Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Speran?a... dinozaurilor!

de Cornelia Georgescu

Capitolul 12.


Trapa navei se deschise, iar Rena p??i tem?toare dincolo de ea. Als n-avea de gând s-o urmeze, deci r?mase în nav?, s? se ocupe serios de calcule, de?i p?rea îngrijorat din cauza colegei sale; Rena nu-i era deloc indiferent?. Ea era deja afar?, cuprinzând în limpezimea ochilor ei atât cât putea din mirifica lume a dinozaurilor din Cretacic. Aerul planetei era proasp?t, nepoluat; iat? unul dintre pu?inele avantaje ale acelei ere. Rena respir? cu nesa? acela?i aer pe care-l respirau ?i dinozaurii; apoi coborî treptele navei. Ajunse jos. Solul înnegrit de jur-împrejurul navei, pe o raz? destul de mare, înc? mai mirosea a iarb? ars?. Dincolo îns? de perimetrul de siguran??, iarba cre?tea în voie, nestingherit?, sub razele soarelui. Rena privi în zare; nu v?zu nici un dinozaur, nici m?car unul mic, fie el erbivor, ori carnivor. Probabil creaturile erau înc? speriate ?i le era team? s? se apropie de straniul obiect ivit pe nea?teptate în lumea lor. Dar dup? ce teama se va risipi, vor îndr?zni s? p?trund? în zon?. Deocamdat? îns?, nimic. În dep?rtare, Rena z?ri p?durea înalt? ?i deas?. Pentru o clip? se gândi c?, dac? tot nu era nici un dinozaur prin preajm?, ar putea p?r?si perimetrul de siguran??, dar se r?zgândi rapid. Dac? ap?rea brusc vreunul? Nu, nu era cazul s? se aventureze de una singur?, neînso?it? ?i neînarmat?, f?r? ca m?car s?-i fi anun?at pe Als ?i pe Syrinx de inten?ia ei, a?a c? r?mase pe loc, nu ie?i din zona sigur? din jurul navei, r?mase s? priveasc?. Z?ri ?i mun?ii, înal?i, abrup?i, stânco?i. Peisajul era s?lbatic, lipsit de c?r?ri, poteci, de orice semne ale civiliza?iei umane. ?i era normal, doar apar?inea dinozaurilor. Ei st?pâneau totul. Era lumea lor. Rena d?du ocol de câteva ori navei ?i r?mase vreo câteva ore afar?, dar cum nici un dinozaur nu se încumeta s? se apropie, se plictisi s? admire peisajul, oricât de s?lbatic ar fi fost el ?i reintr? în nav?.
- Cum? Te-ai întors deja? o întâmpin? Als.
- Da. ?i-era dor de mine?
- Nu, deloc. M-a? fi bucurat s? scap definitiv de tine, e?ti o pacoste! Cum de nu te-a inclus nici un dinozaur în meniul s?u?
- Ca s? vezi... Cum de-au neglijat oare? rosti ea.
- Fraierii! Habar n-au ce-au pierdut, coment? Als, în glum?, apoi redeveni serios ?i întreb?: Ce-ai v?zut?
- Nimic. Nimic deosebit… Iarb?, p?dure, mun?i, parc? un lac pe undeva, în dep?rtare ?i cam atât. Relief…
- Cum atât?! Relief?! ?i dinozaurii? Ce-au p??it? N-ai spus tu c? ne afl?m în Cretacic?
- Ba da, evident. Chiar în Cretacic ne ?i afl?m, f?r? îndoial?! Cretacicul Superior, înt?ri Rena.
- P?i ?i atunci?! Ce, a c?zut deja meteoritul?
- Fi-?i-ar meteoritul s?-?i fie! Ce tot îi dai zor cu un meteorit?
- Eh, ?i-am mai spus… Dac? asta am re?inut… Ce altceva ar fi putut înl?tura definitiv gigan?ii ??tia de pe P?mânt? justific? Als.
- Ce altceva?! ?i eu ?i-am mai spus c? nu s-a aflat nimic sigur. Chestia cu meteoritul e doar o teorie, o presupunere, înc? neadeverit?.
- P?i, se g?sise craterul de impact ?i stratul de iridiu ce delimita Cretacicul de restul suprafe?ei terestre, adic? „grani?a KT”, î?i sus?inu Als teoria.
- Ha… pufni Rena, sceptic?. Asta nu putea dovedi nimic concret.
- Poate o s? afl?m noi ce a condus la dispari?ia dinozaurilor ?i o s? afl?m sigur, presupuse Als. Vom confirma sau infirma teoria.
- Nu se ?tie, îl comb?tu Rena. ?i-am mai spus c? s-ar putea s? nu ne afl?m chiar la sfâr?itul Cretacicului Superior, pentru a asista la fenomenul ce a condus la extinc?ia dinozaurilor. ?i în plus, n-am de gând s? r?mânem prea mult pe aici.
- De ce? Nu te mai pasioneaz? paleontologia?
- Ba da, îns? paleontologia presupune studierea ?i descoperirea fosilelor acestor creaturi, în perfect? siguran??, în laborator sau pe teren, nu în compania dinozaurilor vii.
- Dar tu ai unica ocazie de a studia în direct; cine mai e ca tine? o provoc? Als.
- ?tii ce? Hai s? abandon?m acest gen de discu?ii; spune-mi mai bine cum stai cu calculele?
- Cu calculele? Evident, sunt doar în stadiu de început, dar totul arat? destul de promi??tor. Poate c? în curând voi reu?i ceea ce mi-ai propus.
- Nu poate, ci sigur. Str?duie?te-te mai mult! zise Rena.
- Dac? m? rogi tu…
- S? te rog?! Nu exagera!
- Fie, de acord, am s? m? ocup oricum de calcule, pentru c? nici eu nu vreau s? r?mânem aici pentru totdeauna; nu-i o perspectiv? prea pl?cut?. Dar deocamdat?, ce se aude cu cina din seara asta; s?rim din nou ?i peste ea?
- Iar??i ?i-e foame? Tu numai la mâncare te gânde?ti?
- P?i, ce s? fac?! Nu-s eu de vin?; stomacul cere. S-a obi?nuit s? i se ofere mai mult…
- Va trebui s?-l dezobi?nuie?ti.
- Ah, mai dificil… De altfel, dac? nu sunt s?tul, nu dau randament; poate gre?esc calculele, ceea ce n-ar fi de dorit. Vrei s? ajungem iar altundeva? Într-o alt? lume? Într-un alt univers paralel?
- Ufff… murmur? Rena. Nu-?i face griji, nu vom s?ri peste cina din seara asta, îns? va trebui s? te înve?i cu mai pu?in.
- Mda… bomb?ni Als nemul?umit. În ritmul ?sta, în curând am s? ar?t ca o fosil?, dar una vie.
- Nu te mai plânge! Conformeaz?-te situa?iei! ?i eu înfrunt acelea?i neajunsuri ca ?i tine, dar nu fac atâta caz.
- P?i, tu, probabil e?ti obi?nuit?, doar te preocupa mereu men?inerea siluetei.
- A?a aveai impresia? Gre?it, amice! îl contrazise Rena. Dar acum n-am încotro…
- Hm, n-ai… Bine, las?; hai s? mânc?m totu?i ceva! zise Als, sim?indu-se fl?mând.
- Desigur, îl aprob? Rena, de?i ei nu-i era foarte foame. Syrinx ne va aduce ceva.
Robotul porni grabnic spre buc?t?rie, iar „ceva”-ul adus de el de abia dac?-i ajungea lui Als pe o m?sea. Nu se putea s?tura doar cu atât; nu era nici pe sfertul unei por?ii cu care era obi?nuit. Privind spre tava s?r?c?cioas?, mai mult goal?, Als coment?:
- E clar c? iar am s? dorm cu stomacul gol ?i voi visa c? m? înfrupt din toate bun?t??ile posibile.
- E?ti liber s? visezi ce vrei, dar la ora actual?, din asta e compus? cina noastr?.
- La ora actual? simt c? a? concura cu to?i dinozaurii din lumea asta pentru o mas? îmbel?ugat? ca a lor.
- Te încume?i s? ie?im?
- Ah, nu, înc? nu, b?tu Als în retragere.
- Atunci rabd?. ?i m?nânc? doar ceea ce ai, îl sf?tui Rena.

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro