Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Leana mânca mere (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

De bun? seam? c? avea ceva special fata aia. Poate pentru c? era cu vreo 2-3 ani mai mare ca noi. C? st?tea pe uli?? în?esat? de câini fioro?i, de nu vor fi fost vârcolaci,... alte alea... ?i drum lipicios de ro?cove avea. Nu-i era fric? ei de vreo trecere! M?i Leano, tu n-ai prea multe cu doamna aia din Troia! ?i-mi bag degetele-n foc, în veci nu-?i trecu m?t?lu?? prin cap c-oi scrie eu cândva despre tine. Sau, poate, nu, nu despre tine scriu eu acum, ci despre mine, mai ales despre mine. Deodat? mare f?cut? ?i sp?imântoas?...


Mânca mere. Ca agurida de acre. F?r? s? se sinchiseasc?... schimonoseasc?... -easc?... în vreun fel. F?r? s? cear? p?suire. Vreo recompens?. Ahh! ?i ce poft? ne mai f?cea! C?, f?r? a mai sta mult pe gândurile noastre pitice, ne repezeam. Dup? prima mu?c?tur?, zvârleam p?c?to?enia fructului la ere distan??. C?ci de ni s-ar fi strepezit doar din?ii! Dar când uit?tura noastr? o lua razna... Ne scuipam în sân ?i pizmuiam. Ie?itul din comun al celeilalte. Datul ei de p?gân?tate strein?, neanoastr?.

Am fost siguri la un moment dat c? i-am aflat secretul: m?-sa-ma-rea: aia trebuie s? fi fost! C?ci care mamaie mai lucra tocmai la Bucure?ti? ?i venea sear? de sear? cu „irta aia ro?iea”. Legat? la ceaf? cu b?sm?lu?e constant traversate de fire fantastice de lame. ?i avea ?i 3 din?i pu?i. Argint curat! De nu va fi fost aur! Dar ce ziceam noi, muco?ii,... care habar nu aveam s? privim dincolo de lacul din realitate?! Toat? gura lu? m?-sa-marea era ticsit? cu nestemate. D-aia ?i când râdea se pr?v?lea câte un râu, se des?epenea câte-o gâlm?. M? Dorino m?, la câ?i le veni?i de hac tu? C? b?rbatu-su parc? nu fusese vreodat?. Ba nu! Era ea muiere cu personalitate..., iar Leana..., p?i Leana cu ea trebuie s? fi adus!


Mânca mere. ?i praz mânca. Numai noi, mu?uroiul, eram convin?i c? din?ii ei nu erau neam polei?i cu acela?i smal? ca ai no?tri. C? trosneau al dracului de nepericulos ?i, parol, ea chiar nu avea nimic neac?t?rii în gur?. Nici praz nu mâncase, nici gura... Dar?mite mere?! P?i nu, c? aveam noi nasul înfundat. Nasuri de mogâlde?e special concepute pentru a fi duse cu z?h?relul..., cu pluta, deocamdat?, f?r? repercusiuni prea drastice în vreo realitate.


M?rul se s?lb?ticise ?i mai mult. Îndep?rtându-se de bra?ele de secure ale nechema?ilor sor?ii. Î?i schimbase centrul de greutate, reînnoindu-?i mitologia. Leana avea ?â?e. ?i iubit pe m?sur?. Mere duuuuulci! Ptiu, ?la o f?cuse vr?jitoare! Ne-am rugat ?i noi. S? treac? timpul mai repede.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro