Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Metamorfoze

de Daniela Luminita Teleoaca

Sunt zile în ?ir, s?pt?mâni, luni, de nu vor fi chiar ani… când nu-l vede nimeni. Semenii î?i dau bine?e. Fac pia?a. Întind rufe. R?spund. Nu r?spund. La telefon. La soma?ii. Cultiv? ro?ii cartofi sânziene l(e)acuri-ale-mor?ii. Intr? în papucii de cas?. Nu-i sco?i de acolo nici anestezia?i. Se fac, în prim? instan??, a nu fi b?gat nimic (prea suspect) de seam?. La un moment dat, mai în glum?, mai în serios, mai din plictis, mai exact, dintr-un minor imbold al clevetirii – însu?ire cu str??nicie conservat? în dârele deloc epigonice ale vajnicilor adamiCUeve – arunc? priviri cu subîn?elesuri. Înspre chilia Nemaiv?zutului. O fi plecat pe undeva?! S?-?i fi l?sat casa ?i acareturile a?a… de izbeli?te?! Ce-i drept, n-avea mare lucru… mo?u’?sta?!… b?iatu’?sta?! Absentul însu?i, cu mâna pe inima-i atotcuprinz?toare, ar fi putut declara: Omnia mea mecum porto! Adic? o cas?, mai mult un ?opron cu bârne din lemn de cire? sau de cactus. Cu pridvor s?-l pui în irisul ochiului darnic. Cu pisic?, probabil, matusalemic?, biata, ?i chioar?. Cu pui de brad iscat tam-nisam, în mijlocul od?ii, dintr-un început de ceva… a?a… de-a-ndoaselea, în r?sp?r cu apuc?turile mult prea fire?ti ale vremii. Portabile toate!


Apele î?i schimbaser? cursul. R?m?seser? m?tci erodate ?i goale. Purtând urma triste?ii de pe?te cu ochi rotunji?i în mirare. ?i pietre. Pietre incrustate cu suflul pelerinilor….


Unii îl z?riser? ultima… ba nu!… îîîî… penultima…îîîî… antepenultima oar?… îîîîî…!? Cu spinarea încovoiat?. Ca ?i cum ar fi purtat povara unui sisif. Verdictul implacabil emis cosmic asupra întregii umanit??i. Nu se opintise. Nu ceruse mil?. Nici atât explica?ii. Se f?cuse nev?zut. Asta de nu cumva cei din exterior fuseser? martorii unei n?luci?!

Avea cearc?ne adânci-adânci! – se crucise o doamn? cu ochelari din plastic ?i cuvinte închise în partea final?. O vietate stranie i se plimba pe fa??! – î?i f?cuse la propriu cruce aceea?i cucoan?.

Ar?ta ca ?i cum exact atunci ar fi ie?it din groap?! De-abia de i se mai ?inea carnea. Iar p?rul… P?rul îi crescuse vâlvoi. Avea unghii – da’ ce zic eu, gheare în toat? regula… Vorbea pesemne limbi ne?tiute! N-a fost chip o boab? de la el s? priceap?!

A venit popa cu barba lui sur? pân? la brâu. Mai s? se-ncurce, s?racu!,-n epitrahil ?i felon. ?l de pronun?? peltic. Cu epitete de soi. Ce slujb? a mai ?inut dumnealui! Ie?i, drace, ie?i drace, odat? ie?i!! ?i… dracu’?! … N-a ie?it!

O bab? mai cu tupeu, mai cu pile la înger d?duse buzna în curtea oval?. Nici una-nici dou?, se chiond?râse ?ireata n?uc? pe geam. Ce s? vezi, neiculi??!? Puhoaie de str?zi. Tramvaie albastre. P?mânturi cu aripi. Garoafe cu p?s?ri. B?rci cu oceane. ?i oameni anume. Sidefuri. Al?muri ?i pietre. M?t?suri-m?t?suri! Oglinzi fer(m)ecate! Copaci înzei?i! Languroase sirene! Ciubuce ?i brag?! Comedii! ?i zodii! Fla?nete! ?i ziare!

?i el, la picioarele-a toate! Toate, la picioarele lui!




*
Nu-l v?d cu zilele, cu anii… Uit?! De fiecare dat? uit?! De un miliard de ori de s-ar repeta, de un infinit de ori, mot-à-mot de s-ar repeta scenariul, ?i ei tot ar uita! Acelea?i grimase ale stuporii. Acelea?i cleveteli. Aceea?i nes?buin??!


Doar el! Sprijinindu-se tandru! În cel mai Nou dintre poeme. Dând piatra la o parte. Tân?r de tot. Cu fericire suspect?. P??ind peste moarte.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro