Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Eminescu ?i Biserica Ortodox?

de ovidiu cristian dinica




Personalitatea complex? a poetului na?ional este integrat? în spa?iul mioritic prin prelucrarea motivelor populare, dar ?i prin studierea ?i în?elegerea profund? a ortodoxiei, dedicându-i acesteia poezii remarcabile ca Rug?ciune, Învierea, Colinde Colinde. Premisa în?elegerii ?i studierii adev?rurilor biserice?ti nu este întâmpl?toare, în familia din partea mamei sale au existat 3 m?tu?i care s-au c?lug?rit la m?n?stirea Agafton. Poetul ?i-a petrecut multe veri la aceast? m?n?stire, ascultând cântecele ?i slujbele biserice?ti, fiind interesat de pove?tile ?i relat?rile m?tu?ilor sale din via?a monahal?. În chilia monahei Fevronia, Eminescu se afla în 1875, când a participat la o clac? de tors lân?, ?i a auzit din gura maicii Zenaida, povestea lui C?lin, pe care a redat-o în cunoscutul poem omonim. Poetului îi acorda bisericii aten?ia cuvenit?, ca un misionar purt?tor de credin?? ?i adev?r. Acesta, a descoperit p?strarea curat? a limbii române în c?r?ile sfinte ?i cele necesare slujbelor ca izvoare de în?elepciune ?i surse importante de transmitere a valorii limbii literare: Biserica r?s?ritean? e de optsprezece sute de ani p?str?toarea elementului latin de lâng? Dun?re. Ea a stabilit ?i a unificat limba noastr? într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor f?r? dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghi?irea printre poloni, unguri, t?tari ?i turci, ea este înc? ast?zi singura arm? de ap?rare ?i singurul sprijin al milioanelor de români cari tr?iesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea ?i ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal ?i orice i-o veni în minte, dar numai român nu e. (Mihai Eminescu, „Liber-cuget?tor, liber?-cugetare”, Timpul, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187).
Aceste adev?ruri gândite ?i afirmate cu precizia unui metronom sunt confirmate de Istoria noastr?, iar orice r?sfoire a Dic?ionarului General al Limbii Române este o ilustrare privind condi?iile vitrege ale genezei limbii noastre. C?utând originea cuvintelor deslu?im amploarea impactului la întâlnirea cu popoarele ce au contribuit la închegarea noastr? ca na?iune. În acest amalgam stabilitatea ?i tradi?ia Bisericii Ortodoxe au fost cheza?e limbii noastre, stabilindu-i cursul firesc. Un alt poet, dar ?i preot, Alex Mateevici, cu glasul neamului românesc în credin?a sa curat?, ne-a l?sat mo?tenire poezia Limba Noastr?, o fireasc? m?rturie peste veacuri: Limba noastr?-i limb? sfânt?,/ Limba vechilor cazanii,/ Care o plâng ?i care o cânt?/ Pe la vatra lor, ??ranii.
Lui Mihai Eminescu i s-a repro?at adesea versul „Religia este o fraz? de dân?ii inventat?” care se afl? în poemul Împ?rat ?i proletar ?i care face parte din discursul proletarului (urmat de dou? alte discursuri, al împ?ratului ?i al poetului) ?i deci el, versul, nu poate fi considerat nici pe departe un crez al poetului. Un fapt elocvent asupra atitudinii pe care autorul comemorat o are asupra rela?iei sale cu biserica este prezentat de cercet?torul Nae Georgescu care ne informeaz? asupra consemn?rii g?site într-o carte de rug?ciuni la m?n?stirea Neam?, unde, cu ocazia s?rb?torii de Sfin?ii Constantin ?i Elena, în 1886, poetul se spovede?te preotului, acesta notând în cartea sa de rug?ciuni: Pe ziua de Sfin?ii Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neam?u, la bolni??, ?i l-am spovedit ?i l-am împ?rt??it pe poetul M. Eminescu. ?i au fost acolo Ion Gheorghi??, din Cr?c?oani, care acum este primar. Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac ?i trist. ?i mi-au s?rutat mâna ?i mi-au spus: «P?rinte, s? m? îngropa?i la ??rmurile m?rii ?i s? fie într-o mân?stire de maici, ?i s? ascult în fiecare sear? ca la Agafton cum cânt? Lumin? lin?».
Pentru sinceritatea, devotamentul, dar ?i pentru smerenia, dragostea ?i nestinsul dor de Cer, trei dintre m?tu?ile lui Eminescu, schimonahile Olimpiada, Fevronia ?i Sofia, dar ?i monahia Xenia Velisarie au fost trecute în Patericul Românesc. În contextul form?rii sale enciclopedice, Eminescu a deslu?it cu siguran?? leg?tura cu divinitatea, astfel încât suma disciplinelor studiate la Viena ?i Berlin i-au deschis calea spre abordarea în?elepciunii cre?tine, dedicând timp ?i pildelor ortodoxe ca un corolar al în?elegerii sacrului. În contradic?ie cu r?utatea uman? a secolului s?u, autorul Luceaf?rului avea dorin?a retragerii în monahie, ca ?i c?lug?r, dorin?? recunoscut? în fa?a lui Zamfir C. Arbore, ziarist la Românul, în 1882, când înc? nu era suspectat de boala mintal? pentru care Maiorescu îl va închide în ospiciul Caritatea al doctorului Alexandru Su?u. ?tii ce, dragul meu, hai s? demision?m, tu de la Românul, eu de la Timpul, ?i hai s? ne c?lug?rim, c?ci nu suntem f?cu?i s? tr?im între lupi. La m?n?stire, în chiliile solitare, s? scriem letopise?e în cari s? în?ir?m tot ce îndur? nenorocitul neam românesc, pentru ca s? se ?tie cât amar a suferit românul, cât a tr?it pe acest p?mânt. Elemente care ne îndrept??esc s? credem c? aceast? dorin?? era adev?rat? g?sim în destinul personajelor sale din S?rmanul Dionis, Cezara, Povestea magului c?l?tor în stele. Putem folosi ca argument ?i faptul c? tat?l s?u era fiu de diacon ?i avea biserica lâng? cas?.
In final adaug c? Acatistul poetului neamului românesc, Mihai Eminescu, este compus de ieromonah Ghelasie Gheorghe de la m?n?stirea Fr?sinei, împreun? cu ieromonah Valerian de la m?n?stirea Sf Filimon din satul V?t??e?ti din jude?ul Vâlcea, în care se recomand? c? este la alegerea fiec?ruia de a-l cinsti pe marele poet ca pe un sfânt p?mântesc sau ca pe un Om al Omeniei Române?ti. Desigur, acatistul reprezint? un elogiu adus poetului, o m?rturisire de credin??, dar transmite ?i un gând de canonizare a lui Mihai Eminescu, pentru trecerea acestuia în altarul de aur al martirilor neamului românesc. Amin!

ovidiu cristian dinica (cristan) | Scriitori Români

motto: fi bun pina la moarte

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro