Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

La dispozi?ia dvs., domnule! / Coca ?i Vicu (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Înalt?, mai exact de?irat?. De?irându-se, v?zând cu ochii. Pe sub tricouri. Pe sub fuste. Pe sub. Aparent fragil?. Trapezoidal? frunte. Geometrie asimetric?. O baz? mare, mult prea proeminent?. Cine ?tie, poate vreun semn distinctiv în universul cu voca?ie omogenizatoare?! F?r? sâni. În orice caz, suficient de subdezvolta?i, cât s? (nu) re?in? aten?ia. ?i nu trebuie s? fii b?rbat pentru a (nu) b?ga de seam?! Sigur e genul care se d?-n vânt dup? maiouri ?i c?m??i XXL masculine! Nu se împopo?oneaz?. O br??ar?-dou?. O e?arf?. Înoat? din r?sputeri. Î?i suflec? o mânec?. Azi, de la stânga. Mâine… Repar? o siguran?? scurt-circuitat?.

Dup? toate probabilit??ile, natural?. Prea! În mod cert, miroase suficient de des a ceap?. A semin?e de ro?ii prelingându-se. Poate a fum de vinete…

Cu dantura împlântat? cu t?v?lugul sau, cine ?tie?,... un maxilar supradimensionat?! Detaliu ignorat suveran de purt?toare, ba chiar r?st?lm?cit, din moment ce mai niciodat? nu face vreun efort pentru a-?i st?vili râsul cu gura pân? la urechi. Ba dimpotriv?! Nu pare genul de narcisist?. ?i, totu?i, se crede irezistibil?. Când ?uvoiul de râs îi dezvele?te partea superioar? a coroanei, aruncând peste timp pun?i… h???t pân? în momentul acela în care un arheolog (de n-o fi fost vreun p?stor de-al nostru!) descoper? un soi de r?m??i?e p?mânte?ti, gr?bindu-se spre expozi?ie. Oh, nicio scofal?.

Înfipt? în p?mânt [asta sigur nu e semn de Aer, nici atât de Foc!], ?tie ea c? nu tot ce zboar? se m?nânc?! Tenace ?i r?bd?toare – femeia ideal?! – mimeaz? o anume naivitate, acea trecere lejer? peste detaliile grele ale datului. Chiar trece! Atunci baza mare a trapezului suport? hipertrofieri succesive… Îl prinde în mreje pe el. Cel pu?in a?a crede.

Nu l-a suspectat niciodat? de infidelitate. Nu i-a dat el motive?! Nu i-a dat el SUFICIENTE motive?! Ce-i drept, îi mai luneca ?mnealui privirea ?erpeasc? pe strad?. La volan. În vacan??. Pe vreo fereastr?. Pe câte-o u??. Prin câte-un col?. Pe lâng-o scar? et cetera. Dar ce era s? fac?: la ochi s?-l lege?! Musai pe dânsul s?-l îndemne s? o fac??! De fapt, în ruptul capului prin minte nu i-ar fi trecut c? el ar fi putut fi altfel decât onest. Chiar timid! Chiar iubitor! Sentimental de fel ?i cu-o triste?e aparte. Una din alea, de ?i se rupe sufletul. M?car câteodat?. Desigur, respecta anumite ritualuri pe care, da, el avusese grij? cu sfin?enie, nu cu tiranie, s? i le impun?. C? ritualuri doar erau, ce naiba!

De pild?, nu-?i permitea, chit c? s-ar fi pr?bu?it cerul, o parte din Paradis, s?-l deranjeze în momentele lui i n t e r m i n a b i l e de lectur?. Dac? a avut vreodat? curiozitatea s?… verifice?! A. ?i-a reprimat îns? repede pornirile cu pricina, ca pe p?cat de moarte. O vreme o coleg? o b?gase la idei: „Vezi-?i de treab?, Coca, cum po?i fi a?a de credul??! În ziua de azi, nu trebuie ca b?rbatu’ s? ias? din cas?, ca s? te în?ele! Azi s-au mutat toate online… ?i spovedania tot online se livreaz?! Ohoo, ?i absolvirea de p?cate... Zici c? st? îngropat în c?r?i, când colo…” În fine, mai zisese aia ceva ?i despre rostirea minciunii ca pe adev?r gol-golu?. Ad?ugase ea ?i o metafor?, una din alea menite a accesibiliza con?inutul aduc?tor la realitate. Dar Coca, aproape tot Coca! În fa?a colegei versate a respins categoric o astfel de ipotez?: „cum s? fac? Vicu al ei astfel de… uite, vezi, nici m?car nu ?tia cum s? le numeasc?!”

În realitate, a traversat o perioad? ingrat?, în care, de mai multe ori, a fost tentat? s?-l provoace pe ?mnealui la o discu?ie matur?. Ca de la femeie la b?rbat. Ca de la b?rbat la femeie. Matur? ?i în?eleapt? discu?ie! Cu c?r?ile pe fa??! N-a fost în stare! Cum s? se lege de om tam-nisam, când el era de la distan?e incomensurabile, dar ?i v?zut cu lupa – parol, o spuseser? ?i vecinii – un gentleman impecabil!? Asta nu-nsemna c? ea n-ar fi fost capabil? de geloziri uria?e! S? nu se uite careva l-al ei pregnant miros de ciorb? fiart?! De suc-de-ro?ii-cu-semin?e-fum...! C?ci era dânsa o muiare ?i jumate! ?i-n patima-i acerb?, pe-ailalt? ce-ar fi ciufulit-o! ?i-ar fi f?cut-o s? se care: „M?i, Vicu era doar al ei al ei al ei”! ?i-apoi, de-un incident de soiu? ?sta s-ar fi petrecut, un deget ea nu ar fi ridicat spre acuzare: femeile diavoli?e erau, iar nu adamii!

?i Coca-Coca-?i zvârcolea minuscul capul de giraf?, cu ale sale tentative trapezoidale. Vreo 2-3 duzine de lacrim?-cu-sânge ea pierdea. Nu ar?ta... Nu vrea!

Descul??, ea s?rea la u??. Pe Vicu-Vicu s?-l primeasc?. Bastonul ea i-l lua. ?i pardesiul. P?l?ria. Toate. Cuier ad-hoc ea devenea. Duhoavnic?. Sp?l?toreas?. Iert?toreas?. Ca o „muiare ideal?” ce se-afla. Nu se schimba.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro