Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Când omul a ales

de Mioara Cristina Rusei

Atunci omul prea-istoric a avut de ales. I s-au prezentat op?iunile schematic, cu avantaje ?i dezavantaje.
— Sunt dou? variante, i s-a spus. S? nu te gr?be?ti, vei decide pentru to?i ceilal?i, cânt?re?te bine. E?ti preg?tit?
—Sunt preg?tit, a zis omul prea-istoric, ?inându-se de burt?.
—Sunt indecis – nu ?tiu ce s?-?i dau: sim? sau ra?iune. Pe ambele nu le po?i avea, c?ci te-am f?cut deja din carne. A?a c? te voi l?sa pe tine s? alegi.
Sim?ul va fi cel care-?i va colora via?a – lumina va fi orbitoare la început, ochii te vor durea, va trebui mai întâi s? te târ??ti prin pe?teri, s? mergi cu ei închi?i, dar dup? ce lumina te va p?trunde ?i te va c?l?uzi, nu vei mai putea s-o sco?i din memoria neamului t?u niciodat?.
Le vei vorbi copacilor, ei vor fi fra?ii t?i, vei în?elege rostul fiec?rei frunze, f?r? a cunoa?te conceptul de frunz?. Fiecare adiere de vânt te va mângâia ?i te va biciui, vulcanii î?i vor spune povestea josului, p?s?rile pe cea a susului – f?r? ca cele dou? s? fie un Jos ?i un Sus, pentru c? legea lumii tale va fi unidimensional?.
Timpul va fi timpul p?s?rilor ?i al anotimpurilor – doar o succesiune de st?ri. Vei ?ti totul ne?tiind nimic, vei cuceri timpul nem?surându-l.
Dar vei sim?i, oh! vei sim?i via?a a?a cum o simt jivinele, vei în?elege iarba ?i privighetorile ?i vântul ?i vuietul p?mântului ?i le vei iubi pe toate.
Gândul t?u va fi gândul meu, c?ci nu suflet am suflat eu spre tine, ci gând din gândul meu.
Nu vei ?ti mecanismele lumii, te vei închina soarelui crezând c? ?i-e zeu, nu vei în?elege amnarul, nici fierul, nici electronul, nici fotosinteza, vei ?ti doar s? fii împ?cat cu toate cele neîn?elese. Iar pe mine, pe mine m? vei sim?i mereu în tine ?i în gândul t?u.
Ra?iunea e cea care-?i va explica via?a – lumina ei va fi la fel de orbitoare la început, dar ochii nu-i vei mai închide, pentru c? vei ?ti s?-i protejezi. Vei c?uta umbra copacilor, nu vorba lor ?i astfel ochii neamului t?u nu vor mai vedea niciodat? orbitorul, protejându-se de el.
Te vei împotrivi vântului ?i ploii ?i îi vei cuceri, vei împr??tia norii ?i vei potoli furtunile m?rii. Lumea ta va avea patru dimensiuni, vei putea m?sur? micrometric p?mântul ?i îi vei determina legile. Lupta ta va fi s? une?ti cele patru dimensiuni într-un singur punct.
?i vei gândi, oh! vei gândi via?a ca un ?ir nesfâr?it de victorii, vei cuceri p?mântul întreg ?i te vei hr?ni cu el. Vei în?elege focul ?i puterea lui – cu el vei st?pâni.
Niciun mister al lumii tale nu ?i se va ascunde, gândul t?u va fi gândul meu, c?ci nu suflet am suflat eu spre tine, ci gând din gândul meu,
Schelele ?antierelor tale vor ajunge pân? la stele, fiecare atom va fi numerotat ?i ordonat etichetat. ?i nu vei niciodat? împ?cat, mereu vei gândi dincolo de gând. Zbuciumul t?u va fi zbuciumul celulelor tale, pe mine nu m? vei g?si niciodat? sub microscop. Emo?ia va fi subiect de studiu pe canapele, iar nebunii sim?irii vor fi închi?i. Nu m? vei sim?i, dar m? vei cerceta, nu în tine, ci mereu în altceva. Nu vei ?ti ce-i pacea sau împ?carea, iar eu î?i voi p?rea transcedental.
Omul prea-istoric (cel care nu primise înc? nici sim?ire, nici ra?iune) împov?rat de atâta informa?ie ?i inrobit golului greu din stomac, a spus ap?sat:
— Mi-e foame, a?a m-ai blestemat s?-mi fie foame, iar ra?iunea va ?ti s-o adape, pe când sim?irea mi-o va amplifica! Vreau minte s? st?pânesc lumea, iar pentru neajunsul foamei î?i cer în schimb s?-mpr??tii cu sim?ire, din veac în veac câte unuia din neamul meu.
?i a?a se f?cu atunci.

Mioara Cristina Rusei (MCRusei) | Scriitori Români

motto: Mult mai inalt si mult mai curand

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro