu. Continui s? tresar când se vorbe?te de John Wayne ?i chiar îmi e fric? dou?-trei secunde, îns? de acum simt ?i ciud?. Ciud? c? mama ?i tata nu au putut s?ri peste infidelitate ?i violen?? pentru ca eu s?-mi pot duce la bun sfâr?it adolescen?a cinefil?. Sau nu, nu... La dracu' cu Ciulei ?i Nicolaescu, ciud? c? nu s-au iubit toat? via?a ca în filmele lui Mihalkov sau m?car a?a cum Grace Kelly îl iubea pe Cary Grant într-o sear? la Telecinemateca, am v?zut eu, nu v? mint...