Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ceasul

de Daniela Luminita Teleoaca

Cu greu î?i putea cenzura fericirea. Starea aia care, v?zut? din exterior, ar fi trecut drept suspect?, iar ea, una-dou?, ar fi fost pus? în tagma stigmatiza?ilor. C? era absurd, desigur, s? fii fericit a?a pentru o nimica toat? sau, m? rog, pentru o chestie atât de derizorie. Fericirea avea legile ei înscrise într-o constitu?ie aparte a oamenilor aceia majoritari, posesori a multe scaune la cap, deprin?i înc? de dinainte de a se na?te cu dr?muirea brutal? a st?rilor. Ahh, dar s? câ?tigi la loto, s?-?i pice pe cap ditamai mo?tenirea sau cine ?tie ce alt? plea?c?! Asta, da, fericire! ?i atunci te puteai da de-a dura. Te puteai bate cu pumnii în piept. Puteai slobozi animalul din tine f?r? s?-?i pese de violarea vreunui cod al bunelor maniere sau a habitatului.


Tr?irea devenise paroxistic?, a?a c? a fost nevoit? s? se retrag? în aceea?i înc?pere de nimeni b?nuit?, unde alt?dat? fugise într-un suflet s? urle de durere. C?ci ce însemna aia s? urli dintr-o nimica toat? în v?zul decent al lumii? Ei, î?i retezase cineva gâtul? M?car o mân?? Jum?tate din ea? Un picior? Ei, c? unul-altul mai ridicase tonul, te lipise de zidul ?la doar cu privirea. ?i tu ai experimentat cosmosul singur?t??ii. Fleacul!


Cele patru c?m?ru?e ale inimii se f?cuser? ?i de data aceasta una, cuprinzând-o matern înl?untru. ?i-a recunoscut silueta d?râmat? de alt?dat?. Peste timp, a lansat mângâierea ei c?tre ea. În fericire, a g?sit for?a de a pune punctul pe i: De ce plângeau OAMENII? De ce urla EA? De ce erau ferici?i... UNII... AL?II?


?i-a privit ceasul de mân?. Primul ei ceas. Cu cadran minuscul str?lucitor ?i br??ar? metalic? împletit?. Nimeni nu observase. Chestia asta miraculoas? care b?tea catifelat timpul. Timpul ?la hain de odinioar?, dintotdeauna, devenise acum parte din intimitatea ei, gra?ie juc?riei tic?itoare, cea mai bun? prieten? avut? vreodat?. ?i parc? nici nu i se mai f?cuse gaur?-n piept când el o privise de sus. Ca pe orice. Numai ca pe femeie nu.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro