Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Despre limbajul poetic

de Marin Mihalache



• Într-o lume hipnotizat? de progresul spectacular la care a ajuns gra?ie obiectivit??ii ?tiin?elor abstracte ?i exacte limbajul poetic este o cale complementar? ?i necesar? de cunoa?tere a realit??ii sensibile, ontologice, a tainelor existen?ei. F?r? poezie lumea este o doar o nara?iune prozaic?, o dram?, o tragi-comedie f?r? deznod?mânt fericit ?i f?r? de sens. Poezia d? un sens sensibil vie?ii, dovede?te existen?a unei realit??i conceptuale, intuitive, revelate, tot atât de reale în percep?ia ?i viziunea omeneasc? precum realitatea obiectiv? verificat? empiric ori ?tiin?ific. Prin limbajul poetic epistemologia, fenomenologia ?i teologia devin ontologie.

• Furtunile suflete?ti din subteranele con?tiin?ei, lumini?urile din p?durile de umbre ?i de mister ale existen?ei, brizele marine ale duhului care respir? în lume ?i în om, sublimul inefabil al unui apus de soare, intui?ii emo?ionale în formare, toate acestea nu pot fi cuprinse între limitele inerente ale logicii ra?ionale, ale limbajului comun, obi?nuit, cotidian, ori al limbajului binar de programare electronic?. Limbajul poetic este transcendent, reprezint? calitatea, valoarea ontologic? f?r? de care via?a nu are sens, î?i pierde sensibilitatea, ra?iunea de a fi.

• Mintea omeneasc? este înzestrat? cu darul logicii ?i al matematicii dar ?i al limbajului poetic. Mintea calculeaz? ?i organizeaz? forme materiale, dar poate ?i percepe arhetipuri care exist? conceptual, aprioric ?i care pot fi prefigurate prin darul imagina?iei, intui?iei, prin capacitatea intelectual?, sensibil? ?i spiritual? de reprezentare logic? ?i estetic? a realit??ii vizibile ?i invizibile.

• Poetul se folose?te de cuvintele luate cu împrumut de la lumea în care s-a n?scut ?i prin care trece precum un meteor prin v?mile abisale c?tre stingere. Dar în traiectoria sa poetul las? în urm? pe cer o dâr? luminoas?, un foc spiritual, o f?clie pe care o poart? în inima sa. O lumin? pl?pând?, de o clip?, dar suficient? s? ne reveleze imagini din zari?tea ontologic?, din substraturile absconse ale noncon?tientului. Din lumina pe care o las? poetul în lume ?mprumut? lumin? cei care vin pe urmele sale care altfel s-ar r?t?ci în întuneric, n-ar g?si u?or calea spre adev?rul sensibil.

• Cuvintele sunt copiile palide, voalate, sepia imaginilor primordiale care la rândul lor sunt umbre translucide ale realit??ii f?cute vizibile în câmpurile subiective ale con?tiin?ei umane. Cuvintele omene?ti sunt create dup? chipul ?i asem?narea Cuvântului. Nu sunt Cuvântul însu?i, ci energiile sensibile ?i inteligibile iradiind din esen?a Cuvântului. Prin Cuvânt a creat Dumnezeu lumea ?i omul ?i prin cuvinte creaz? ?i omul o lume a sa, dup? chipul ?i asem?narea prototipului divin din sine, în lumina Logosului întrupat ?i revelat lumii ?i omului prin rev?rsarea harului, a luminii increate.

• Cuvântul poetic transfigureaz? materia, o spiritualizeaz? ?i o dematerializeaz?, transform? undele, energiile acustice, sonore în viziuni poetice. În acela?i timp d? lumii ideilor ?i realit??ii concrete alte forme, o imagine nou?, un contur vizibil ?i comprehensibil sensibilit??ii intelectuale, astfel încât imaginile clarobscure ?i abstracte, abia perceptibile, formate la nivelul intuitiv prind contur, se tulbur? ?i se decanteaz?, devin substan?? poetic? transfigurat?, vis lucid, reverie poetic?.

• Scrisul este o necesitate ori o condi?ie ca poezia s? continue s? existe. Poezia exist? îns? ?i f?r? s? fie scris? dar se poate pierde în noianul timpului, se poate risipi din memorie, dac? nu este scris?, dac? nu i se face pe loc un proces verbal de adeverire. Când este scris? poezia prime?te certificatul de na?tere, zapisul, dovada documenetar? care atest? c? poezia s-a n?scut ?i exist?. Exist? îns? ?i poezie pe care o ?ine vie memoria colectiv? a umanit??ii ?i a culturilor ?i tradi?iilor orale.

• De multe ori poezia nescris? este mai autentic? ?i valoroas? decât poezia care exist? consemnat? în acte de crea?ie, care este scris?. Poezia care nu este scris? înc?, cât timp este doar o stare ?i expresie a fiorului extatic ?i a intui?iei netranspuse înc? în limbaj omenesc, este precum un fruct exotic pe care nu l-am gustat niciodat? ?i al c?rui gust ?i arom? nimeni nu ?tie cum s? le descrie în cuvinte. Cuvintele sunt în genere prea s?race ?i neînc?p?toare pentru inefabilul poetic. În procesul de transcriere din stare de spirit în cod ?i simbol lingvistic poezia î?i pierde parte din gust, din fascina?ie, din mister ?i din înc?rc?tura emotiv?. Doar geniile reu?esc din când în când s? surprind? apoteoza tr?irii poetice ?i s? g?seasc? ?i cuvintele cele mai potrivite care c? exprime o astfel de stare incandescent?, lumin? din lumina spiritului creator.

• Cuvintele poetice nu trebuiesc s? r?mân? la izvoare, nici s? se reverse în torente, în râuri de cuvinte ?i expresii care nu duc nic?ieri. Cuvintele poetice trebuie s? g?seasc? fie albia fireasc? a fluviului curg?tor care duce la împ?carea oceanic?, fie c?ile eterului care duc în nem?rginire. Dar trebuie o ie?ire, o direc?ie de curgere, un sens, o logica poetic?.

• Logica poetic? este poate conven?ional ilogic? dar nu este lipsit? de sens. Sensul poetic este dat de sensibilitatea celui care creaz? ini?ial o imagine poetic? mental? prin cuvinte ?i de sensibilitatea celui care intercepteaz? apoi mesajul poetic exprimat prin metafore impregnate de sens ?i sensibilitate. Adev?rul poetic nu poate fi nici intuit, nici în?eles f?r? sensibilatea, capacitatea de interpretare ?i de recreare creativ? pe care trebuie s? le aib? cititorul de poezie.

• Spiritul poetic tulbur? apele statute ale imagina?iei, ale limbajului ?i retoricii discursive, conven?ionale pentru ca prin sedimentare ?i aerisire s? aduc? la suprafa?? apele limpezi ?i vii ale gândirii noi, ale imagina?iei creatore.

• Avem atâtea intui?ii pe care nu le putem u?or obiectifica, nu le putem prinde conturul în plasa gândurilor ca astfel s? devin? imagini, s? poat? s? fie articulate în cuvinte, încorporate în forme, sublimate în sunete, în expresii poetice ?i artistice. Impresiile ?i intui?iile f?r? expresie verbal?, neobiectificate ajung s? ne cople?easc? ?i s? ne tulbure emo?ional ?i suflete?te, s? devin? st?ri depresive. Atunci sunt spiritul, inspira?ia, iluminarea l?untric?, viziunea transcedental?, ideea descoperirii noului care ne scot din încurc?tura intelectual? ?i din înfund?tura psihologic?. Aceste virtu?i ?i daruri intuitive, revela?ia ?i surpriza de a g?si cuvântul, expresia, imaginea, forma în care poate fi turnat spiritul care exprim? adev?rul subiectiv ori obiectiv, real ori ireal, dar inspirat, devin t?m?duitoare.

• Ideea Absolut?, Logosul, nu sunt doar concepte filozofice ori teologice, sunt meta-realitate, prefigurare ?i arhetip existent dincolo de realitatea empiric?, de aparen?ele fenomenale. De aceea Logosul, chintesen?a logicului, nu poate fi explicat ra?ional, ci doar reprezentat, revelat, f?cut sensibil ?i inteligibil prin analogie figurativ?, cu ajutorul limbajului poetic ?i al expresivit??ii artistice, prin intui?ie ?i prin imagin?ie creativ?. Lumea de dincolo de contingen?e ?i categorii nu poate fi cuprins? în concepte fiindc? este viziune de dincolo de orice finalitate inclusiv cea intelectual?.

• Poezia sacr? este teologie însufle?it?, doxologie, imn de slav? ?i de mul?umire, viziune a lumii transfigurate prin Cuvânt. Poezia religioas? ?i mistic?, dar parte ?i din cea profan? dar inspirat? submineaz? „ortodoxia” teologiei dogmatice dar în acela?i timp o însufle?e?te ?i o îmbog??e?te, creaz? noi sensuri ?i simboluri, un limbaj viu, butii noi pentru vinul vechi care pe cât trece timpul devine mai bun ?i mai valoros.

• Creativitatea omeneasc?, poiesis, nu este crea?ie din nimic „creatio ex nihilo” ci doar „mimesis”, imita?ie a crea?iei divine, a arhetipurilor existente, a Logosului. Esen?a, divinul, infinitul, nu pot fi cuprinse în formele limitate, nu pot exprimate în plenitudinea acestora în cuvinte omene?ti ori prin algoritmi logici ?i matematici. Ceea ce este nem?rginit ?i etern nu poate fi reprezentat decât simbolic, alegoric, metaforic, decât prin intermediul limbajului poetic inspirat.

Marin Mihalache (marin.mihalache) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro