proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Noaptea m-a prins pe str?zile Londrei, mai descump?nit ca niciodat?. Am luat telefonul uitându-m? cu lacrimi în ochi la lista mic? a celor pe care a? fi putut s?-i sun. P?rin?ilor mei nu puteam s? le cer sfatul, a?a cum nici înainte nu le-am spus c? m? culc cu profa de englez?, pentru c? nu aveam nevoie de r?stelile lor acuma, singurul candidat de pe list? nu era altul decât Rafael.
- Alo! Rafael! M? scuzi, c? sun la a?a or?, frate!
- Nu face nimic, tocmai vroia o ?igar?...
- S? nu-mi spui c? e?ti la ora de englez?, Rafii!
- Ba da! Este epuizant f?r? tine aici, C?posule am trecut pe ambele... în?elegi tu ?i... nu e mul?umit? niciodat?. Da, ce-i cu tine, chinezoaica... face nazuri... sau ce...
- Nu Rafael, domnul la care m-am angajat, ?ti tu, cel cu hotelul... este într-o pan? de bani ?i a vândut hotelul unui mah?r arab, zice el, mie mi se pare...
- P?i stai pu?in, înseamn? c? dac? are bani, îi po?i cere o m?rire de salariu C?posule, acum cât este la început, îi spui c?-?i trebuie pentru studii, doar nu te înv?? eu!
- Da, ?tiu! Numai c? ?ti care-i treaba, a transformat hotelul într-o mic? f?bricu??, iar eu nu mai fac cur??enie sunt ?oarece de birou, asta pân? îmi termin studiile, iar dup? aceea, intru cu adev?rat în pâine.
- Am în?eles, C?posule.
- Da, m?car câ?tigi mai mult?
- Ei, mi-a promis mai mult, dar ?tiu eu!
- Deci s? în?eleg c?... nu e?ti sigur...
- De mine, asta vreau s? spun, Rafael.
- Dar... nu este cumsecade...
- A, ba da, numai c? pare cam... de fapt nu ?tiu dac? rezist...
- La birou, p?i este visul tat?lui meu s? lucrez într-un astfel de loc, mai ales în Londra.
- Da, Rafael. Ai dreptate pân? la urm?, este visul p?rin?ilor no?tri s? ne vad? bine, de ce nu!
- Mai este vreun loc, vin ?i eu?
- Stai acolo, o s? moar? profa' dup? tine, Rafael.
- Ai dreptate, eu ?tiu, poate... c? ar trebui s? te întorci acas?, aici totul este lini?tit, dac? vrei pot vorbi cu tata s?-?i cumpere bilet de avion, ar fi o surpriz? nemaipomenit? pentru ai t?i, mi-e dor de tine, dar lor, nu ?tiu ce s? zic C?posule, mai gânde?te-te ?i sun?-m? la orice or?, to?i suntem gata s? te iert?m, vorbeam de profesorii de la ?coal? în special, ne este dor de tine.
- ?tiu, Rafael ?i mie mi-e dor de tine, cu anul ?colar s-ar putea s? o scot la cap?t, cu dragostea la fel, dar cu dorul este foarte dificil.
- Atunci?
- Te las cu profa', cred c? ?i-a terminat ?igara, Rafii.
- Bine, C?posule! Noapte bun? ?i nu uita, tata mi-a spus c? îl pot deranja la orice or? pentru tine, la fel ?i mama.
- Pentru c? sunt major!
- ?ti c? mama te-a apreciat foarte mult, chiar dac? te-a v?zut gol de vreo dou? ori în ??rile calde, nu a abuzat de tine ca profa'.
- Acum îmi spui! Noapte bun? Rafael, doar glumeam b?trâne!
- Noapte bun?! ?i eu!
Camera, de?i se d?dea drumul la c?ldur? noaptea, mi se p?rea atât de rece, fereastra care îmi venea în dreptul capului era plin? de picurii unei ploi lente, pere?ii mi se p?reau atât de aproape, parc? m? sufocam, pentru prima dat? m? t?iau apele în mediul acela atât de rece al Londrei. Camera de zi, în care am aprins toate becurile, m? revigor? altfel, frigiderul era gol în buc?t?rie, cu mutatul meu am uitat c? trebuie s? m?nânc, o sticl? de t?rie, probabil uitat? de cel care a locuit înaintea mea, era plin? de o gr?sime pe gât, dar mai avea ceva pe fundul ei, destul ca s? m? scoat? din trans?, am citit 40 de grade, destul ca s? uit de gr?simea de pe ea ?i am c?utat un pahar pe usc?torul de pe chiuvet?, pe care bineîn?eles c? l-am sp?lat cu grij?, râzând c? nu mai eram angajat s? fac cur??enie, ca s? le fac pe toate curate ca la hotel. Paharul de t?rie a intrat mai mult for?at, stând ca o piatr? rece în mine, norocul meu c? nu am avut mai mult, pentru c? mai beam s? m? înc?lzesc chipurile, iar în starea în care eram, sigur a doua zi nu mai reu?eam s? deslu?esc cuvintele în limba matern?, pe care trebuia s? le pun pe hârtie în limba englez?. Eram atât de furios pe mine, c? nici nu am sim?it alcoolul pe care l-am dat pe gât, dar mintea mea mai înregistrase ceva, este adev?rat c? nici acelea nu erau pline, poate mai curate, dar din toate poate reu?eam s?-mi domolesc frigul. Tremuram ca o varg?, parc? ie?isem dintr-o cad? cu ap? fierbinte, într-o înc?pere rece, nici nu ?tiu cum am ajuns în fa?a u?ii frumos capitonat? cu piele maro, prins? ici colo cu capse mici, capete de leu prin gura c?rora era un mic hol?urub la culoare, galbenul acela cu pielea maro erau foarte frumos asortate, deschizând u?a am descoperit c? era la fel pe interior, acela?i model. Sticlele erau la locul lor, m-am dus întins ?i am luat un pahar frumos lucrat cu tot felul de t?ieturi, p?rea un diamant în lumina puternic? ce b?tea mai mult c?tre birou, dintr-un abajur plin de sticle ce erau prelucrate precum ni?te diamante frumoase, din când în când plumbul din ele reflecta un albastru pl?cut atunci când erai în mi?care, lucru pe care l-am f?cut ?i eu, v?zând în acela?i timp un dosar pe biroul frumos l?cuit, pe el era un bilet pe care era scris 4 ore, l-am deschis din curiozitate ?i am g?sit alt? surpriz?, 500 de pound, m-am înmuiat imediat l?sându-m? pe fotoliul din piele, nu mai mi-era a?a de frig, am pus paharul gol pe birou, practic uitând de ce l-am luat ?i am r?sfoit dosarul. Nu era mare lucru de f?cut, traduceam ?i acolo unde g?seam cantit??i, le treceam într-un tabel ata?at cu explica?ia de rigoare pe verso, la urm? le adunam pe sortimente, iar totalul îl transformam în bani, lucru cu care se termina tabelul. U?or, u?or, mai mult în joac?, am vrut s? v?d dac? fac fa?? muncii aceleia ?i m-am apucat de treab?, mai m? uitam din când în când la paharul gol, sucindu-l pentru a-mi da fe?e noi ale lui. Pe la ora patru, aproape de estimarea domnului Fangos, am f?cut ultimul control asupra tabelului ?i con?inutului tradus, am închis dosarul ?i st?team cu banii în mân? uitându-m? cruci? în jur. Nu era chiar atât de urât biroul, iar lumina de la felinarele din gr?din?, se juca pe partea mea de perete, c?utam cu privirea un sertar mai greu de abordat, m-am aplecat la cel de lâng? pardoseal? aruncând banii în el, m-am sim?it spionat, a?a cum este toat? acea ?ar?, uitându-m? în jur, dar nu era nici o camer?, nu lucea nici un ochi magic. Paharul care mi-a ?inut de urât toat? noaptea, st?tea la locul lui lini?tit, era prea târziu pentru alcool.
Aproape c? m-am furi?at pe holurile hotelului sau de ce nu, micii f?bricu?e a domnului Fangos, ajungând la mine în apartament, destul de înc?lzit de data aceasta. Patul dormitorului m? primi, furi?ându-m? ca un ho? sub cear?afurile albe. Înc? nu puteam dormii, pilota groas? m? înc?lzea, ceva nu mergea, parc? eram pe alt? lume, pentru prima dat? vederea banilor nu m? mai entuziasma, parc? eram un câine c?ruia i s-a dat un os pentru c? a r?spuns corect la dresaj, nu mai ?tiam cum s? traduc comportamentul meu. Diminea?a m-a g?sit cu ochii beli?i pe fereastra dormitorului, o lacrim? fierbinte îmi br?zd? obrazul, sim?eam lipsa domnului John, cu toate c? în ultima perioad? ne-am întâlnit mai rar, dar sem?na atât de mult cu tat?l meu, c?ruia acuma îi sim?eam atât de mult lipsa, mul?umindu-i în gând pentru libertatea care mi-a acordat-o, sim?ind acum pe pielea mea, lipsa certurilor pe care le-am întâlnit în familiile altor colegi. Parc? acum a? fi vrut s? fie al?turi de mine ?i s?-mi spun? c? nu am procedat corect l?sându-mi ?coala, c? voi deveni un ratat f?r? ?coal?... m-am sculat îngrozit din pat, parc? nu mai eram eu, îmi acuzam p?rin?ii pentru gre?elile pe care le-am f?cut singur, f?r? ajutorul lor, ei mi-au oferit un c?min c?lduros, dar eu am dorit s? devin matur mult mai devreme, zâmbeam ca un nebun îndreptându-m? spre du?, apa m-a revigorat, omul matur din mine trebuia s?-?i ia via?a cu adev?rat în mâini, cu bune ?i cu rele, a?a cum este ea de fapt.
În birou era domnul Fangos, r?sfoind dosarul încheiat de mine.
- Nu trebuia s?-l lucrezi noaptea C?posule.
- Este adev?rat domnule, dar am vrut s? v?d dac? m? descurc cu noua îns?rcinare, socotelile.
- Da, te-ai descurcat de minune. Noi mergem la mas?, mânc?m la un restaurant aici aproape, doresc s? ne acompaniezi ?i dumneata.
- ?tiu c? nu este frumos s? v? refuz domnule, dar mai mult a? dori s? am compania unor oameni maturi, aceast? schimbare m-a pus pe chituci, parc? nu mai sunt eu.
- Oamenii, uitându-se la noi, mai ales la prima vedere, p?rem mai duri, dar s? ?ti c? suntem ?i noi f?cu?i tot din carne ?i oase.
- Nu, pentru mine, domnul John, a fost acela care mi-a înlocuit tat?l, plecând de la dumnealui, fiind foarte departe de tat?l meu, am r?mas f?r? sprijin sau a?a simt acuma.
- Uite cum vom face! Vorbesc la telefon s? mergem împreun? la domnul John, în vizit?.
- ?i masa?
- Vom lua masa împreun?, oricum vroiam s? discut ni?te afaceri cu dumnealui.
- Nu vreau s? v? deranja?i pentru mine, nu sunt decât un am?rât de...
- Nu! Te rog nu mai spune nici un cuvânt, uite... dac? te înfior?...
- Cine, domnul... supraveghetorul?
- Recunosc, m? înfior? ?i pe mine câteodat?, dar este necesar.
- La... eu nu m? pricep...
- Ei, o s?-i vezi necesitatea, chiar o s?-l îndr?ge?ti pân? la urm?. Deci, nu-l lu?m cu noi!
- V-am spus c? nu m? pricep, da... dac? a?a dori?i.
- Atunci, mergi?
- Atâ?ia kilometri pentru mine!
- Nu-?i iau nici un ban, oricum ?i-am dat un bonus, pentru buzunar, doar e?ti elev perioada aceasta!
- V? cred, numai c? nu a? vrea s?-l deranj?m pe domnul John, este un om atât de bun.
- B?iete, drumul acesta oricum trebuia s?-l fac zilele acestea, dar pentru c? te v?d atât de r?v??it, îl fac ast?zi, cu ocazia aceasta o s?-?i vezi tat?l t?u surogat.
- Dar...
- Bine, hai s? mergem!
- Mergem, domnule. Cunoa?te?i casa de la ?ar??
- Nu atât de bine ca dumneata, am trecut o dat? cu ma?ina pe lâng? conac, extrem de frumos ?i destul de aproape totu?i de Londra.
- Da, pentru unul ca mine, care vine dintr-o ?ar? mic?, distan?ele par destul de mari.
- A?a este. Vrei s? conduci?
- Nu ?tiu... dac? am voie, eu am f?cut ?coala de ?oferi ?i am terminat cu toate imediat ce am f?cut 18 ani, dar aici altele sunt vârstele de...
- Da, ai dreptate, decât s? facem o prostie, mai bine ne interes?m înainte, am s? vorbesc cu avocatul meu în aceast? privin?? ?i te voi anun?a.
- Mul?umesc mult.
- Atunci, dac? nu-l lu?m pe... voi conduce eu, sper ca data viitoare...
- Cu mare pl?cere! Oricum la câte ore de conducere am, nu o s?-mi fie greu s? schimb sensul de mers.
- De ce?
- Pentru c? nu merg prea bine nici pe dreapta.
- Ha, ha, ha! Îmi placi, C?posule!
- Mul?umesc, domnule.
- Auzi, spune-i te rog domnului, s? ne preg?teasc? ma?ina, pân? atunci o s? vorbesc cu domnul John.
- Prea bine, domnule.
- Termin? cu fandoselile acestea, cl?direa aceasta nu mai este hotel, iar de ast?zi ai s?-mi spui doar Fangos.
- Nu se cade domnule, dumneavoastr?...
- Aici nu e?ti la tine în ?ar?, distan?a dintre p?turile sociale nu are nici un paravan, atunci când oamenii se în?eleg bine.
- Totu?i...
- Nici o vorb?, ai s?-mi spui doar Fangos, singurul domn o s? r?mân? gorila noastr?.
- Noastr?!?
- Da, cu timpul o s?-i vezi necesitatea.
- Atunci m? voi apropia de dumnealui, o s?-i pun un nume ?i-l voi striga cu el.
- Ha, ha, ha! A? vrea s? v?d lucrul acesta! Uite-l, a sim?it c? ai nevoie de el!
- Domnule?
- Î?i spune C?posul, ce ai de f?cut, eu am pu?in? treab? acum, v? rog retrage?i-v?.
- Domnule?
- Da, s? mergem la ma?ina domnului Fangos, s? o preg?tim de drum, dumnealui vrea s?-mi mai st?vileasc? dorul de domnul John.
- M-a? mira s? ave?i dreptate, nimic nu este gratuit la domnul Fangos.
- Adic?... da... pân? la urm? sunt mul?umit c? o s?-l v?d pe domnul John, un om minunat ca dânsul, greu de g?sit.
- Când o s? v? întoarce?i... cred c? o s? dori?i, m? rog... s? munci?i mai mult, deocamdat? alcoolul nu v-a intrat în obi?nuin??
- Recunosc c? am mai consumat câte ceva de când sunt aici, acas? nu prea...
- Acas? era ru?inea fa?? de p?rin?i, iar aici a?i venit cu persoane deja alterate, care nu au avut ceva mai bun de a v? înv??a.
- Poate c? ave?i dreptate.
- O porni?i dumneavoastr??
Un BMW X5, cu toate dot?rile, str?lucea lâng? mine, recunosc c? mi-a luat fa?a foc, nu mai aveam cuvinte ?i înghi?eam în gol f?r? voia mea.
- Am voie?
- Da, tocmai am auzit c? ave?i carnet de conducere, a?a c? doar o banal? pornire este posibil?.
- Mul?umesc domnule, a?i f?cut un om fericit, îmi plac foarte mult aceste ma?ini, fac parte din visul meu...
- Foarte bine, porni?i ma?ina ?i a?tepta?i venirea domnului Fangos.
- Bine.
Drumul c?tre domnul John, a fost foarte t?cut, doar mici întreb?ri la ce vroiam s? m?nânc, la începutul c?l?toriei, dup? aceea parc? fiecare se bucura de natura înconjur?toare, ne uimea foarte mult verdea?a neterminat? ?i poienile foarte frumos între?inute, gazonul ca o perie de un verde crud, te f?cea s?-?i umpli pl?mâni f?r? voie, chiar dac? erai în ma?in?. Din acea ma?in? luxoas? sau poate a?a o vedeam eu, toate erau mai frumoase, privirea î?i c?dea din interiorul ma?inii, trecând mai întâi pe la accesoriile sale frumoase. În pâlcul de case care se vedeau la orizont, a?ezarea domnului John, ie?ea în eviden??, mi-au dat lacrimile f?r? s? vreau ferindu-mi fa?a, dar domnul Fangos, m? observ? ?i cu un zâmbet aproape p?rintesc, îmi spuse.
- Sunt chiar atât de r?u, C?posule?
- Nu a, am tr?it foarte frumos al?turi de domnul John, seam?n? un pic cu tat?l meu sau poate mai mult, poate din aceast? cauz?... nu ?tiu...
- Am în?eles, nu-i nici o problem?, po?i v?rsa câteva lacrimi f?r? s? te sfiie?ti, este ceva natural, numai c? a? dori la fel de mult s? ?ii ?i la mine.
- Toate acestea nu se vor întâmpla decât cu îng?duin?a dumneavoastr?, domnule Fangos.
- Fangos ?i atât, b?iete!
- Crede?i c? o s? g?sim un loc pentru a lua masa?
- Mai mult ca sigur C?posule, domnul t?u care seam?n? cu tat?l celui mai bun om al meu, m-a asigurat c? vom g?si un loc retras pentru a putea lua masa lini?ti?i.
Intrarea pe domeniul domnului John, m? înfl?c?r?, ma?ina se opri în apropierea ochiului de ap?, domnul John, ie?i s? ne întâmpine, i-am întins mâna, dar el mi-a dat-o la o parte ?i m-a strâns în bra?e l?crimând la rându-i, lui Fangos nu-i venea s? cread? cât de mult ne-am putut ata?a.
- C?posule, ce surpriz? frumoas? mi-ai f?cut! Domnul Fangos, mi-a spus c? te adaptezi foarte greu la noul t?u post ?i mi te-a adus s? te mu?truluiesc un pic.
- Sunt onorat s? ajung la dumneavoastr?, împreun? cu domnul Fangos, recunosc c? a?a este cu adaptatul, dar noaptea trecut? au fost primele ore în biroul amenajat de domnul Fangos, recunosc c? am muncit cu pl?cere acolo.
- Foarte bine, copile! Sunt sigur c? ?i urm?toarele zile vor fii lini?tite, acum depinde când vei trece la un alt nivel de munc?, cum...
- Foarte bine, domnule John, cum ar putea fi altfel, el este un copil bun ?i atent.
- La asta m-am gândit ?i eu, când am aprobat mutarea dumnealui la dumneavoastr?, domnule Fangos.
- Negre?it, ca ?i dumneata, vom devenii familia lui apropiat?, acum ne lupt?m s?-?i termine studiile a?a cum v-am promis, dup? aceea vom vedea.
- Cred c? este timpul s? lu?m masa, eu m? gândeam s? r?mâne?i aici la conac, ce spune?i?
- Nu dorim s? deranj?m domnule John, mai ales c? eu sunt tipul de om care discut? afaceri doar în locuri publice, la restaurant de exemplu, dup? aceea vom avea timp s? venim ?i aici.
- Cum dori?i, domnule Fangos, este cel mai bine dup? voia... C?posule, nu dore?ti s? te duci pu?in în cas?, familia mea dore?te s? te salute, inclusiv domnul Stuart, este acolo, eu am de schimbat câteva vorbe cu domnul Fangos, imediat ce te întorci vom merge s? lu?m masa.
- Prea bine, domnule!
- Acum ?tiu, de unde are apuc?turile acestea burgheze!
- Sunt necesare, atunci când ai un hotel, domnule Fangos, clien?ii sunt pe primul loc.
- Da, a?a este, obi?nuin?a...
- Deci, sunte?i hot?rât s? cump?ra?i întreaga proprietate?
- Da, negre?it domnule. Diminea?a aceasta am primit încuviin?area de la familia mea ?i v? spun cu mâna pe inim? c? nu vreau s? se piard? o a?a frumoas? proprietate, dac? tot este de vânzare.
- Foarte bine, sunt ?i eu împ?cat cu gândul c? am vândut totul la aceea?i persoan?, dar mai a? avea o rug?minte!
- Spune?i, dar aproape c? o ?tiu, este vorba despre domnul Stuart, gre?esc?
- Nu domnule! A? fi foarte încântat dac? l-a?i p?stra în continuare, este foarte ata?at de proprietate, o îngrije?te de foarte mul?i ani.
- M? voi gândi domnule John, în mare sunt de acord cu propunerea dumneavoastr?, îns? la început voi fi un pic strâmtorat, am de pl?tit foarte mul?i oameni care produc bani.
- Poate v? mai gândi?i, în mod pozitiv.
- Negre?it, domnule! Voi p?stra discre?ie ?i fa?? de C?posu, pentru o perioad?, simt c? v-a fi foarte afectat, dac?...
- Da, a?a este. S? mergem la mas?, vine C?posu.
- Atunci voi trimite avocatul meu s? discute toate detaliile.
- Da. Hai C?posule, ne a?teapt? restaurantul, de când nu ai mâncat?
- Nu v? spun, nu vreau s? fiu certat.