proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Eu a? mânca, oricum dac? mânc?m amândoi, nu ne mai deranjeaz?, nu? Noroc! V?d c?-?i place vinul, mai pune-?i, eu nu-l pot bea nici pe ?sta, m-a? face praf, am vrut doar s? ciocnesc cu tine, s?-?i spun cât sunt de fericit?, tot drumul mi-am dorit s? te v?d ?i s? te îmbr??i?ez, pur ?i simplu s? te strâng în bra?e.
?i-a turnat vin, a b?ut o gur?, apoi l?sând paharul pe mas? s-a apropiat în spatele meu în timp ce întorceam gr?tarele, m-a cuprins cu palmele teribil de fierbin?i pe talie, ridicându-mi tricoul, m-a mângâiat pe pântece, peste pantalon, revenind la sâni peste cupele sutienului, moment în care o senza?ie r?v??itoare mi-a smuls un ?ip?t determinându-m? s? merg la mas?, a?ezându-m?.
- Doamne! Dar ce ai? Parc? suferi, te doare ceva? Ai o suferin?? ascuns??
- Nu, stai lini?tit, i-am spus ridicându-mi privirea încet, z?bovind o clip? în zona unde se observa o erec?ie ce nu putea fi ascuns?, neexistând de fapt nicio inten?ie de acest fel. Te iubesc atât de mult, încât nici creierul meu nu mai poate tr?i f?r? tine, inima fiindu-?i demult robit?, ?i atingerile tale îmi declan?eaz? arsuri în creier, fiorul mergând pe coloan? în jos. M? dor ?i sfârcurile care se înt?resc cât ghinda, dac? voi le?ina s? nu te sperii, este doar din cauza iubirii mele. Hai s? mânc?m, carnea e gata!
S-a dus la locul lui, nu ?tiam ce, sau cât a în?eles din ce i-am spus, dorin?a pusese st?pânire pe el, era evident, trebuia s? mânc?m repede ?i s? ajungem în pat, inevitabil.
Am terminat de mâncat, a golit ?i sticla de vin, nu era beat, doar c? m? privea cu cei mai calzi ?i plini de dorin?? ochi pe care i-am v?zut la un b?rbat.
- Pân? sp?l eu vasele ?i aranjez aici, preg?te?te patul, dac? m? prime?ti lâng? tine, dac? nu, las?-m? s? dorm în camera mic? ?i mâine plec.
- Ce-ar fi s? nu mai speli nimic? Le sp?l eu mai târziu.
- Nici n-apuci s? schimbi fe?ele de pern? c? eu sunt la du?, mi-ar trebui un prosop dac? e?ti bun, ?i-n cinci minute sunt lâng? tine.
L-am auzit întrând în baie apoi s-a dus în camera mare, unde dormea de fapt el, camera mic? fiind doar camer? de lucru, de zi. Am adunat de pe mas?, am sp?lat totul, apoi mi-am luat din camera mea halatul de baie alb ?i pufos, gelul de du? preferat ?i în cinci minute eram gata ?i cu du?ul, singurul incident fiind un geam?t greu st?pânit când mi-am sp?lat zona iubirii a?teptate. M-am ?ters mai întâi cu prosopul lui apoi am îmbr?cat halatul strângându-l la mijloc. Am mai z?bovit câteva clipe în camera mea, mi-am aranjat p?rul, m-am ?preiat folosind ?i parfumul, apoi am îmbr?cat un capot de m?tase bleu, c?ruia i-am legat cordonul. Am b?tut încet la u??, - intr?! mi-a r?spuns, era intins pe patul matrimonial care mirosea a proasp?t, semn c? schimbase a?ternutul, ocupând doar jum?tate din pat. St?tea pe o parte, pantalonul de pijama din bumbac sub?ire îi tr?da a?teptarea, m-am apropiat de marginea liber? a patului, mi-am lasat capotul s? cad?, ?i liber? de ve?minte ?i prejudec??i m-am l?sat prad? dorin?elor mele ?i ale lui, b?rbatului, zeului focului mistuitor care-mi inunda corpul, creierul, de la prima atingere înspre ve?nicie. ?ipetele mele incon?tiente, de el auzite ?i povestite mie, în primele momente de r?gaz dup? furtuna de început de lume prin care treceam înl?n?ui?i, parc? urm?ri?i de spaima c? odat? trecut? furtuna vom fi desp?r?i?i pentru totdeauna, el povestind ?ezând pe c?lcâie între picioarele mele, s?rutându-mi sânii ?i ochii - Femeie, ai murit de unsprezece ori, înviind de fiecare dat?, mureai în chinuri groaznice, vr?jitoare ars? pe rugul iubirii, zei?? ve?nic ars? de dorul iubirii p?tima?e, tu nu e?ti o femeie, e?ti femeia în p?catul originar, chinurile facerii lumii-s toate adunate în tine, trupul t?u este rupt din cel al Atenei, credin?a ta, de fapt ai ?i spus-o, este dragostea, e?ti n?scut? pentru iubire, pove?tile tale încep în suferin?? sfâr?indu-se în extazul cel mai sfâ?ietor, unsprezece începuturi curmate fiecare de c?derea în abisul uit?rii de sine, ie?ind de fiecare dat? la lumin?, cu puteri sporite ?i dorin?e înnoite, proaspete ?i nealterate „Vorbele lui m? treziser? de-a binelea, l-a? fi imbr??i?at dar nu puteam, m? l?sam doar mângâiat? ?i s?rutat?, ascultam cu drag, ?tiam c? dac? l-a? fi întrerupt, diap?rea totul.”
- C?l?toria mea pornea de fiecare dat? din acela?i loc, de fapt nu din acela?i loc, mai sus cu o zbatere, tu nu-?i ?tii chipul transfigurat cuprins de extaz, nu cred, dup? c?derea total? în abisul p?catului, nu-?i ?tii for?a uria?? care ilustreaz? pe chipul t?u p?catul ?i iubirea fizic? în stare pur?, nu exist? pe lume femeie mai femeie decât tine când ajungi la paroxismul cutremurului, al replicilor repetate, interminabile, la început m-am speriat c? ceva r?u a pus st?pânire pe tine, diavolul privea prin ochii t?i ?i se-auzea prin urletele tale, asta de fiecare dat? la fel de puternic, î?i c?utam ochii, a? fi vrut s?-i v?d când ajungeai pe vârf dar clipele acelea erau ale singur?t??ii, am început s? te iubesc tot mai mult cu fiecare împlinire, r?gazul pe care mi-l ofereai la câteva minute m-a ajutat mult s? te pot înso?i în urcu?urile tale.
- Când ai iubit ultima dat? o femeie? l-am întrebat privindu-i erec?ia ce nu se lini?tise complet.
- Habar n-am... vreo doi ani, s? fie... ?i s-a l?sat peste mine ascunzând subiectul nerostit al discu?iei noastre, ne?tiind ce eu ?tiam.
- Trebuie s? merg la baie, te am în mine, i-am spus zâmbind ?i ar?tându-i cu mâna dreapt? locul pe care-l ?ineam închis cu palma stâng?.
- Am vrut s? ies, dar nu m-ai l?sat, a spus întorcându-se pe spate, pe partea lui de pat, nelipsind mult s? renun? la orice protec?ie, s? nu mai merg nic?ieri în clipele acelea.
Am z?bovit vreo zece minute în baie, am f?cut din nou du?, m-am ?ters cu acela?i prosop, am ie?it goal? mergând în camera mea, îmbr?cându-mi halatul alb. L-am g?sit în buc?t?rie, î?i desf?cuse a doua doz? de bere, - bei o bere? - nu-mi trebuie... pune-mi o jum?tate de pahar! am revenit pentru a-i risipi vinov??ia care luase locul luminilor iubirii din ochii lui. Avea doar pantalonul de pijama pe el, a deschis a treia doz? de bere turnându-mi într-un pahar din cele pe care le sp?lasem mai devreme, ?i-a turnat ?i lui într-un pahar, renun?ând s? mai bea din doz?. I-am surprins tremurul mâinilor, mi-am întors privirea ridicându-m? de la mas? pentru a arunca cele dou? doze golite, a? fi vrut s? pornesc o discu?ie care s? continue dezbaterile noastre de luni de zile pe temele c?sniciei, adulterului, ale iubirii f?r? margini, ale p?catului, ale credin?ei.
- Ce s-a întâmplat? Te simt departe, î?i pare r?u pentru ce am f?cut? l-am întrebat f?r? a-l privi, c?utându-mi ceva de lucru la chiuvet?.
- E mai complicat, cred c?-?i voi spune ce simt doar dup? ce-?i voi mai auzi o dat? ?ipetele, dar nu, î?i spun acum, mi-e foarte clar ce simt, ?tiu c? dac? am tr?i împreun?, a?a cum suntem acum, acestea ar fi sim??mintele mele dup? fiecare noapte de dragoste, nop?ile ar fi tot mai rare, finalul trist tot mai aproape.
- ?i eu speram s?-mi spui c? m? iube?ti, am sim?it acest lucru, dar tu nu mi l-ai spus niciodat?. Am tr?it mai mult decât am crezut, venind încoace, dar cele dou? cuvinte îmi lipsesc precum aerul. A? da ani din via?? s? le aud rostite de tine, privindu-m? în ochi. De?i nimic nu mi-a spus altceva ?i totul îmi spune în fiecare clip? c? nu se va întâmpla niciodat? acest miracol, eu nu pot, nu vreau s? accept, înc?p??ânându-m? s? a?tept, s? cred, s?-mi doresc, s? sper.
Am auzit mi?carea scaunului, m-am întors, ?i atunci, cu ochii îndurera?i m-a cuprins în bra?e cu puterea disper?rii.
- Dar e?ti o femeie m?ritat? ?i eu nu pot trece peste asta! ?tii doar.
- Mai las?-m?-n pace cu m?riti?ul, iubirea nu are bariere, acum o or? m-ai iubit f?r? s?-mi vezi verigheta, nu-i vorb? c? oricum n-o port, nu mai înseamn? nimic pentru mine. Nu te mai s?turai de trupul meu, voiai s?-mi smulgi carnea de pe oase.
- Ce era s? fac? Cum s? fi reac?ionat când mi-ai intrat goal? în pat, emanând iubire, cu ochii t?i verzi ?i fierbin?i? Te-am iubit pentru to?i anii în care nu ?i-am ?tiut dragostea, îmi imaginam c? suntem la optsprezece ani, pe malul Mure?ului, doar noi doi ?i cerul. Pe vremea aceea cerul nu m? ap?sa ca acum, eram liber de orice prejudecat?, spaimele mele porneau din alte cotloane ale sufletului zbuciumat ?i însingurat.
A t?cut o vreme sub aripa unei amintiri dureroase, cred, apoi privindu-m? în ochi mi-a spus c? ?i-a luat ?i un aliat întru des?vâr?irea iubirii, o pastilu??.
- Hiii! Albastr?? Ce-am f?cut? Doamne ce-am f?cut?
- Ce-ai f?cut? Ce te-ai speriat a?a?
- ?i-am pus ?i eu o pastil? în vin, nu ?tiam ?i îmi doream s? nu se mai termine!
- E?ti nebun?! De aia nu m? mai satur de tine, îmi vine tot timpul s? te duc în pat. Am ?i b?ut... Asta e, iubirea cere sacrificii, se poate ?i muri din prea mult? iubire... albastr? mai ales ?i neconsumat?. Mai bem o bere ?i mergem în pat, trebuie rezolvate tensiunile acumulate.
M-am smuls din bra?ele lui hot?rât? s? m? îmbrac ?i s? plec, la b?rbat, la hotel sau în Fran?a. Am intrat în camera mea a?ezându-m? pe canapea într-un plâns greu, de neoprit.
-Toat? iubirea ta nu a însemnat decât o pastil?, eu nu sunt nimic pentru tine!, i-am strigat când a ap?rut în u?? cu o nou? doz? de bere în mân?.
- Dou? pastile, iubito, una mi-ai dat-o chiar tu, anticipai puterile mele distruse de alcool, a?a c? pastilele nu au nimic de-a face cu inima, iar la mine inima nu poate trece peste certificatul t?u de c?s?torie.
- De ce bei a?a de mult?
- Ca s? mor.
- De ce vrei s? mori?
- Din cauza singur?t??ii absolute, dar eu nu vreau s? mor, doar c? nu-mi pas? dac? se va-ntâmpla. Eu nu mai am dorin?e, nu mai vreau multe lucruri. Asta nu înseamn? c? m? abandonez în bra?ele lui Cristos, nu, merg mai departe în via?? cu demnitate ?i dorin?e m?runte, cu bucurii pe m?sura dorin?elor, a? vrea s? cred cu toat? fiin?a în ceva, în cineva ar fi extraordinar, când î?i ?ineam lec?ii de moralitate chiar credeam ce-?i spuneam, nu-mi doream s? te ating, s? fac dragoste cu tine nu era pentru mine o dorin??, m? bucuram c? te-am redescoperit, c? pot s?-?i fac o bucurie scriindu-?i o carte, o carte a vie?ii tale.
- Am vrut s?-mi scrii o carte, cartea vie?ii mele ?i am devenit o carte, cartea vie?ii noastre.
- Chiar am vrut s?-?i scriu cartea, cred c? ar fi ie?it un lucru bun. Acum... nu ?tiu cum a? putea termina povestea, nu mai vreau s? ?tiu nimic de cartea ta.
- Sfâr?itul c?r?ii nu-l po?i scrie tu, înc?... Sfâr?itul c?r?ii îl voi scrie eu, când va fi cazul. Chiar îl voi scrie, de fapt, el se va întâmpla ?i dup? o vreme îl voi scrie. Tu ?i-ai încheiat misiunea literar?. Eu voi decide sfar?itul... pove?tii noastre. Tu spui c? nu sunt o lupt?toare. Este mult mai complex totul. Fiului meu, cand i-am spus c? mi-a? dori s? pot schimba ceva, câteva lucruri, în via?a mea, i-am declan?at întrebarea normal?:
- Ce ai vrea s? schimbi?
Nu am avut puterea s?-i spun nimic. Ce s?-i spun, c? a? vrea s? nu m? fi m?ritat cu tat?l lui? Nu am putut.