proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Suntem într-a 12-a, spre finele anilor de liceu, pe care sper?m s?-l încheiem cu bine, s? sc?p?m de toate amenin??rile de corigen?e ?i cu fa?a curat? la purtare. Nu suntem noi cei mai r?i din liceu, doar poate un pic mai zurbagii ca al?ii. Asta de?i avem cel mai „r?u” diriginte din ?coal?, prof de mate, masiv, dur... ?i cu musta??, pe deasupra. ?i mai sever, ca orice profesor de mate care se respect?. Mereu ne amenin?? cu corigen?a când nu ne facem temele ?i cu sc?derea notei la purtare când mai facem câte o boac?n? ori mai fugim de la ore. Dar, în ciuda aparen?elor, e un om „pâinea lui Dumnezeu” ?i rareori î?i duce amenin??rile la îndeplinire.
Dar azi e foarte nervos ?i hot?rât s?-l exmatriculeze pe bietul Gioni, colegul nostru, c?ruia i s-a înc?rcat carul, a primit deja toate sanc?iunile regulamentare pân? acum pentru absen?e cu nemiluita ?i urmeaz? în mod fatal exmatricularea. Noi suntem nec?ji?i, pentru c? Gioni e prietenul nostru, un coleg bun, sufletist ?i am?rât pe deasupra, b?tut de soart? de când tat?l s?u i-a p?r?sit, pe el ?i pe mama lui. Tr?iesc la limita s?r?ciei, într-un sat la poalele mun?ilor, f?r? alte venituri decât munca în gospod?rie a mamei sale ?i munca lui când mai taie lemne din p?dure ?i mai vinde câte o c?ru?? de lemne pe la cons?teni. Din p?cate, dup? ce încaseaz? banii pe lemne, de sup?rare c? tat?l s?u i-a p?r?sit ?i de sup?rare pe via?? în general, trage câte o mam? de be?ie de nu-l mai vedem câte trei zile pe la ?coal?. A?a, gr?mada de absen?e a crescut cât casa ?i dirigu’, care l-a tolerat pân? acum, e hot?rât s?-l dea afar? din ?coal? pentru indolen?? ?i pentru c?, oricum, la ultima sanc?iune i-a dat, conform regulamentului, avertismentul scris de exmatriculare la primele absen?e nemotivate pe care le va mai face. Nu i se va mai ierta nici o absen?? în plus, decât pentru cazuri deosebit de grave!
Dar se pare c? Gioni tocmai vânduse o alt? c?ru?? de lemne ?i tr?sese o be?ie sor? cu moartea ca de obicei, c? n-a mai dat azi pe la ?coal?. Dirigintele e furios la culme ?i puf?ie pe sub musta?a pleo?tit?. De la telefonul ?colii sun? la Prim?rie în satul lui ?i-i roag? pe cei de-acolo s?-l cheme de urgen?? pe Gioni la telefon. Noi suntem numai ochi ?i urechi la u?? ?i tare ne temem c? soarta colegului nostru e deja pecetluit?. Nu ?tim ce au discutat cei doi la telefonul din secretariat, dar spre surprinderea noastr?, la ie?ire Dirigu’ nu pare prea furios, mai degrab? pare pu?in trist ?i ab?tut. Noi ne gr?bim s? facem pe avoca?ii din oficiu ai lui Gioni:
- Dom’ diriginte, v? rug?m s?-i mai da?i o ?ans? lui Gioni, ?tim c? era ultimul avertisment, dar ?ti?i c? nu-i b?iat r?u, are ?i el necazuri ?i probleme de familie! începem noi pledoaria, dar Dirigu’ d? dintr-o mân? ?i cu un glas moale, amestecat cu o und? de triste?e, ne anun??:
-Sta?i lini?ti?i, c? nu mai e cazul s?-l exmatricul?m pe Gioni. Tocmai m-a anun?at c? i-a murit mama ?i de aceea nu a mai putut veni azi la ?coal?. Altfel, zbura din ?coal? f?r? drept de apel!
Noi suntem stupefia?i. Din câte ?tiam, mama lui Gioni era o femeie puternic?, tân?r? ?i s?n?toas?, nu ne puteam închipui s? moar? a?a, pe nea?teptate, dar la via?a grea pe care o avea, mai ?tii? Tot ce se poate.
Dirigu’ m? ia deoparte:
-Uite cum facem. Tu, ca ?ef de clas?, aduni ni?te bani de la to?i ?i te duci s? comanzi o coroan? pentru mama lui Gioni, ?tii tu cum s? fie, una mai frumoas?, chiar dac? e mai scump?. Uite, ia ?i de la mine cincizeci de lei. ?i vezi tu ce s? scrie pe panglici. Mai iei pe unul cu tine s? duce?i coroana ?i mai alege înc? patru b?ie?i s? fie de gard? iar mâine diminea?? la opt suntem în tren ?i mergem cu coroana la Gioni acas?, în sat la el.
Zis ?i f?cut! Îl iau cu mine pe Mirel, colegul meu de banc?, comand?m o coroan? frumoas? cu trandafiri naturali, ca pentru o persoan? mai tân?r?, iar a doua zi de diminea?? ne înfiin??m cu to?ii pe peronul g?rii, costuma?i în ve?minte de doliu. Eu cu Mirel ducem coroana în fa??, ceilal?i patru p??esc solemn în urma noastr? ?i cu Dirigu’ în frunte, la costum negru ?i el, urc?m în trenul de Lunca. Drumul dureaz? aproape o or?, satul e undeva aproape de mun?i.
Ajungem în gar? ?i coborâm pe peronul aproape pustiu, sobri nevoie mare, apoi, în forma?ie de parad? o lu?m de-a lungul uli?ei, urm?ri?i cu priviri curioase de trec?tori ?i de cei de pe la por?i. Urm?rim din ochi numerele de la por?i, ?tim c? trebuie s? g?sim num?rul 66, dar suntem convin?i c? vom vedea de la distan?? lume adunat? la casa decedatei, cum se întâmpl? de obicei la ?ar? la astfel de ocazii. Din dreptul unei por?i, un cet??ean ne ia la întreb?ri:
- Unde duce?i, fra?ilor, coroana asta?
- La mort! r?spundem noi în cor, mira?i de a?a o întrebare.
- La care mort? nu se las? ??ranul nostru.
- Mai bine zis, la moart?! face pe iste?ul Mirel al meu.
- Care moart?? nu se d? b?tut omul.
- P?i, cum care? E?ti de-aici din sat ?i nu ?tii?
Omul î?i face cruce ?i ne las? în plata Domnului.
Ajungem la poarta cu num?rul 66. Ne uit?m în curte, pe lâng? cas?, nici ?ipenie. Nu ne vine s? credem c? moarta e l?sat? absolut singur? aici, într-o localitate plin? de oameni de omenie! Încerc?m s? deschidem poarta dar e închis? cu z?vorul pe din?untru. Ni se pare absurd s? închizi poarta la mort. Ne mai chiorâm noi în stânga ?i-n dreapta, ne mai uit?m iar??i la num?r dac? n-am gre?it cumva, s? nu p??im ca în ”O noapte furtunoas?”, num?rul 66 e prins bine în cuie pe lemnul por?ii.
- M?i, s? fie! începe s? se enerveze dirigu’, dar chiar în momentul acela u?a casei se deschide ?i apare o femeie între dou? vârste, îmbr?cat? în haine murdare de munc?, cu cizme de cauciuc în picioare ?i cu o g?leat? plin? în mân?.
Cum ne vede, r?mâne afi? pe trepte, gata s? scape g?leata din mân?.
- Pe cine c?uta?i dumneavoastr?? întreab? ea, privind ?int? la coroana noastr?, cu ochii m?ri?i de uimire.
- Decedata... începe Mirel timid.
- Care decedat?, întreab? femeia cu acela?i ton nedumerit ca ?i cet??eanul de adineaori.
- Mama lui Gioni... continu? Mirel la fel de sfios ?i respectuos.
- Fi-v-ar decedata a naibii! izbucne?te ”moarta” furioas?, dar m? vede?i pe mine decedat?? Mi-a?i adus ?i coroan?? Pute?i s? i-o pune?i lui Gioni la cap c?-i mort! Mort de beat!
?i cu tot elanul de care e în stare, zvvvrrrr! cu g?leata plin? de l?turi spre noi.
Eu ?i Mirel avem spiritul de prevedere ?i reflexul sportiv de a ridica în sus coroana pe post de scut, altfel ne f?cea ciuciulete apa murdar? din g?leata rev?rsat? spre noi, arunc?m apoi coroana peste poart? în curtea femeii, c? oricum pentru ea o cump?rasem, ?i rupem rândurile în pas alerg?tor înapoi spre gar?, cu dirigu’ gâfâind din greu în urma noastr?, s? prindem primul tren înapoi, spre cas?.
Ce a mai urmat apoi, nu v? mai povestesc. V? las pe fiecare s? v? închipui?i ?i singuri.