proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Oricât s-ar str?dui, nu-?i poate da seama unde se afl? ?i de ce nu mai este acas?. Acas??
Da, parc?-?i aduce, cât de cât, aminte. Era acas? ?i vroia acas?. La care cas?, dac? era acas?? Vroia s? mai vad? o dat? casa copil?riei sale. Casa în care s-a n?scut ?i a copil?rit. Ce copil?rie scurt? a avut ! Î?i aduce Ioana aminte doar de ?coal? ?i de biseric?. La ?coal? mergea cu s?culiciorul ?esut în r?zboi de, mama trân?, adic? mama mamei, iar când mergea la biseric? se g?tea cu hainele cele bune. Iarna într-o rochiu?? groas? de barhet, iar vara, într-una de stamb? cu floricele. La ia, pe care o va îmbr?ca atunci când va fi mireas?, a început s? lucreze, înc?, de când era o copilu?? ce de-abia începuse s? mearg? la ?coal?. Cu mult? migal?, sub îndrumarea mamei ?i a li?ei M?rie din Iaz, ?i-a împodobit ia, croit? dintr-o pânz? alb? de ?ifon, cu ?iruri ?i cioc?nele dup? modelul altor ii mai vechi, la gât cu ciupag negru prin care se vedeau ?i fire aurii. Ia avea s-o poarte la nunta sa, când se va duce la biseric?, la marile s?rb?tori cre?tine de peste ani, la nun?ile copiilor s?i ?i tot cu aceast? ie va fi ?i înmormântat? atunci când îi va veni vremea.
?i bine a f?cut ca ?i-a preg?tit ia care-i va fi ?i de mireas?, c?ci copil?ria i-a trecut repede. De-abia terminase cele 6 clase ?i doi ani la ?coala de repeti?ie, c? a ?i fost cerut? de Ionul lui Oprea, de pe Utea, de nevast?. Era vrednic feciorul. Cu banii câ?tiga?i la coas? pe la b?trânii satului, cu cei f?cu?i din c?r?u?iile cu c?ru?a tras? de cal, pu?i deoparte, a reu?it destul de repede s?-?i îndeplineasc? visul, acela de a pleca în America. Auzise de la al?ii, de prin alte sate, întor?i de pe acolo, c?, dac? e?ti vrednic la munc?, po?i câ?tiga u?or bani, ce le zice dolari, care se schimbau bine pe leii române?ti. La o socoteal? simpl?, dac? te întorceai de acolo cu 1.000 de dolari erai un om bogat în România Mare. Puteai cump?ra, s? zicem, 10 Ha din p?mântul cel mai bun, puteai s?-?i construie?ti câteva case cu toate acareturile de pe lâng?. El a câ?tigat aproape 2000 de dolari. S-a întors ?i ?i-a construit doar o cas? înc?p?toare iar în curte un grajd ?i o ?ur?. I-a mers vestea prin sat c? este bogat, c? ?i-a câ?tigat bog??ia prin munc? cinstit?. În noaptea de Pa?ti, la slujba de Înviere, a z?rit-o pe Ioana. S-a dus în pe?ite. N-a trecut decât o lun? pân? când popa Traian a rostit, de lâng? u?ile împ?r?te?ti ale altarului: Se cunun? robul lui Dumnezei Ioan cu roaba lui Dumnezeu Ioana. Petrecerea de nunt? s-a f?cut în casa cea nou?. Toate neamurile lui ?i ale ei au fost chemate, ?i vecinii pân? la a patra cas?.
S-au în?eles bine înc? din prima zi. Destul de greu i-a fost ei s?-i spun? pe nume. Îi venea s?-i spun? domnule, pentru c? era îmbr?cat ca un domn, ca notarul de la prim?rie, cu pantaloni strâm?i, cu o hain? cu dungi ?i ni?te înc?l??ri cu vârfurile ascu?ite. ?i, z?u, îi st?tea mult mai bine hainele cele române?ti cu cioareci albi, c?me?e cu cre?e ce-i ie?ea de sub ?erparul lat, încrustat cu fire argintii ?i aurii, ?i în picioare cu cizme pân? sub genunchi
Într-o dup? amiaz? de duminec?, pe când se odihneau, dup? prânzul mare, Ioana îi zise mai mult în glum?.
- Parc? mi-e ciud? pe tine Ioane!
- N-are de ce-?i fi, Ioan?.
- Ba, da. Tu ai v?zut atâtea ??ri ?i poveste?ti a?a de frumos despre minun??iile pe care le-ai v?zut prin America. Pe când eu am fost doar de câteva ori în târg la S?li?te ?i odat?, cu tata la Miercurea. În târgul de la Sibii nu m-au luat niciodat?. Eu ?tiu s? m? duc f?r? gre? doar în locurile noastre din Bua, din Poiana Popii, din Vii ori din Gre?i
- Ai dreptate, Ioan?. Dar ?tii la ce m-am gândit eu?
- La ce?
- S? nu-?i mai spun o iot? despre America. ?i n-o s?-?i mai spun oricât m-ai ruga.
- De ce, Ioane?
- Pentru c? vreau, ?i a?a va fi, s? o vezi ?i tu.
- A? vrea ?i eu, dar pentru asta va trebui s? merg acolo, dar când ?i cum?
- M-am gândit, Ioan?. Bani avem, deocamdat?, destui.
Avem destui. Deci, se gândi Ioana, ce-i al lui e ?i al meu. În clipa aceea se jur? în gînd s?-i fie credincioas? toat? via?a. S? fie una cu el ?i la bine ?i la r?u. Nici cu gândul nu-i va gre?i în vreun fel.
- Ioan?, zise Ion, vom pleca amândoi în America. Tu vei vedea minun??iile de acolo iar eu, dac? ajut? Dumnezeu, poate voi mai face ceva bani, ca s? avem din plin ce ne trebuie când ne vor veni copiii pe lume.
Apoi Ion a l?sat grija casei, pentru un an sau doi, v?rului Oprea ?i au plecat. Pentru Ioana a fost ca un vis. Trenul i-a purtat cu vitez? ame?itoare spre dep?rt?ri. Într-o gar? mai mare, în care au stat mai mult, a auzit oameni care vorbeau o limb? parc? cunoscut?. Se vorbe?te ungure?te i-a spus Ion. I-a deslu?it apoi o alt? limb?. A?tia gr?iesc nem?e?te. Apoi a auzit b?rba?i ?i femei într-o limb? în care parc? ar fi cântat cuvintele. ??tia vorbesc fran?uze?te. Alt tren i-a purtat pân? la apa cea mare c?ruia Ion i-a zis ocean.
- Aici ne vom sui pe vapor ?i, dup? vreo trei s?pt?mâni, vom fi în America.
În timp ce urcau sc?rile pentru a ajunge pe vapor Ioana a început s? spun? în gând toate rug?ciunile pe care le ?tia.
Au c?l?torit bine. N-au sim?it aproape deloc r?ul de mare. Pe nea?teptate, valurile care i-au înso?it peste 3 s?pt?mâni s-au lini?tit, motoarele se auzeau tot mai încet pân? s-au oprit. Lumea de pe pun?i se gr?bea spre ie?iri. Ioana privea ca vr?jit? spre Statuia Libert??ii. Ion î?i privea so?ia mul?umit de încântarea ei.
Primele zile au locuit într-o camer? de hotel, apoi Ion a închiriat o camer? ?i o buc?t?rie într-o cas? construit? de o cuno?tin?? de a sa într-un cartier de la marginea Clevelandului. A început s?-i plac? Ioanei via?a de acolo. Cât timp Ion lipsea de acas?, fiind la munc?, ea n-avea timp s? se plictiseasc?. Preg?tea zilnic mâncare, a?a ca pe la ei. De la o vreme a început s? ias? din cas?, la cump?r?turi. S-a obi?nuit repede cu dolarii ?i cen?ii. La început cump?r?turile le f?cea folosind-se mai mult de mâini ar?tând spre produsele ce vroia s? le cumpere. Era deosebit de atent? la pre?urile scrise pe etichete, lâng? produse, ?i la restul ce trebuia s?-l primeasc?. F?r? s? vrea ?i f?r? s?-?i dea seama, s-a trezit c? ?tie multe cuvinte engleze?ti. Cu ele a început a face propozi?ii ?i chiar fraze mai lungi. Nimeni nu zâmbea când vorbea, ceea ce îi d?du curaj. Vorbele ei erau ca ale oric?rui american de prin acele locuri.
A trecut anul ?i Ioana se gândea serios la întoarcerea în ?ar?. A început chiar s? cumpere cadouri pentru cei de acolo. ?i avea cui: p?rin?ilor, celor trei surori ?i celor patru fra?i. Dar Ion era tot mai rezervat când ea aducea vorba de plecare. Oare nu voia s? se mai întoarc? acas?? ?i l-a întrebat. ?tia, c? doar el i-a spus, c? între ei nu trebuia s? existe niciun ascunzi?.
- Vreau, din toat? inima s? mergem acas?, Ioan?, dar nu ?tiu dac? se mai poate.
- Cum a?a, de ce?
Drept r?spuns, Ion a scos din sertarul în care-?i ?inea actele un vraf de ziare „Foaia poporului”. Într-unul scria cu lux de am?nunte despre interven?ia Germaniei conduse de Hitler în Polonia ?i ocuparea acestei ??ri. Într-altul, se spunea c? Anglia ?i Fran?a au declarat r?zboi Germaniei ca, apoi, s? se scrie, în alte numere, despre bombardarea Angliei de c?tre avia?ia german?.
- Precum vezi, r?zboiul s-a apropiat foarte mult de ?ara noastr?. Cele mai multe vapoare care pleac? de aici în Europa ajung în portul Cherbourg din Fran?a. De acolo ne-am urcat ?i noi pe vapor când am venit aici. N-avem ce face, trebuie s? a?tept?m. Au a?teptat. R?zboiul s-a terminat iar România a r?mas dincolo de Cortina de fier. De întoarcerea acas?, în satul de sub munte, deocamdat?, nu mai putea fi vorba. Totu?i, s-au ivit speran?e, dar ?i-au dat seama c? au început s? îmb?trâneasc?. O speran?? s-a ivit atunci, prin 1964, când, a?a cum scria într-un articol din Foaia Poporului, conducerea României s-a opus pe fa?? Rusiei comuniste. A refuzat propunerea ru?ilor, f?cut? prin a?a numitul Plan Valev, ca România s? r?mân? o ?ar? agrar? care s? produc? alimente, cereale ?i carne, pentru alte ??ri care s? se dezvolte industrial. Conducerea de la Bucure?ti vroia ca ?ara s?-?i dezvolte industria, pentru a putea coopera cu cele mai dezvoltate ??ri. Aceast? atitudine a României era l?udat? în ziarele americane de limb? român?.
Tot aceast? atitudine a îndemnat administra?ia american? s? reia pe cât posibil, leg?turile cu România. Mul?i cet??eni americani de origine român? s-au gândit s?-?i viziteze ?ara mam?. Ambasada român? de la Washington, ?i câteva consulate, aprobau, f?r? niciun fel de probleme, cererile de viz? pentru România. Mul?i români americani ?i-au rev?zut, dup? decenii, p?rin?ii ?i fra?ii din ?ar?.
- Mergem ?i noi, Ioane, în ?ar? s? ne mai vedem odat? surorile ?i fra?ii, acum când înc? mai putem ?i nu este prea târziu?
- S?-?i spun drept mi-e dor, nu pot s? zic c? nu. Dar ce o s? g?sesc acolo, parc? mi-e fric? ?i s? m? gândesc.
- Ce crezi c-o fi a?a de r?u?
- P?i casa, pe care am f?cut-o acolo, pe uli?a Unghiului, nu mai este a noastr?. A luat-o comuni?tii. St? acuma, dup? cum am aflat dintr-o scrisoare, trimis? de fratele t?u Bucur, frate-tu Ion. Nu cred c? nu ne-ar primi s? st?m câteva zile acolo, dar tot din scrisoarea aceea am aflat c? fratele t?u este însurat cu o rusoaic?. Nu vreau s? dau ochii cu rusoaica tocmai în casa construit? de mine. To?i ru?ii sunt comuni?ti.
- N-or fi chiar to?i. Dac? era comunist?, nu se cununa cu fratele meu la biseric?, la biserica la care ne-am cununat ?i noi. ?i-aduci aminte? Parc? a fost ieri! Hai, Ioane s? mergem, s? ne astâmp?r?m dorul, c? nu se ?tie ce-o mai fi în lunile ?i anii ce vin.
- Eu, totu?i, zic s? mai st?m, s? ne mai gândim. Hai s?-?i ar?t ceva care poate o s? te fac? s? te r?zgânde?ti.
Scoase din buzunarul de la piept o fotografie, colorat?, din cele care se fac mai nou cu polaroidul. N-am vrut s? ?i-o ar?t pân? acum s? nu te întristezi. Poza a fost f?cut? de Gheorghe Droc din S?li?te, care a fost în ?ar? L-am rugat s? dea o fug? ?i pân? în satul nostru c?-i aproape de a lui. Nu-s mai mult de 4Km. Uit?-te ?i tu ?i o s?-?i vezi doi fra?i. Pe Niculae ?i pe Bucur.
?i-a pus ochelarii Ioana ?i a privit cu aten?ie poza. Erau vreo cinci b?rba?i în izmene suflecate pân? la genunchi. Erau p?ta?i pe izmene pe c?me?i ?i unii chiar ?i pe obraz cu ceva galben. Acel ceva era fr?mântat de picioarele lor descul?e. Dup? ce a privit poza cu aten?ie, a zis:
- Da, sigur, poate s? fie Niculae ?i Bucur. Dar ?tii ce fac Ioane?
- N-am de unde ?ti. Tu ?tii?
- ?tiu, fr?mânt? p?mânt galben ce se va folosi la facerea unui zid, poate de grajd. Cu p?mânt de ?sta a zidit tata c?r?mizile când a f?cut grajdul. Dup? ce termin? cu zidul, oamenii se spal? în râu, apoi beau un pahar cu vin. A?a mi-aduc eu aminte.

- ?tii cum m-am gândit eu, Ioan?? S? te duci doar tu în satul copil?riei noastre. Pe mine tot mai des, a?a cum ?tii, m? încearc? dureri de spate ?i de genunchi. Poate m-oi face mai bine, dac? m? duc la sanatoriul la care m? trimite doctorul. Du-te cu avionul c? nu faci mai mult de o zi. Cât îi fi tu plecat?, eu m-oi doftorici. Dac? m? fac mai bine, om mai merge amândoi, odat?.
În aeroportul B?neasa a fost a?teptat? de un om între dou? vârste care zicea c?-i fratele Bucur, de o femeie b?trân? , îmbr?cat? în negru care zicea c?-i sora Marin? ?i de o feti?? buc?lat? de vreo 10-12 ani cu p?rul ?aten, împletit în dou? codi?e sub?irele, ?i mereu cu un zâmbet pe buze, sem?na atât de bine cu Mili a ei când era mic?. De cea urmat î?i aduce aminte ca de un vis cu dese întreruperi. O c?l?torie, ce p?rea c? nu se mai termin?, cu un tren, urcatul apoi într-un autobuz supraaglomerat, culcatul într-o camer? întunecoas? ?i apoi...nimic. A dormit pân? a doua zi spre înserat. Când a deschis ochii câteva femei îmbr?cate în negru se foiau prin camer?. Când s-a ridicat în picioare au început s-o îmbr??i?eze, s? plâng? ?i s? zic? printre sughi?uri bine ai venit sor?. Nu credeam s? te mai v?d vreodat?. Cine or fi femeile ?i ce-or vrea de la ea?
Au plecat femeile ?i ea a adormit din nou, pân? în ziua urm?toare c?tre amiaz?. N-avea de unde ?ti atunci c? somnul ei adânc era efectul schimb?rii cu rapiditate a fusului orar.
De abia a treia zi, a realizat unde este ?i de ce se afl? acolo.