proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Partea I




Întoarcerea lui Mamasboi Yomisdanus







1.

Neînfricatul ursuz tomnatic


Mottocultura

"Adev?rul exist?! E o minciun? util?."

Apoftegm? lansat? de Poftel Microbius c?tre Gornel Sfiorosu, într-un dialog ocult, la o ?uic?

"Din e?ec în e?ec, pe culmile dezol?rii!"

Graffiti mizerabilist (ironic?) din Foburg

"-S? trecem la fapte!

-Ce vrei s? spui?

-Zic...s? purt?m o discu?ie serioas?!"

Dialog simplu între oameni de ac?iune

"Tocmai am terminat de vi-dan-jat un bazin uria? de pipikaka. La sfâr?it, când am dat de kakapipi, furtunul a avut o tres?rire nervoas?. Pic?turi din depuneri mi-au ajuns pe retin?, pardon, cornee. Am fost imediat traversat de un fior. S-ar fi spus c? stropi kakapipi mi-au ajuns la suflet.

Dar nu sunt ochii, conform tradi?iei orale, chiar becule?ele sufletului? Ochii pot fi caracteriza?i drept bulbii sentimentului, bulboanele emo?iei, ampulele vr?jite care semnalizeaz? cine suntem, de fapt ?i la urma urmei. Clink-clink.

Arat? starea bateriei, mai lumina?i, mai stin?i.

Dar asta nu e tot! S-a întâmplat ceea ce a? numi chiar o revela?ie pentru mine, un om deosebit de s?rac, care nu are bani de oculist. Privirea mi s-a limpezit! Da-da! Deodat?, ca prin minune, am început s? v?d clar detalii uimitoare ale vie?ii, care îmi sc?paser? pân? atunci.

Concluzia s-a impus de la sine: pelicula fin? de sediment avea exact dioptriile potrivite ochiului meu defect! Aproximativ un miracol. Dobândisem, în urma unui fapt neprev?zut, o claritate a vederii neegalat?.

Acela?i fenomen medical a avut loc ulterior, când o cioar? dintr-un nuc a lansat un g?ina? mare ?i alb, proiectil moale, care s-a strivit de o ramur? chiar deasupra capului meu, eu care priveam în sus s? v?d cine cronc?ne:  stropii m-au f?cut s? clipesc un mic moment, apoi am v?zut limpede."

Fenomen inexplicabil descris de un lucr?tor al salubrit??ii; întâmpl?tor, chiar eroul nostru, la începutul carierei

 

"-Ca s? descriu via?a mea, am inventat un cuvânt preten?ios, zise Gornel.

-Care?

-Raiad. Via?a mea e un raiad.

-Adic?, se mir? Margarin.

-P?i...majoritatea timpului e bine, chiar grozav-la mas?, de exemplu, sau la televizor-apoi vin scurte întreruperi nervoase, când pare insuportabil. ?tii, momentele alea de har??. Rai+Iad=Raiad.

-Hm. Atuncea, io am alt cuvânt, zise Margarin.

-Care?

-Iadrai! Io, de exemplu, sunt deprimat. Totul m? nemul?ume?te profund, vreau, nu vreau. Asta e natura mea. N-am ales io! Apoi, sl?vit fie Emkasi! Mici clipe de r?gaz l?untric vin când ?i când...Deci, Iad+Rai=Iadrai.

-Ha-ha!

-Ha-ha-ha!"

Domnii vecini Gornel Sfiorosu ?i Margarin Marmeladoff  se pierd în detalii slab filozofice

 

"Înfrico?at

-compozi?ie-

 

Bufnituri, departe,

În irealitate.

 

Ferestre trântite de vânt,

Nu ale casei, ale min?ii.

(Cea din vis, delirant?.)

 

Caden?a nop?ii.

 

Ireal,

F?r? întoarcere.

U?i trântite de vânt,

Nu ale casei, ale min?ii-

Cea din vis.

 

Detun?turi, h?t departe.

 

Cineva cade

F?r? a pluti.

Cineva e închis.

 

Tresare,

Revine-

 

Înfrico?at.

Se teme tare

C? de adoarme

Îl reg?se?te-

Spaima din vis..."

Compozi?ie a lui Bandan, notat? pe o bancnot? literar?; valoarea bancnotei fluctueaz? dup? cititor/negustor; se code?te s-o introduc? în circula?ie, deocamdat?

 "Unde-s doi, puterea cre?te ?i conflictele apar."

Graffiti din Foburg

 "Viitorul sun? bine: crk-crk. Krîk!"

Graffiti

 "-Cum te caracterizezi în trei cuvinte? ceru ea.

-Om de trac?iune, zise Bandan.

-Trac?iune? Credeam c? ac?iune este corect. Om de ac?iune.

-?tiu! Am adaptat formula caracterului meu. Ini?iativa îmi lipse?te, deci ar fi incorect s? zic c? sunt om de ac?iune. Dar, m?rturisesc, odat? în ham, devin om de trac?iune, nu m? las! Deci, iat?!

-O! În?eleg, zise ea, cu fa?a chinuit?: încerca s-o modeleze într-o grimas? cât mai sceptic?, pricepu el."

Bandan la interviul pentru jobul de manipulator; are în fa?? redutabila func?ionar? Kangelika Diafanka

(text)

 Mottojurnal

"Simt un imbold-posibil-creator, calcul? Bandan."

Inspira?ia îi d? târcoale lui Bandan

"-Lucrurile stau în felul urm?tor: prost! explic? Aiq Motorul.

-Dar ne-au r?mas op?iuni! strig? Mamasboi.

-Op?iunile sunt: crk-crk. Crk. Zero!"

Dialog între Aiq Motorul ?i Mamasboi

"-E un avantaj comercial major pentru o carte s? fie ?i comestibil?! Pr?jiturile au foi, pl?cintele au foi, torturile au foi, c?r?ile au foi! E loc destul pentru inova?ie, nu-i a?a? S? ne juc?m un pic, s? coacem, s? tip?rim. Ce tip de dulciuri prefera?i? întreb? femeia.

-Eu? Baclavale, zise Bandan.

-Absolut perfect! Textul va fi imprimat în aluat. Vom folosi nuc? pentru diacritice ?i punctua?ie. Cerneala vegetal? bio, insipid?, care nu disturb? aromele, e fosforescent?! Ve?i putea citi ?i noaptea!

-Totul bine îmbibat în miere?

-Totul bine îmbibat în miere!

-Distribui?i în libr?rii fizice?

-Nu, din p?cate, doar în cofet?rii!

-Hm. Dar cum citesc, mai exact?

-Da?i paginile cu furculi?a. Imediat ce termina?i foaia, o ?i pute?i devora!

-Nu, eu prefer, la baclavale, s? mu?c din tot capitolul!

-Ha-ha! Ce nostim sunte?i! mai zise ea."

Bandan discut? cu managera editurii ACP (Alimentara Cofet?rie Patiserie)

"Nu-i bai, nu-i bucluc, e balamuc!"

Zical? din arhipelag

"Aud zgomot în pod, îmi zic-din dou?, una-?oareci sau fantome! Iau lanterna, urc, dau peste trei strecurici. Nu mai pu?in de trei strecurici! "

Poveste din vecini; minciunile sunt sarea ?i piperul vie?ii (bucolice, cel pu?in), crede Mamasboi

"Pe lâng? UFO-Umbre Fâlfâitoare Obscure, în fauna ezoteric? a insulei Berbecula mai g?sim: Obiecte Rostogolitoare Neidentificate-ORN (Purcoiul Dogmatic, de exemplu), Obiecte Târâtoare Neidentificate-OTN, Entit??i Ectoplasmatice Disruptive-EED, Obiecte Subterane Misterioase-OSM..."

Fragment din Bestiariul Mistic al noii faune; manual ezoteric de ini?iere al sectei adoratorilor Astrofitei (al c?rei nume r?mâne de aflat)


M? aflu într-un buzunar al pustiului, calcul? Mamasboi.

Mi-a r?mas doar capul cu ce are în el. Restul s-a sub?iat dramatic.

Zilele sunt mute ?i urâte. Nu le deosebe?ti, mam? s? le fii. Ieri e azi ?i e mâine, poimâine e alalt?ieri.

Aceea?i dezolare chioar?, etern?.

Am hot?rât s? fac un efort dramatic de etichetare. Un text mic, microtext, care s? le deosebeasc?, zilele, între ele. Tot am idei care zac dezumflate prin emisferele virane.

Mar?i, 25.07.927 d.ex.II (anul 927 dup? extinc?ia II).

Microtextul zilei e o întrebare: Cum s? trec rapid la cârma vie?ii mele? Iat?, deci, personalitatea acestui mar?i, alfel ?ters, livid, rutinier. Eticheta pe care o va purta în raft, ?i care o va populariza ca pe un produs deosebit. Sloganul sub care va intra în memorie altfel sp?l?cita zi de mar?i, 25.07, anul 927 dup? extinc?ia II (suntem urma?ii unui trib norocos care a supravie?uit sub o stânc? din de?ertul amazonian-caz c? v? întreba?i).

Am ?i un r?spuns, desigur, care întrege?te profilul acestui mar?i norocos. Mar?iul întreb?rii fundamentale.

Acesta este: primul pas, doar atât mi-a mai r?mas! Primul pas e s? fug urgent de aici! Din colonia Curca Fript?, insula Berbecula, arhipelagul Piscurilor. Planeta Tenebrosa, sistemul Lallibela, caz c? v? întreba?i. M? rog, îmi place s?-mi imaginez c? voi avea cititori, într-un viitor întunecat pentru mine, luminos pentru ei, desigur.

Un viitor îndep?rtat.

So Mamasboi era captiv în propria fug? de idei. Detesta stilul min?ii sale, care ??c?nea propozi?ii scurte, telegrafia proz? în circuit închis. Prefera frazele cât mai lungi ?i sinuoase atunci când se apleca asupra craftului.

Muncitor cu pan?. Meseria de vis, în singur?tate.


Mottojurnal

"Forma bate masiv fondul."

Zical? de snobi

"- Un pahar de mutagen, v? rog! zise Mamasboi, b?rb?te?te.

În sfâr?it, iau taurul de coad?, calcul? el, rup capra în dou? cu aceea?i ocazie, cum se zice, capra vecinului, aderez la social, deocamdat? pe dinafar?.

El a?a p??ea, vedea evenimentul-oricare ar fi fost acesta-de tare departe, chiar în mijlocul lui de se afla, apoi, dac? se apropia ca s? intre, întotdeauna g?sea un perete care-l separa de nucleul animat, prin care era chemat s? treac?, iar la urm?, când ajungea în miezul însufle?it, episodul era stins.

M-am n?scut s? fiu observator ?i s? trec prin pere?i, calcula el în asemenea împrejur?ri. Str?in de forfot? ?i mi?unare, neexcitat social.

O mul?ime de ochi se puseser? deja pe el. Consumatorii, membrii sectei. Ah, m? eviden?iez, ipotetic. Pot s? ?tiu ce cred înr?d?cina?ii astrofitei despre mine? Sau ceilal?i fanatici, în general, ce idei clocesc. Nu. Dar va urma ini?ierea, presupun, îmi vor da un rol mic, apoi unul mai mare, apoi etcetera. Tre' numai s? m? ar?t dornic, s? le beau elixirul ?i s? înceap? transformarea. Sunt curios dac?-mi vor cre?te r?d?cini, cât de rapid.

Acestea ?i alte gânduri îi alergau prin cap, când barmanul îi puse-n fa?? o ce?cu?? în care sfârâia licoarea mutagen?, galben aprins. Lu? o înghi?itur?. Ce arz?toare b?utur?, socoti. Îi nimicea mucoasele, îi spulbera stomacul.

Se sim?ea împlinit, în ciuda golului."

Fragment care arat? o posibil? evolu?ie a personajului: aderarea la Taverna Galben?, secta adoratorilor Astrofitei

"Înmul?irea curcanilor m? preocup?. Îi cresc pentru pene de scris. Nu-i m?nânc, sunt prietenii mei. E drept, le mai smulg câte o pan? din coad?, dar rar ?i prin rota?ie. Se refac u?or, complet. De ce nu gâ?te? Pentru c?-s eluzive (da, ?tiu, bingo 100 de puncte-cuvânt nou) ?i impulsive. Iar curcile sunt circumspecte, ba chiar timorate. Curcanii sunt alegerea perfect?. Uneori, se r?zvr?tesc. A? vrea s? ?tiu de ce. Î?i deschid marile aripi curc?ne?ti ?i se cocoa??. Sar gardul ?i fug. Sunt grei, musculo?i, nu ajung foarte departe pentru c? obosesc. Scot porcii de urm?-am doi-?i îi caut. Nici pe ei nu îi m?nânc, sunt amicali, albi ?i au nasul util.

Cu?ca mare de trestie împletit? o pun în roab?. Cu ea îi car pe evada?i. Ogarii mei groh?itori sunt independen?i, au ini?iativ?. ?tiu exact ce au de f?cut ?i respect? procedura. Îi recaptur?m imediat.

Riscul s? r?mân f?r? pene de scris este minim."

Jurnalul lui Mamasboi

"Eu sunt un om sensibil. Nimeni nu m? poate obliga s? îndur toate astea!"

Revolta unui cet??ean sensibil

"Prezentul are culoarea tulbure a celor mai temute vremuri din memorie. Colonia s-a umplut de instala?ii criptice. Happeninguri barbare, oculte, seam?n? groaza în inimile celor pa?nici. Unde vom ajunge?"

Cineva trage un semnal de alarm? în privin?a inevitabilului; fanaticii-cei excita?i social în cel mai înalt grad, "învârti?ii", "descurc?re?ii" ?i "un?ii cu toate alifiile"-speculeaz? dezastrul adus de invazia Astrofitei; secta lor mascat? în partid contamineaz? min?ile coloni?tilor cu morbul delirului sadic, esen?a spiritului corupt ?i infam care le este emblem?

I?i (b?g?) capul prin poart?, în ?osea. Umerii îi p?str? în?untru. Privi spre nord: Purcoiul Dogmatic bloca drumul. Încerc? s? ?i-l descrie, pentru sine, personal, dar nu g?si cuvintele. E o enormitate, calcul?.

Muntele gunoaielor lovit de animism. Frankensteinul de?eurilor, golemul pungilor, yetiul paharelor de plastic. Neverosimilul în carne ?i oase, bizarul în patrulare.

Un bulg?re titanic compus din debriuri. Mâini uria?e au modelat compozitul abominabil al unei gr?mezi menajere într-un cocolo? gigantic peste care o gur? fierbinte de-s? zicem-alien febril a suflat, probabil, ?i i-a dat aparen?a vie?ii, improviz? el geneza abera?iei.

Într-adev?r, în unele por?iuni ale suprafe?ei sale peticite, monstrul aproape rotund era sticlos, translucid ?i l?sa vederii un bazar captiv, indescriptibil, de r?m??i?e, dintre care pu?ine puteau fi separate limpede ?i identificate clar, dar era u?or de presupus ce sunt.

Privesc drept în sufletul vechii civiliza?ii disp?rute, Imperiul Prisosului! calculase Mamasboi, când avusese ocazia s? studieze problema. Într-adev?r, Purcoiul sta?ionase câteva ore ?i în dreptul casei sale.

Îl captivase, îi colorase sufletul cu venera?ie, f?r? voia lui, îl hipnotizase. Lupul sublimului-vechi prieten pierdut-îi urlase din nou în piept, nea?teptat. Vipera fericirii îi gâdilase glezna cu veninul ei electric. Fusese cât pe ce s? zboare, idei vulture?ti b?tuser? greu din aripi sub ?easta lui, atunci. Gigantul rostogolitor emana, pe lâng? putoarea penetrant?, ?i unele unde în?l??toare.

Drona Oficial? a Scul?riei-DOS-bâzâia la câ?iva metri deasupra gogoloiului. ?amango Galax Mukiele î?i supraveghea îndeaproape mascota. O! urlase el, la apari?ia uria?ului gogoloi, o! cutremura?i-v?, voi, suflete pustiite! Iat? mânia lui Emkasi-Marele Kakadu Ceresc-coboar? peste noi! ?i bla-bla, bla-bla, toat? gargara obi?nuit? pe care ?amango o turna în pâlniile celor creduli, la ocazii. Clar era c? înfiase creatura. Câ?iva func?ionari o urmau peste tot, iar Dosul lui ?amango (drona) îi înregistra cea mai mic? reac?ie.

B?gaser? de seam? zgomote ce ie?eau din globul b?l?at, bolboroseli ?i un soi de mârâit adânc. Montaser? perii pe ni?te pr?jini ?i îl sc?rpinau insistent. Pretindeau c? toarce acum.

-Bandi?i în orice direc?ie ai privi! evalu? Mamasboi situa?ia, la vederea frec?torilor ceremonio?i. Mai erau ?i câteva pâlcuri de coloni?ti care umblau ezitant, din gard în gard. Concoloni?ti le-am spune, dac'ar fi permis s? invent?m cuvinte. De altfel-bandi?i în orice direc?ie-era una dintre frazele feti? pe care le cultiva obsesiv.

Îi venea mecanic pe buze, era mantra lui, una printre altele; fiecare dup? ocazie.


2
Hachi?ele ciracilor zevzeci

Mottojurnal

"Patria mea este Fantasmagoria."

Mamasboi

"Scheletul textului apare spontan, de obicei când m?tur.

Magia m?turii se cheam?: mintea devine vr?jitoare, zboar? cu primul jumbo jet cunoscut de om, fantezia. (Închipuitule! Cine te crezi. Voce de femeie. Telepatie involuntar??)

Sunt propozi?ii mic aforistice, sau fraze, pe care le dictez imediat recorderului nokia-fost telefon, actual secretar-dac? sunt agil. Uneori, somnolent, prea departe de ultima cea?c? arabica, pierd construc?ia volatil?.

În acest caz, restul zilei o caut. Dau peste altele, mai slabe. Rareori o reg?sesc. Îmi spun c?, de vreme ce am uitat-o, nu am de unde s? ?tiu c? n-am recuperat-o, sau reformulat-o (construc?ia de fraze).

(Avertisment: aten?ie! urmeaz? rânduri bombastice!)

Gând care e am?gire: noile sintagme n-au scânteia primeia, care a fulgerat expresiv, memorabil, griul nemilos, o?elit, al zilei strivitor de anoste (aici e virtutea dintâi a oric?rei enun??ri) (perfuzie de lumin? orelor anemi'crepusculare)

(sfâr?itul paragrafului bombastic)

Textul prinde ceva zgârci la transcrierea în cerneal?. Mai prinde ?i ceva carne la trecerea, b?tut pe tastatur?, în virtual.

Cum am scris.

E tot procesul. Începe cu m?tura ?i se termin? în labirintul cyberspa?iului.

Altfel, nu corectez deloc.

Dar-se vede mai sus-cred c? pot vorbi de una-sau chiar dou?-rescrieri. Practic...

Nu e doar textul verde (ciorna ideii).

(s-ar spune c? habar n-am)

(dubiul se întoarce împotriva mea)

(ajutor despre ce vorbesc)

(textul îmi vine de hac)

(etcaetera)

Mamasboi r?spunde la întrebarea "Dar tu cum scrii?" pus? de candida ?i curioasa Espertella

"Umbl? caravana prin a?ezare, trâmbi?eaz? criza. N-am ?ti c?-s vremuri tulburi, f?r? goarnele oficiale. Apare ideea-de unde?-c? leg?turile se strâng, cei familiali devin înc? ?i mai apropia?i, neamurile se îmbulzesc s?-?i ?ie (popular)de cald, calcul? el. Privi în jur: n-avea cu cine s? strâng? leg?tura. To?i îl ignorau mar?ial. Nu se ridica la în?l?imea valorii lor. De fapt, îi ?i cam uitase. Cine erau? Ce t?rie avea rudenia. Eu ce func?ie îndeplinesc în interiorul acestui organism, oare? socoti. Sunt mioara ?chioap?, iepurele ?tirb din coada turmei, sau ?apul profetic, c?l?uzitor? M?garul scurm?tor în praf, berbecul gras, izb?vitor? Potaia descurc?rea?? care se strecoar? printre stinghii, vulturul chelie orbitoare? Cine oare sunt. Coteiu' paria, mielu' op?rit care zbiar? de griji. Sim?ea solemnitatea ocolirii. Era împins de curen?ii dispre?ului lor, un ciot plutitor la mijloc de fluviu, departe. Pr?jitur? Real cu crem? Co?mar. Se lingeau pe boturile lupe?ti. Îl nimiceau cu razele min?ii.

(To?i, cu excep?ia l?utarului mugitor, îmb?lat ?i pervers, so?ul unei veri?oare de-a treia, care-i cânta despre via?? în cele mai spurcate versuri (magia spiritului local). Da, ?sta mijea semilunile ro?ii ale ochilor bovini c?tre el, în timp ce scuipa coji de haz trivial printre din?i.)

Medita?iunile lui Mamasboi

Era un aflux de bâlci al ar?t?rilor insulare, o procesiune de meduzoi ?i gorgonele. Se apropiau, din gard în gard, ?ov?ielnic. Îi atrage Purcoiul, îi împunge mirarea, credea el.

E dreptul meu la aer, calcul?. Iat?-i cum vin, ce repede s-au strâns, s? m? sufoce. Calamitatea conlocuitoare! socoti exact Mamasboi.

Sub vi?in, de pe prora cur?ii, vedea în cele patru h?uri cardinale. Era culoarul viscolelor, de la nord la sud, asfaltat, ?i râpa puhoaielor, de la est la vest, roas? bine pân? la spinarea de roc? alb?strie pe care ?edea colonia. Strigoi de nisip negru circulau pe primul, n?luci de praf alb pe a doua, se îmbr??i?au la intersec?ii.

Vântul era mai prezent decât sfioasa Lalibelle, mereu în?l?a turbioane, sperietori mânioase care furau paiele din cl?i ?i smulgeau fluturii din gr?dini. Stoluri fluide curgeau între pomi ?i bol?i verzi. Elicopterul strâmb, negru, asurzitor al unui cârd de ciori decol?, cu pale gigantice, în spiral?, r?sucite, din coroana nucului secular, c?tre alt? aglomerare de hran?.

N-ar trebui s? fiu vânat, î?i spuse. E prohibi?ie la mizantropi, se încuraj?. Se temea de Cei Patru Armonici, care formau bra?ul activ al Înaltei Autorit??i, aceasta alc?tuit? din trei reprezentan?i oficiali mai scunzi, înc?leca?i ierarhic, acoperi?i de Fulgarinul Magnificen?ei.

Cel din vârf poart? Cagula Carismaticului Gâde, î?i aminti el, înfiorat.


Mottojurnal

"Cum s? rezist eu, un mizericordios, n?valei ?i mi?un?rii crapulo?ilor, circula?iei lor, fapt care se petrece necontenit în societatea curc?frip?ian?, ba e chiar fenomenul ei central? Colonia s-a degradat, e inospitalier?. Cei care fac r?ul din pl?cere (?i se delecteaz? cu el) sunt pretutindeni, dirijeaz? babilonia din pozi?ii cheie (în care tocmai natura lor de r?uf?c?tori viscerali i-a propulsat). Insula Berbecula e nelocuibil?. În arhipelag bântuie discordia.

Tenebrosa ne înghite de vii.

Nu am stof? de mercenar social. Mi-e str?in spiritul lefegiilor venali, aceia care bat ritmul dansului colectiv macabru în care nativii sunt încle?ta?i, orchestra lor de suplicii declamate cu sim? patriotic-insular, comunitard, îmi sun? fals urechilor, o muzic? de cazne. (bingo! 100 puncte cuvânt nou: comunitard).

Tre' s? emigrez pe Carbo: în Foburg poate m? voi sim?i acas?.

Sper s? fie a?a.

Berbecula e damnat?, apele murdare ale corup?iei au înghi?it-o."

O fr?mântare din Jurnalul lui Mamasboi

"-Exagereaz? ?i el, dom'le! Face din ?ân?ar, arm?sar!

-?i din arm?sar, unicorn!

-Unicorn cu aripi!

-Pegas unicorn!

-S? ne h?h?im, ce zici?

-S? ne! H?-h?.

-H?-h?-h?.

-Nu e vina lui, totu?i. A?a s-a n?scut, impresionist!

-Adev?rat!

-Aha!

-Aha-ha!"

Dialog între "culturi?ti" (oameni de cultur?) curc?frip?ieni despre Mamasboi

"Tre' s? aib? ?i m?tur?torii un hobby, nu? La ei acas?, între patru ochi cu singur?tatea, am credin?a c? e permis de regulament. Al meu e tot o munc?, dar, spre deosebire de m?turat, care se danseaz?, practic, hobbyul meu e static, pe ?ezut, ceea ce e deosebit de comod. Munca la peni?a se cheam?, ?i m? face din trist, bucuroi."

M?rturie cutremur?toare a lui Mamasboi; din care vedem c? omu' simplu se teme ?i când e singur; fire?te, cuvântul bucuroi nu exist?; el înseamn? "tare bucuros" sau "maxim bucuros"; e o inven?ie pentru care Mamasboi prime?te bingo! 100 puncte cuvânt nou

"Am tr?it dintotdeauna în lag?r, s? fim sinceri, via?a în mijlocul mla?tinilor n-a fost nicicând simpl?, iar rechinii ?i caracati?ele pe care i-am propulsat, s? ne conduc?, n-au simplificat lucrurile vreodat?, nu? De aceea, nu se cade s? învinuim Astrofita sau pandemia muta?iei galbene, pe care ne-a adus-o, de traiul degradant ?i agonia prezente. Poc?i?i-v?, curc?frip?ieni! Sau, mai bine, ron??i?i un lichen halucinogen. Tot aia."

Fragment din eseul revolu?ionar "Vorba anonimului"

"Am o propensiune iritant? spre declamare, de care vreau s? m? vindec. Cum?"

Autocorectarea la Mamasboi

"Mocof?nismul e unul dintre curentele politice pregnante în colonia noastr?. Pe lâng? alte putreg?isme ?i mocirle clocite în care colc?ie moace de caimani mânc?i."

Din eseul "Vorba anonimului"; capitolul "Slav? conduc?torilor iubi?i: despre frenezia demagogilor antropofagi care v? poftesc direct ficatul"

"Voi începe prin a încheia orice polemic?! Odat? cu revelarea adev?rului: Emkasi a trimis Astrofita ?i molima galben? ca s? ne îndrepte! O! Cutremura?i-v? ?i c?i?i-v?, c? multe v? mai a?teapt?! O s? am grij? personal..."

O tirad?-din cele obi?nuite-a lui ?amango Galax Mukiele, patriotul insular suprem, "tata la na?ie" (autoproclamat); colectorul oficial, unic reprezentant al intereselor lui Emkasi printre muritori

"Unde g?sim resurse pentru a învinge triste?ea, unde? era întrebarea pe buzele tuturor. Apoi, când via?a n-a mai fost posibil? pe Tenebrosa, s-au îmbarcat pentru nem?rginirea cerului, cu ultimele provizii, ?i speran?a f?r? obiect c? vor g?si o cas?"

Fragment din cartea "Robinsonii am?r?ciunii"

"Este posibil ca încheierea c?r?ii s? coincid? cu recunoa?terea e?ecului de c?tre autorul faptei literare. Când te ?tii un magnet de catastrofe, o urn? de bile negre, dac? duci o povar? de erori în cârc?, ?i ai o istorie de am?giri în biografie, e mai bine s?-?i regulezi a?tept?rile la nivelul minim. În cazul meu, noveleta începe cu declararea sincer? a e?ecului, dar ?i a dorin?ei de a-l controla, de a domina propria înfrângere ulterioar?, ap?rut? din ciudata înver?unare a poftei de a face un lucru peste puterile mele, întocmai unui chimist nebun care experimenteaz? cu substan?e necunoscute, pe propria piele g?urit?."

Auzit? la postul de radio "Vocea anonimului"

Pentru c? se temea s? nu fie înghi?it de mul?imea care venea în zigzag, Mamasboi retrase capul ?i trânti poarta, ghilotin? de o?el, peste priveli?tea nepl?cut?.

Sunt, desigur, ?estoasa c?piat? care-?i duce refugiul de panic?, ?i se retrage la cea mai mic? tres?rire a ierbii, ce vorbesc! sunt bârlogul meu umbl?tor, sunt vehicul-cu-picioroange al iepurelui ultrasensibil pe care-l transport în torace, pare-se, m-a? r?sturna de bun?voie în buzunarul propriu, dac? ar fi mai simplu, ca s? m? ascund.

Ah, frica! Cum mai coloreaz? ea griurile vie?ii! calcul? Mamasboi.

Îi era clar c?, în nucleul cetei, ascun?i, erau ?anse mari s? se afle Cei patru armonici, de care se ferea, dimpreun? cu aroganta Înalt? Autoritate, format? din trei oficiali mai scunzi.

Le auzea plesc?ielile guturale. Fragmentul de ?esut social ambulant se apropiase.

Probabil c? alian?a mocofanilor merge s? se prosterneze ?i s? pupe Manifestarea, Purcoiul Dogmatic, s? se pun? bine cu Fatalitatea. C?p??ânile lor de fier sunt atrase de gogoloiu' investit de ?amango c-un magnetism îndoielnic, împuternicit ca reprezentant al faunei ezoterice emanat? direct din duhul marelui Emkasi. Nicio dovad? în acest sens, în afar? de patosul izmenit (expresie riscant?) al deja numitului Galax Mukiele.

Mamasboi era încins. Sângele lui, bogat în ar?ag, intra imediat în reac?ie fulminant? cu orice parte a societ??ii curc?frip?iene ar fi ajuns în contact, ?i detona exact precum o capsul? care se întoarce, la revenirea în atmosfer?.

Mintea neocupat? se comport? ca ultimul cal nevrotic sc?pat din frâu, care se arunc? în prima pr?pastie. De aceea, e bine s?-i dai o treab?. Gândi s? se întoarc? la masa de scris.



 Mottojurnal

"Practic, sunt nebun! calcul? Mamasboi.

Din câ?i rabd? arhipelagul, mii ?i mii, hop! eu m-am g?sit, banal diliu, neobosit (gripat) în pragul afirm?rii, muncit de crampele talentului, care-mi strivesc meticulos min?ile în teasc de dragul calofiliei ?i în numele grafomaniei, întreprinz?tor r?zle?, c?lare pe hârle?, marginal candidat la exil, s? fiu unic denigrator focos al biro-m?celaro-cra?ilor ?i al institu?iilor atrocit??ii. Un glas debil de pirpiriu, sfios, pl?pânzenia planetei, clar e.

Parantetic: cum uit s? m? bag sub greut??i, cum fibra muscular? dispare. E un fenomen asem?n?tor turgescen?ei. Din p?cate, mu?chiul normal nu e capabil de priapism. (Sfâr?itul extrasului parantetic.)

Oare de aceea n-am fost anihilat înc?, nu m? aude nimeni? socoti el, în continuarea ideii principale. Voi urla m?g?re?te, atunci, cu riscul de a r?gu?i. M? revolt contra tradi?iei coloniei, care e aceea de a decima oamenii în numele scofalei binelui, care-i pricopseala câtorva ?ire?i breji, nimic altceva."

Medita?iunile nonfilozofice bombasticoide (bing! 100 puncte cuvânt nou în limb?) ale lui Mamasboi

"Ne pare r?u! Am crezut în tine, am sperat c? ai talent ?i dedica?ie. Dar...nu! Ce vedem acum la tine e nepl?cut. Unul care t?r?g?neaz?, nefericit exemplar de mototol, expert în tergiversare. Spectacol grotesc, ambulant pe dou? picioare, uneori patru. Eu ce vin? am? zise dizgra?iatul. Sunt atâtea care m? invit? s?-mi omor timpul. Adev?rat! Dar, pentru a ob?ine ceea ce dorim de la tine, va fi nevoie s? lu?m m?suri, mai precis, s? te supunem la procedura Caznelor Scrisului."

Extras din povestea popular? Grafoman Kobai se întoarce; cunoscut? ?i ca Întoarcerea lui Grafoman Kobai

"Cum a?i ajuns grafoman? Mult timp am scris cu pixul. Înregistram, practic, sinusoidale pe pagin?, caligrafiam sincope. Urât, tare urât, indescifrabil. Am traversat r?sun?toare e?ecuri (la mine în urechi). M-am chircit în bra?ele ru?inii, am fost strivit în pumnul umilin?ei, azvârlit. Arogan?ii m? ?inteau cu ?uturi. Nimeni nu-mi descifrase cuneiformele. Am devenit obsedat, în principal de bastona?e, liniu?e ?i cârligele, care nu-mi ie?iser? niciodat?. M? perpeleam de teroarea literelor rotunde. Scrisul meu era o alunecare de bolovani peste un h??i? de cr?ci. Atunci, am schimbat instrumentul, de la pix la creion. Sf?râmarea grafitului mi-a priit, rutina ascu?itului armei, întocmai ca un r?zboinic. O! câte mine au pocnit sub degete, câte file am g?urit. Progresul a venit, de?i, pân? în ziua de azi, tot nu reu?esc o liter? m?car ca lumea. Scrisul meu e acum un gard de surcele, cum mai vezi pe la ?ar?, la s?r?canii s?r?canilor (bing?!).

Deci, a?i evoluat intim. Marele pas social s-a produs?

Intim, da. Am devenit lizibil. Pentru mine, cel pu?in. Marele pas social a venit ?i el, dar în gol. Azi scriu ca s?-mi reconfirm saltul, caligrafic vorbind. M? autofelicit, m? gratific, tot auto, adic? eu pe mine m?. În rest îns?, e prea târziu. Ce a fost de e?uat, am e?uat cu brio?e. În prezent, m? prezint ca o epav?: bun? ziua, numele meu este Epav?. Am coastele în nisip, alge-n p?r, scoici m? zgârie la t?lpi, crabi îmi foarfec? spinarea. Comoara inutil?, sufletul meu, e abandonat printre stele mute de mare, în apa amar?. Turi?tii, musafirii m? includ în turneele lor: epava a?i v?zut-o, vai, trebuie s-o vizita?i! Gusta?i din fructul de sare al dezol?rii, specific local. Da! Nu m? pot opri din scris. Am trecut la stilou: îmi place s? v?d cum str?luce?te cerneala pe foaie, sânge de vietate marin?, câteva clipe înainte de a se usca. Tot nu izbutesc un scris mul?umitor. Nu m? pot opri. Trag speran?a, de fapt, trag dou? speran?e: unu, c-am s? reu?esc litera perfect?, doi, c? voi recupera suficient din cimitirul de visuri trecute, cât s? cârpesc o fabulatorie speran?? cu ro?i pen' cât timp mi-a mai r?mas, cu care s? m? îndep?rtez iar maxim de realitate."

Întoarcerea lui Grafoman Kobai

"M?car titlul s? fie bun!"

Mamasboi Yomisdanus

Meduzarea plutea în aer. În mare parte, era mitridatizat (imun). Nu se mai b??ica de la c?ut?turile lor urzic?toare. Dar, era posibil, cine ?tie, ca toxina grobienilor s? fi evoluat. Î?i tratau bestialitatea mo?tenit? cu noi decocturi infernale, auzise, î?i retu?au hido?enia, dopau monstruozitatea lor nativ?. Saltul nu era exclus. Rasa mutan?ilor ?opârlani se ameliora.

Planul era s? se retrag? în bastion, în spatele a trei pere?i de piatr?, zidi?i cu mortar din seu de berbec. ?i s? r?suceasc? cheia în trei u?i de stejar metaforic. Apoi, s? ias? pe fereastr?, s? urce scara în spiral? care duce la puntea de comand?, de unde cârdul mugitor, bancul boilor de mare, hoarda c?p??ânilor turtite, coteria de pot?i zburlite era u?or de urm?rit.

Sunt ?anse mari s? apar? o momeal?, calcul? Mamasboi. Din chiar sânul cirezii de muholba?i. Poate o Hohochicotip?. Tâlh?retul mic monden al coloniei nu avea lini?te. Ademenirea era o art?...Ce vor oare de la mine, un capsoman burlac, claustromaniac? M? rog s? fie paranoia.

Îi d?m dreptate, putea fi. De câte ori lucruri care se petreceau îl priveau direct pe el, doar la el în cap? Mai mereu.

Îns? colonia era plin? de r?uf?c?tori, cu diverse calcule ?i interese, fiecare. R?pitori, altfel zis. Micile f?pturi naive ?i îndeajuns de suculente, care pluteau în spa?iul lor de prad?, de care li se izbea ascu?imea sim?urilor poftei, pen' c? ei pofteau întruna, iar l?comia lor nu avea grani?e, radarul poftei lor detecta musculi?ele zemoase, ca Mamasboi, ?i le trecea pe meniul rechinului cap de coterie, erau destinate marelui burdihan ierarhic superior, posesor de col?i babani ?i apetit maxim.

Ajuns în camera suspendat?-puntea lui de comand?-privi pe geamlâcul spre strada din est. Cârd??ia împietrise în dreptul casei lui. S? tot fi fost vreo treizeci de tr?zni?i. În mijlocul lor ceva se agita, i se p?ru lui. Dar...Deodat?, ca într-un vis prost, poarta metalic?, pe care o închisese mai devreme cu mâna lui, ba chiar b?gase degetul ar?t?tor-în aceast? împrejurare, verificator-ca s? simt? limba o?elit?, care-i d?dea atâta siguran??, pen' c? era groas? ?i veritabil?, poarta, care era prima ?i cea mai de pre? piedic? în fa?a con-coloni?tilor, se deschise lent, de parc?-se cineva invizibil invita circul de muhaiale s? p?trund? în sectorul sfânt lui.

O! ce oroare, ce bre??, lovitur? a hazardului, calcul? el. Cum 'racului e posibil? Clang-clang! Dou? scaturi. Trei centimetri de limb?, aproape.

Spaima îi anul? rapid orice alte gânduri îi mai erau livrate. Tot ea îl lans? ca din arcuri spre iminenta n?pustire a gu?teroilor ?i gu?teroaicelor ostili.

Coborî scara în picaj, s?ri prin fereastr? (nu era închis?), trecu prin cele trei u?i (le deschise mai întâi), ajunse la poart? dintr-o s?ritur? (în chiar timpul saltului avu ocazia s? observe c? nimic ireversibil nu se întâmplase). Gr?mada de mutan?i era afar?. Din centrul ei se ridica un murmur, o rumoare.

Ineluctabilul st? s? aib? loc, socoti Mamasboi. Aoleo! Iat?, vine clocotirea.

Apuc? poarta de-o ureche ?i o trânti. Deja, fenomenul fatidic se declan?ase cu iu?eal? fenomenal?.

Vedea prea mult...Frac?iunea de secund? p?rea ve?nicie...Amenin?area atât de apropiat? îi lichefiase cutezan?a. Închide-te odat?!

Zbang! metal pe metal. Se propti ?i r?suci cheia, clang-clang. F?cu apoi câ?iva pa?i în spate...

Lovitura care veni fu prodigioas?. Bumcrak! se auzi. T?blia o?elit? a por?ii se mul? aproape rotund dup? forma care lovise din exterior. Structura rezist?, din fericire.

Mamasboi se replie rapid. Ok, gândi, e oare nevoie s? fug azi? Vedem...

Din nou sus, din relativa siguran?? a pun?ii de comand?, Mamasboi se holba pe geamlâc la amenin?area sta?ionat?-n drum. Gloata, aha, iote-i. ?i, da, ce v?d? Bine v?d, nu m-au în?elat vedeniile. Era o Hohochicotip?! Tarzanka, unul dintre acei temu?i mutan?i care formau g?rzile rechinilor coloniei.

Când se repezise c?tre el, cu mi?c?ri agile ale ?oldurilor ?i lovituri formidabile ale coapselor, azvârlise cet??enii dezarticula?i cât colo-?ipetele lor de suferin?? se auzeau ?i acum-f?r? mil?, dar ratase la o musta?? de dandy ocazia de a-l prinde. În poart?, de frustrare a izbit cu pumnul! calcul? Mamasboi... I se f?cu pielea de curcan jumulit.

Avusese ochii ei reci pe el, nicio îndoial?.

Unde e? Aha! Patrula în susul ?i în josul gardului. Se unduia, frem?ta...Trecuse din modul r?pitoare n?ucitoare cu gheare ?i clon?, pumni de fier ?i tot tacâmul în modul seduc?toare desf?t?toare, ?erpuitoare zgâl?âit? de spasme afrodiziace. Ha, m? crede mai prost ca un oble?! Î?i lipi juma' din fa?? de geam, s? observe limpede.

De jos, Hohochicotipa îl sim?i imediat ?i se dep?rt? de paravanul gardului cât s? fie v?zut? ?i s?-l vad?. ?erpuirile ei aveau un efect hipnotic, calcul? rapid Mamasboi. Iat? ce belea, urechile îmi dogoresc deja, zise.

Teatrul mutantei crescu în intensitate. Mi?c?rile ei lascive îl z?p?ceau pe observator. Hm, calcul? el, la ce m? uit? Momeala dansa obscen. Rechinul care comandase reprezenta?ia sigur era ?i el pe aproape, dar r?mânea nev?zut.

Oare s? fie Cei patru armonici organizatorii infiltr?rii? îi travers? mintea o idee. Puteau fi.

Coloni?tii f?cuser? cerc, urlau, gemeau, h?m?iau, scoteau sunete guturale, încurajau dansatoarea care c?p?tase atâta amplitudine în mi?c?ri, încât era incredibil c? nu se desf?cea în buc??i.

Cu mare greu se dezlipi de geam. I se f?cuse foame, socoti s? inspecteze frigiderul. Dar, chiar atunci, cu glas p?trunz?tor, ciudat de puternic, amplificat ?i înc?rcat de ecouri, creatura începu s?-l strige!

-Yomis! Boi! Vino! Vino la mine! Hai!

Mamasboi se cutremur?. Vocea mutantei era înc? ?i mai seduc?toare decât dansul ei.

-Boi! Las?-m? la tine! Boi!

Mamasboi î?i acoperi urechile, dar înc? o mai auzea.

-Nu m? vrei? Înfrupt?-te! Înfrupt?-te din mine, Boi! Las?-m? s? vin!

Strig?t care-l b?g? pe asediat în to?i sperie?ii.