proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

„Nu v? mai plânge?i atâta, spune?i mersi c? nu da?i la sap?!”

1.

Privit? de la distan??, minunata cl?dire de birouri, fiind compus? din buc??i mari de sticl?, arat? ca o ferm? de furnici. De aproape, î?i po?i vedea oglindirea ?i te po?i scobi foarte u?or între din?i pentru a îndep?rta bucata de salat? r?mas? de la ultimul sandvi? ieftin, cancerigen în propor?ie de nou?zeci ?i nou? la sut?, pe care ?i l-ai cump?rat în pauz?. Pentru unii reprezint? o afacere profitabil? în domeniul alimentar, pentru al?ii, ca urmare a unui consum regulat, promisiunea unor boli sau chiar o moarte „înainte de termen”. Ast?zi este o zi de s?rb?toare printre noi, ziua în care salariul ne intr? în cont. Tr?im o dat? pe lun? în fiecare lun? ?i ne bucur?m de parc? am fi p??it pe lun?. Ast?zi este ziua în care po?i s? râzi ?i s? plângi în acela?i timp. Ziua în care, pe de o parte, îi mul?ume?ti cerului c? nu mori de foame, abandonat prin vreun ?an? cu punga de aurolac la gur?. ?i ziua în care, pe de alt? parte, direct de pe fundul pungii de chips în care ?i-ai îndesat capul, înjuri din to?i r?runchii ?coala inutil? care ?i-a deformat intelectul ?i periclitat viitorul, acea fabric? de emis diplome de merit în galaxia noastr? anonim?, în afara c?reia nimeni n-a reu?it înc? s? vesteasc? prostia uman?. Pauzele nu trebuie s? dep??easc? o or?, cu tot cu pauza de mas? ?i micile pauze, pentru unii de ?igar?, pentru al?ii pur ?i simplu de relaxare a globilor oculari ?i schimbat opinii irelevante cu colegii. Pauzele de la gândire, în schimb, pot dep??i oricât; de fapt, sunt cele mai încurajate în mediul corporatist, deoarece, spun managerii ?i directorii, gândirea brut?, gratuit?, nedirec?ionat? c?tre profit, este cauza primordial? a afec?iunii pe care ei au denumit-o în mod eufemistic „scenarit?”. Aceast? afec?iune imaginar?, a c?rei existen?? n-o poate demonstra niciun medic întreg la minte, înregistreaz?, chipurile, un considerabil impact negativ asupra fluxului de personal din corpora?ii. Pe scurt, le pleac? oamenii. Cum absolut totul, chiar ?i cea mai mic? b??in? sc?pat? în birourile managerilor HR, st? sub semnul confiden?ialit??ii, iar transparen?a în decizii nu se reg?se?te niciodat? în setul de valori corporatiste de pe la noi (valori precum prietenie, bucurie, împlinire, dezvoltare profesional?, munc?, familie ?i alte cuvinte golite de con?inut), angaja?ii care muncesc mult pe bani pu?ini încep s?-?i pun? tot felul de întreb?ri în leg?tur? cu modul în care se face retribu?ia la nivel de companie. Se ?tie din „surse neoficiale” c? apropia?ii directorilor câ?tig? mai mult ?i sunt promova?i mai repede, membrii de familie ocup? pozi?ii pentru care nu au preg?tirea necesar?, practicile des întâlnite la institu?iile de stat se reg?sesc, e adev?rat c? mai discret ?i mai voalat, ?i în unele multina?ionale. Înainte s? fiu mutat în mod abuziv pe o pozi?ie inferioar? celei pe care o ocupam în urm? cu o lun?, lucram într-un departament al c?rui manager era o tip? ro?cat? ?i „dotat?”, „numai bun? de t?v?lit prin meandrele concretului” (cum spunea un coleg), prieten? la cataram? cu directorul care i-a oferit tot sprijinul de a se „dezvolta” pe plan personal ?i profesional. Astfel de încreng?turi ?i rela?ii private se dezvolt? nestingherite în spatele clauzelor de confiden?ialitate ?i al controlului total asupra informa?iei. Orice discu?ie purtat? într-o manier? critic? la adresa practicilor murdare ale managementului românesc este întâmpinat? de cei care nu sufer? de scenarit?, adic? pro?tii în terminologia veche, cu replici de genul „s? zice?i mersi c? nu da?i la sap?!” ?i „?i-ar fi pl?cut mai mult în pe?ter??”, de parc? am fi reu?it s? ie?im vreodat? din pe?ter? dac? n-ar fi existat oameni dispu?i ?i predispu?i s? gândeasc? diferit, ?inându-i piept turmei amor?ite. Astfel de replici am întâmpinat frecvent, eu ?i cu un coleg mai str?lucit, de fiecare dat? când criticam m?surile discre?ionare luate de conducere. Plus o amenin?are cu raport disciplinar pentru abaterea de la normele de conduit? profesional?, „abatere” tradus? prin refuzul de a fi pupincuri?ti. Totul este bine, nu murim de foame.



Noi suntem ra?iunea de a fi a însu?i Universului!

3.

M? numesc Roman Ics sau Ics Roman. Roman este numele meu de familie, iar Ics este numele subîn?eles de fiin?? înzestrat? cu anonimitate într-un univers prea mare pentru a lua cuno?tin?? de prezen?a mea în interiorul s?u. Dac? ar fi s? m? descriu în câteva cuvinte, a? alege, totu?i, s? n-o fac, iar peste cinci ani... ei bine, tot în oglind? o s? m? v?d, a?a c? n-are rost s? intru în prea multe detalii biografice cu valen?e profesionale. Tot ce trebuie s? ?ti?i despre mine este c? sunt genul de persoan? c?reia îi place atât de mult conceptul de „munc?”, încât orice abatere de la idealul muncii care îl înal?? pe om mi se pare nu doar o pierdere de vreme, ci ?i o insult? la adresa milioanelor de ani de evolu?ie care l-au înzestrat pe homo sapiens cu capacit??i nemaiîntâlnite la nici un alt animal de pe P?mânt. De aceea, sclavagismul a fost o crim? împotriva umanit??ii. ?i de aceea, sclavia postmodern? este atât o crim? împotriva umanit??ii, cât ?i o sfidare cras? a inteligen?ei umane, pe care acest nou tip de sclavie caut? s? o adoarm? pentru a se strecura neobservat?. Niciodat? nu am putut s? tr?iesc împ?cat cu gândul c? oamenii din jurul meu, concet??enii mei, copiii vitregi ai României, majoritatea tineri care se îndreapt? cu succes spre o b?trâne?e timpurie, pot îndura cu stoicism atâtea batjocuri care pe japonezi i-ar face s?-?i planteze s?bii în stomac, pe englezi s? produc? haos pe str?zile Londrei ?i pe p?s?rile din familia Struthionidae s?-?i îngroape capul în p?mânt (de ru?ine, nu de altceva). Dar când e?ti singur în convingeri, izolat intelectual ?i spiritual de robo?eii pe care stilul lor de via?? îi scoate în fiecare zi din case ca un p?pu?ar discret nu po?i decât s? ignori sforile personale, chiar ?i atunci când încep s? te strâng?, sau s? la?i stresul s?-?i erodeze treptat întregul organism ?i s?-?i smulgi p?rul din cap în timp ce angajatorul t?u întoarce profiturile cu furca. Se poate ?i altfel: fumezi un cui pe zi, bei câte cincisprezece beri în fiecare weekend, cinci la petrecerea de vineri sear?, cinci sâmb?t? ?i cinci duminic? ?i brusc via?a devin? mai suportabil?.

Recunosc c? am multe vicii, nu sunt ?i nici n-am pretins vreodat? a fi perfect: m?car cu asta pot s? m? laud. ?i n-am în?eles niciodat? patima celor care înjur? constant ?i care tr?iesc cu organul genital masculin în gur? mai ceva ca o prostituat? profesionist?. N-am în?eles-o, desigur, pân? când n-am început s? resimt în mod con?tient senza?ia eliberatoare ce-i succede înjur?turilor p?tima?e pe care le emit, de exemplu, în momentul în care constat c? liftul este defect ?i trebuie s? urc pân? la etajul ?apte la miezul nop?ii când m? întorc de la serviciu. Sau când constat c? m?rirea de salariu bine-meritat? se amân? ad infinitum. ?tiu prea bine din propria experien?? bazat? pe o regul? general? nescris? c? dac? ceva nu-mi convine... sunt liber s? plec. În curând, dac? vom comite impruden?a de a între?ine vreo nemul?umire vizavi de orice, e foarte posibil s? fim invita?i s? plec?m din via?? cu totul – libertatea ne ofer? aceast? op?iune. A?tept cu ner?bdare ziua în care va fi montat? prima cabin? de sinucidere sau „Suicide booth” în englez?, dup? modelul celei din sitcomul animat „Futurama”. Sunt momente în care, diminea?a când m? reg?sesc singur în apartamentul acesta str?in, m? simt atât de inutil încât îmi vine s? fac orice pentru a sc?dea intensitatea st?rilor de neputin??. Îmi aduc aminte de dimine?ile în care mama mea, Dumnezeu s-o odihneasc?, îmi ungea o felie de pâine cu gem ?i-mi f?cea un ceai cald, apoi mi le aducea în sufragerie ?i m? s?ruta pe frunte. Gem este atât un substantiv comun, cât ?i forma de indicativ prezent la persoana I a verbului a „geme”. Apoi revin în prezent ?i îmi reproduc în minte gemetele fostei vecine de la ?apte, actualei vecine de la parter. Îmi vine s? m? dezbrac de tot, de haine, de conven?ii sociale, de praful care mi se depune pe piele în fiecare secund? ?i s? cobor sc?rile în fug? pân? la parter, s? bat la u?a ro?catei cu buze c?rnoase ?i s-o iau în bra?e, f?r? nicio inten?ie sexual?, ci pur ?i simplu s?-i ofer o îmbr??i?are real?, ca de la o fiin?? ce tocmai a ie?it din supa primordial?, apoi s? plec f?r? s? rostesc un cuvânt – ca ?i când i-a? înmâna unui cer?etor o bancnot? de zece lei. Pentru c? exist? ?i altfel de cer?etori pe lumea asta: cer?etori de dragoste, cer?etori boga?i care îi roag? pe s?raci s? fie solidari cu ei ?i cu afacerile lor, cer?etori de ?eluri ?i lista poate continua. N-am dat curs imagina?iei mele, pentru c? doar oamenii care ?i-au p?strat intact curajul ancestral î?i permit luxul de a nu se gândi la consecin?e. M-am dezbr?cat doar cu inten?ia de a face un du? ca prim pas în preg?tirea de plecare la serviciu. Odat? ajuns la birou, zeci ?i sute de fe?e pioase, a c?ror reveren?? fa?? de marele sistem le iese prin pori ca pic?turile de sudoare, te întâmpin? cu câte un „bun?”, „salut”, „ciao”, „servus” ?.a.m.d., rostite cu un nivel ridicat de plictis visceral adresat persoanei tale, astfel c? î?i vine greu s? nu le r?spunzi în consecin??, chiar dac? educa?ia ?i bunul-sim? te îndeamn? s? faci contrariul. Un lucru începe s? devin? din ce în ce mai limpede, cel pu?in pentru mine: cadrul de afaceri din România, cu tot ce presupune acesta, de la jocurile de culise în goana dup? profit ?i pân? la potemkiniadele instalate în marile centre ?i cl?diri de birouri, are nevoie de mai mul?i exege?i obiectivi, chiar de istorici care s? se ia la trânt? cu faptele pe m?sur? ce acestea se desf??oar? în timp ?i spa?iu. M? gândesc c? cineva trebuie s? ne poat? ar?ta cu pixul pe hârtie ?i cu argumentele la purt?tor c?catul pe care noi, tinerii frumo?i, copiii vitregi ai patriei, îl mânc?m în fiecare zi ?i suntem recunosc?tori c? aveam privilegiul de a o face. În timp ce scriu toate acestea îmi vine în minte un contraargument rizibil potrivit c?ruia în compara?ie cu oamenii din Africa suferind de inani?ie noi o ducem foarte bine, contraargument incalificabil în contextul în care un muritor de foame devine o efigie negativ?, cu rol de validare a privilegiilor celui care lanseaz? contraargumentul ?i de estompare a crizelor sale existen?iale. Astfel de exege?i, dac? s-ar ridica din rândurile robo?eilor ferici?i, ar fi împila?i, sugruma?i, eticheta?i drept nebuni, ostraciza?i ?i, în cele din urm?, arunca?i în c?m??i de for?? de sectan?ii psihologiei pozitive. ?i n-ar fi nimic neobi?nuit, senza?ional, ?ocant etc., pentru c?, oricum, din garderoba geniului n-ar trebui s? lipseasc? niciodat? c?ma?a de for??. M? a?ez la biroul personal, amplasat al?turi de alte birouri dispuse, în rânduri, de-a lungul ?i de-a latul unui mare „open-space office”, configurat pe modelul panopticonului. Apoi deschid computerul ?i încep s? revizuiesc rapoartele pe care le întocmisem cu o zi înainte. În general îmi v?d de treab?, a?a cum îmi st? în fire, le mai r?spund unora ?i altora la întreb?rile lor legate de procedee, proceduri ?i al?i termeni soporifici, mai plasez strategic câte o glum? ?i râd la glumele celorlal?i, încerc s? fiu lupul îmbr?cat în blan? de oaie care s-a integrat în turm? pentru a-?i urma nestingherit propriile interese. În astfel de companii croite pe calapodul lumii noi a lui Huxley, care îmbin? perfect fericirea artificial? ?i zâmbetul scremut cu utilizarea unui limbaj de lemn ca în romanul lui Orwell, trebuie s? fii foarte atent ce gânduri în ce cuvinte îmbraci, cum te ui?i la cei din jurul t?u, ce replici le furnizezi ?i cum te raportezi la majoritate. Comunicarea se rezum? la elemente de „nouvorb?”, menite a înl?tura orice tr?ire negativ? sau ini?iativ? critic? din schema atitudinal? a individului prin extirparea r?ului de la r?d?cinile cuvintelor. Cei care primesc eticheta de angaja?i cu probleme de atitudine sunt treptat înl?tura?i din colectiv pân? în punctul în care demisia „de bun? voie” devine singura op?iune. Individul nu este important decât în virtutea capacit??ii sale de a contribui la închegarea produsului final ?i a dispozi?iei de a nu adopta o pozi?ie de frond?. Dup? ce am servit cina în buc?t?ria comun? al?turi de colegii cu care m? în?eleg mai bine, am fost chemat în biroul directorului general pentru o discu?ie „amical?”, potrivit tipei care ne era manager, care m-a în?tiin?at asupra solicit?rii exprese a directorului de a m? prezenta la el în birou. Directorul general, un tip care la început îmi p?rea simpatic, era scund ?i brunet, cu o alur? corpolent?, purtând ochelari de vedere ?i având privirea etern fixat? asupra oric?rui lucru ce intra în câmpul s?u vizual. În maniera-i caracteristic?, cu un tic nervos care-l determina s?-?i balanseze capul în partea dreapt? de fiecare dat? când se adresa cuiva, m-a poftit s? iau un loc ?i a intrat direct în subiectul pe care dorea s?-l dezbatem.



Noaptea, licuricii se sparg în figuri.

6.

Cu toate c? au spus-o ?i al?ii înaintea mea, m? simt nevoit s? aduc ?i eu aceast? chestiune la lumin?, dar mai mult cu valoare de confesiune decât ca pe un adev?r ne?tiut de nimeni altcineva pân? în momentul de fa??. De aceea, m? simt nevoit s? o spun, f?r? menajamente: cei mai mul?i dintre noi nu putem gândi, cel pu?in nu în maniera în care credem c? o facem, ci doar intuim, proces?m mecanic, adesea prelu?m scenarii, pove?ti, teorii (de la „Ana are mere” ?i urcând pân? la „Energia este egal? cu masa ori viteza luminii la p?trat”) mestecate de al?ii, care, la rândul lor, au preluat de la al?ii multe scenarii, pove?ti, teorii gata mestecate ?i tot a?a. Apoi începem s? recicl?m acele scenarii, pove?ti, teorii ?i s? ignor?m în mod involuntar ce se petrece în afara lor. Ce-i drept, oamenii care au contribuit cu adev?rat la îmbog??irea cultural? (?i, implicit, ?tiin?ific?) a speciei umane au mestecat ?i ei pu?in scenariile, pove?tile, teoriile înainte s? le dea mai departe, astfel încât interpret?rile lor originale s? fie ingerate de o majoritate care nu rumineaz?. Sechestra?i într-un cadru de referin?? prestabilit, jongl?m cu piesele unui puzzle imprecis ?i imposibil de finalizat. Câteodat?, se mai întâmpl? ca un individ oarecare, anonim într-un univers anonim, s? se loveasc? de o combina?ie revelatoare ?i s?-?i deschid? pu?in ochii ?i s? le deschid? pu?in ochii ?i altora; asta, desigur, dup? „n” e?ecuri ?i formule ratate. Walter Lippmann spunea: „Mai întâi definim ?i apoi vedem.” Ceea ce se întâmpl?, de fapt, în spatele acestei credin?e false, potrivit c?reia to?i oamenii suntem înzestra?i cu capacitatea de a gândi, const? în traducerea proceselor fiziologice dintr-un limbaj organic, non-simbolic, care descrie în noi cu sânge, hormoni ?i neurotransmi??tori o sum? de senza?ii brute, într-un limbaj simbolic - ?i totul este un proces de etichetare, cu alte cuvinte. Înv???m s?-i atribuim fiec?rei senza?ii, fiec?rui gest, chiar ?i înn?scut, o interpretare cultural?, pe care de foarte pu?ine ori spre deloc o punem sub lupa investiga?iei critice. Înv???m s? le atribuim proceselor noastre fiziologice un ?ir de caractere sterile (dar relevante prin conven?ie) pe care le învestim cu o for?? mistic? ?i prin intermediul c?rora ajungem chiar s? ne influen??m negativ chimia organismului ca urmare a recircul?rii lor sistematice, pe care unii o numesc „autosugestie”. F?r? doar ?i poate, avem de-a face cu o autosugestie negativ?, care îi este min?ii mult mai apropiat? decât autosugestia pozitiv?, pentru c? aceasta din urm? presupune a înota împotriva curentului. Iar autosugestia negativ? este calea minimei rezisten?e, este curentul mor?ii, mai apropiat de b?t?ile inimilor noastre decât saltul înaripat al eroilor din legende. Pân? ?i cuvântul „minte” are un în?eles profund metafizic, deoarece nu face decât s? desemneze un organ imaginar pe care vechii filosofi ?i-l reprezentau undeva în afara corpului uman, despuiat, ce-i drept, de implica?iile religioase ale ?i mai vechiului „suflet”. Mintea este sufletul laicizat, dar la fel de abstract? ?i imposibil de cuantificat. Ca s? ajungem la o concluzie fireasc?, ?i anume c? tot ceea ce înseamn? civiliza?ia uman? î?i are originea în creier ?i, mai exact, în modific?rile prin care acesta a trecut de-a lungul istoriei, a trebuit s? dep??im ideea eronat? de „suflet” ?i ideea imprecis? de „minte”. M? gândesc la ro?cata cu buze c?rnoase ?i m? întreb dac? ea se gânde?te la faptul c? noi nu putem gândi.