Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Capcana

de Daniela Luminita Teleoaca

Zilele deveneau insuportabil de nesfâr?ite. Oricât ne-am fi for?at imagina?ia, resursele umane, pres?rate ici-colo cu firave dâre de divinitate, nu g?seam scenariul acela care s? ne permit? nu doar s? exist?m. (Oare, noi spuneam asta?) A?a c? ne lua cel pu?in o fiic? de-a ve?niciei s? ne ducem degetul mic la o frunte mare. (Sau invers?) Ne întindeam of-ul cât era vara de lung?, de interminabil?. La un moment dat am desfiin?at chiar ?i calendarele. Tic?itoarele naive m?surând un timp lamentabil în pu?in?tatea lui. La ce bun astfel de chestii perimate? Ne-am întâlnit intuitiv. Mai mult ne-am separat. Nu ne-am urât. Ar fi fost ridicol. Prea obositor. Mult mai de treab? indiferen?a! Duminica începuse s? semene izbitor de mult cu oricare alta dintre cândva-zilele s?pt?mânii: care era „diferen?a specific?”? Dar bine – s-ar fi crucit cineva ? doar un creier bolnav ajunge s? dezvolte percep?ii eronate asupra timpului! A?i, pur? divaga?ie! ?i, totu?i, ceva lâncezea... Nu ne d?deam seama sau poate nu ne aminteam dac? floarea de sânziene existase vreodat? ?i altcumva decât f?râmi?at? în usc?ciune? Fusesem cândva copii? ?i cum, tot mu?când din fructul aproximativ ro?u, nu ajungeam cu niciun chip la sa?ietate? De fapt, nu ne era foame. Nu ne era sete. Nu ne era în niciun fel.


Nu soseau pr?d?tori! (Cândva, ni?te desue?i oameni de ?tiin?? avertizaser?: în lipsa pr?d?torilor externi, membrii uneia ?i aceleia?i specii vor ini?ia pr?darea în interiorul grupului cu pricina...). Iubirea, feromonii t?i epuiza?i, c?zu?i peste inima ei sexual?. Aceast? ap? st?tut?, grea în formula-i bizar?. Irecognoscibil?. Experimentele repetate instinctual, aproape amnezic, în virtutea re?inerii mecanice a... finalit??ii: PL?-CE-REA! Dar nou? nu ne era foame. Nici sete. Nici altceva.

Dac? ne-am însp?imântat? Oh, nu cred despre asta s? fi fost vorba. Era mai degrab? plictis. UN PLICTIS AL VE?NICIEI. Condi?ia noastr? vremelnic? fusese arondat? strict supraariei sc?pând de sub inciden?a temporal?. Starea noastr? ? aceast? figur? geometric?, perfect static?, predestinat? a nu interac?iona în vreun fel cu exteriorul. Cu Via?a Adev?rat?. Cuvintele însele î?i dezagregaser? în?elesul în infinitul sferei semantice sta?ionare. (Tot noi spuseser?m asta?) T?r?g?nam având certitudinea câmpiei al c?rei final nu se vedea cu ochiul liber. Deci, nu avea sfâr?it. Iar noi trebuie s?-i fi fost pe aproape...

De buni ce eram ni se oferise cumva... ve?nicia? Ne-am alintat vanit??ile, st?ruind asupra zonei acelea confuze unde atotst?pânitoarele nevoi trupe?ti blegite se îmbinau cu umbra sfioas? de spiritualitate. Eram tari! Eram invincibili!


Ne-am întins. Cât eram de nesfâr?i?i. În mijlocul drumului. Plini de lene. Îngrijora?i numai de umplerea timpului goool. M?car pentru era urm?toare. Am fost traversa?i. Nimicul nu s-a mai l?sat c?lcat. Într-un ultim gând am jinduit. S? fim oameni. Oameni ?i atât. S? ne iubim vremelnicia.




Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro