proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Î?i aminte?te urm?rile cutremurului din noiembrie 1940. Avea pe atunci zece ani ?i s-a trezit, noaptea, dârdâind de frig la taic?-su în bra?e. Erau în fa?a blocului ?i priveau, împreun? cu to?i vecinii, consterna?i în jur. Dup? ce au înghe?at bine au urcat înapoi în apartament. Cum în anul respectiv aproape în fiecare lun? se produsese câte un cutremur de patru sau cinci grade pe scara Richter, ajunsese s? se obi?nuiasc?. Diminea?a a anun?at la radio c? avusese o intensitate de 7,4 pe scara Richter, durase 45 de secunde. Dup? câteva zile, a colindat cu taic?-su prin ora? ?i a v?zut multe magherni?e pr?bu?ite dar ?i ruinele blocului Carlton, ce avusese 12 etaje. Chiar ?i blocul lor fusese un pic afectat.
În vara lui 1941, dup? o ploaie toren?ial? cu numeroase fulgere, la care el se uita fascinat, a venit taic?-su acas? ?i a anun?at c? România a intrat în r?zboi de partea Germaniei, ?i armata o s? treac? Prutul în Basarabia. Dup? care a ad?ugat:
- Vezi s? ai grij? de b?iat! Dac? e cazul, v? duce?i la mademoiselle Olga la Sinaia! ?i s? ?ii copilul la ?coal? c?, de nu, m?-ntorc din mormânt s? te bântui!
- Cum s? mori?! Trebuie s? te întorci ! … Î?i frângea maic?-sa mâinile, însp?imântat?.
- P?i m? duc la r?zboi, madam ! …Nu la defilare pe ?oseaua Kiseleff !
- Las? c? din cel de la 1918 ai sc?pat! Încerca ea s? se încurajeze, c? taic?-su nu p?rea prea afectat.
- Atunci am fost în spatele frontului nu în linia întâi! Mi-a spus mie Dada c? o s? mor de arm? de foc, dup? patruzeci de ani ! A?a c? nu te mai smiorc?i !… E?ti fat? descurc?rea??… s? ai grij? s? fac? b?iatul ?coal? ! Ai auzit ?
Grig se uita mirat la tat?l lui ?i se gândea cum s? ?tie Dada a?a ceva. Dar mai mirat ?i foarte speriat a fost când, dup? câteva luni, a aflat c? taic?-su a murit în b?t?lia de la Odessa. Atunci începu s? rememoreze toate plimb?rile, meciurile, cursele automobilistice sau de cai la care fusese împreun? cu el. Doar la paradele de 10 Mai mergea împreun? cu maic?-sa, atunci taic?-su era protagonistul la care priveau cu mândrie.
Grig, ?i la începutul clasei a cincea - care pe atunci era considerat? primul an din cursul inferior al liceului - când ?i-a schimbat colegii, r?m?sese acela?i b?iat lini?tit, u?or introvertit, care se enerva foarte rar. În schimb,înainte de vacan?a de iarn?, când unul din noii colegi, l-a f?cut ?igan, el i-a rupt tocul de scris. Fusese înv??at de acas? s? nu loveasc?, dac? nu este lovit. Directorul a comunicat situa?ia familiei. Atunci nu a primit nici o pedeaps?, era orfan de tat?, de dou? luni, iar maic?-sa era prea îndurerat?. A început s? primeasc?, în schimb, mai des, ceai de tei pentru calmare.
Cum dup? incidentul respectiv maic?-sa venea cel pu?in o dat? pe s?pt?mân? cu el la ?coal?, într-o zi un coleg de-al lui, a întrebat-o:
- Doamn?, St?ncescu Grigore, chiar este b?iatul dumneavoastr??!
- Da copile! R?spunse ea în timp ce se aplec? u?or ?i-?i pup? fiul pe cre?tetul capului!
Lui Grig i se p?ru a fi singura dovad? de afec?iune pe care i-o ar?tase maic?-sa vreodat?. În general era foarte aspr?. De multe ori ar fi dorit s? o întrebe diverse lucruri dar rareori îndr?znea. Singurele discu?ii cu ea, erau despre lec?ii ?i despre faptul c? trebuie s? înve?e. Îl intriga faptul c? maic?-sa socializa foarte u?or cu toat? lumea mai pu?in cu el. De fapt problema era la el nu la ea, dar aerul ei autoritar îl inhiba. Uneori se sim?ea mai apropiat de m?tu?a Olga. Aceasta era mai deschis?. Cel pu?in cu el.
Auzise despre copiii înfia?i ?i, se gândea c? o fi ?i el adoptat! Altfel nu-?i explica cum maic?-sa era a?a alb? ?i frumoas? iar el nu? M?tu?a Olga îl mai nec?jea uneori spunându-i c? a fost luat de la ?igani pe un ciur de f?in?! Nu era exclus, crescuse în leg?natul c?ru?ei împreun? cu Tache ?i al?i copii pe care aproape îi uitase! Oare de când venise în Bucure?ti, subcon?tientul lui încercase s?-i elimine din memorie pe respectivii?! Î?i amintea totu?i c?, atunci când suferise de friguri, pe când era în ?atr?, Dada se d?dea de ceasul mor?ii ?i se v?ita:
- Ce m? fac ? Ce m? fac ?...M? omoar? Aristide… dac? nu scap? chavorru!
Pe atunci nu ?tia cine-i Aristide, între timp aflase c?-i tat?l lui.

De când ajunsese în Bucure?ti, maic?-sa îl înv??ase s? le spun? tuturor cuno?tin?elor ei domnul sau dup? caz doamna; tanti sau nenea le spunea doar rudelor. Din ultima categorie avea foarte pu?ine: tanti Olga, m?tu?a mamei ?i unchiul Aurel, fratele vitreg al mamei, care era proasp?t student la medicin?. De aceea maic?-sa îi inoculase ?i lui ideea c? trebuie s? ajung? doctor, cum va ajunge fratele ei ?i îl asculta temeinic la toate materiile. Lucru pe care l-a f?cut chiar ?i în timpul facult??ii. Grig muncea din greu pentru fiecare not? ?i avea note bune. Doar la limbi str?ine st?tea prost pentru c? nici maic?-sa nu ?tia ?i nu avea cum s?-l asculte. Vlad, care memora mult mai u?or, trecea uneori s?-l invite la joac? dar maica-sa nu-i d?dea voie pân? nu termina de înv??at.
Niciodat? nu avea liber, în timpul anului ?colar. Pentru a-l încuraja s? înve?e, îl d?dea exemplu pe tat?l lui Vlad, care era medic ?i avea un venit destul de mare, dar îi amintea ?i de cele dou? case ale m?tu?ii Olga din care una sigur îi va reveni lui, dac? va fi elev sârguincios. Riguroas? cum era îl supraveghea chiar ?i în pauza de 10 minute, pe care îl punea s? o fac? dup? fiecare or? de studiu, ?i în care trebuia s? priveasc? în zare pe geam, pentru a-?i relaxa ochii. Nu era prea larg? zarea de la etajul doi al blocului lor, vedea doar bulevardul ?i cl?dirile, dar putea privi cerul. Îl admirase prin sp?rturile coviltirului, pe când era foarte mic dar îl fascina ?i acum. Îl ini?iase Dada pu?in în tainele constela?iilor ce se succedau periodic pe bolt?. Acum studia despre ele la ?tiin?e ?i astronomie. Vlad, care locuia la ultimul etaj, avea o panoram? mai bun?, vedea o parte din Ci?migiu.
Dou? zile pe s?pt?mân? avea ore de vioar?, nu-l pasiona dar maic?-sa îl obliga s? mearg?. Îi pl?ceau îns? cursurile de înot dar acolo îl l?sa o dat? la dou? s?pt?mâni.
Rela?ia maic?-si cu Domnul, c?ruia nu-i ?tia numele, ?i despre care a aflat foarte târziu c? era judec?tor, i-a ajutat probabil s? tr?iasc? mai mult decât convenabil, în timpul r?zboiului, dup? moartea tat?lui. Ajunsese s? a?tepte cu ner?bdare venirea Domnului respectiv, pentru c? doar atunci mai sc?pa de înv??at ?i îl l?sa maic?-sa afar? singur s? se joace cu copiii. Vorba vine s? se joace, c? de fapt privea la ei, c? pe el nu-l prea b?gau în seam? ?i nici el nu era prea îndr?zne?. Odat?, Magda îi f?cu semn s? se apropie, dar când ajunsese lâng? grupul de copii un b?iat îl împinsese iar alt copil îi spusese c?-i ?igan. Vl?du? - a?a îi spunea pe atunci lui Vlad – încercase s? îi ia ap?rarea:
- Nu-i ?igan, a?a e el, se bronzeaz? mai repede!
Oare o spunea din convingere sau doar pentru c? erau prieteni!? Tat?l lui Vl?du? fusese prieten cu tat?l lui. În fa?a copiilor, câteodat?, nu e bine s? spui adev?rul – mai ales dac? nu e a?a de pl?cut – c?, te pot da de gol, când nu te a?tep?i. Problema accept?rii era mai mult la copii decât la adul?i, primii nu ?tiau înc? s? mint?, s? se ascund?.
- Atunci de ce vorbe?te a?a ciudat? întreb? o feti?? din grup. Vl?du? ridic? din umeri.
De atunci începuse s?-i priveasc? de la distan?? cum se joac?, nu c? i-ar fi fost team? de ei dar, nu-i pl?cea s? fie f?cut ?igan. Nu dorea s? fie b?gat în seam? de mil?. Era foarte orgolios, prefera singur?tatea în locul compasiunii din partea lui Vl?du? sau a Magdei.
Nu i-a spus niciodat? mamei despre reac?ia copiilor, mai ales c?, atunci când era cu ea, ace?tia erau mai prieteno?i. Cu toate acestea, Niculina St?ncescu a con?tientizat firea introvertit? a fiului s?u ?i, în urma consult?rii cu profesorul de sport, a hot?rât s?-l înscrie la un club de trânte. Spera s? devin? mai comunicativ, mai încrez?tor, dac? face ceea ce îi place. Pe cât era maic?-sa de sociabil? ?i vorb?rea?? pe atât era el de închis ?i taciturn.
Nu se împ?case înc? cu ideea c? are pielea mai închis? la culoare, dar suferea în t?cere. La început o admirase pe maic?-sa pentru frumuse?e dar ?i pentru tenul deschis. Dup? moartea tat?lui, când le auzi pe vecine spunând c?-i mai tuciuriu decât taic?-su, ap?ru un sentiment ciudat de repulsie ce uneori se amesteca cu ur? ?i del?sare. Î?i detesta culoarea pielii, sim?ea o neputin?? imens? c? nu poate schimba asta. I se p?rea c? locul lui nu e acolo, se gândea la ?atra lui, î?i spunea c? m?car acolo to?i sunt ca el sau poate mai colora?i. Chiar ?i de balta în care-l p?c?lise Tache s? intre, î?i amintea cu drag.
M?car de ar fi locuit ?i ei mai la periferie unde mai erau copii ca el, nu în centru unde era exemplar unic ?i privit ca o excentricitate. Mai ales c? taic?-su, pe când tr?ia nu se dezisese niciodat? de originile sale. Acum îl cuno?teau to?i vecinii ?i chiar dac? nu-i spuneau nimic lui tot i se p?rea c? e privit cu suspiciune.
Frustrarea începu încet-încet s? dispar? când într-o vacan??, în timp ce se afla în trenul spre Sinaia, v?zu mai multe c?ru?e cu coviltir. F?când compara?ia cu chavorre ce mergeau pe lâng? ele situa?ia lui nu i se mai p?ru atât de nesuportat.