Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ea îl iubise pân? la brâu. Doar pân? la brâu: atâta putuse. El se ivise tehnologic ?i o cam contrazisese [II]

de Daniela Luminita Teleoaca

Cel care, într-un august canicular, îi oferise – dar de ziua ei – Parabolele lui Iisus. Adev?rul ca poveste avea, în sfâr?it, s-o surprind?. De-adev?ratelea. Asta de nu cumva aparen?ele nu vor fi fost din nou la fel de în?el?toare... ?i atunci... Dar s? pornim, ca entit??i de bun?-credin?? ce suntem, de la prezum?ia de adev?r / nevinov??ie. Poate nu era, totu?i, atât de vanitos. Nici atât de egoist. Nici atât de prea-pu?in-uman. De imposibil ! ?i ce avea ea de pierdut?! Oricum îi pl?cea suficient de mult s? fie surprins?, încât era în stare, m?car uneori, s? ignore înc?rc?tura mai pu?in pozitiv? a evenimentului cu pricina, de dragul surprizei, al ie?irii din „neîntâmplat”. Deci, s? fie surprindere !

Câteodat? îns?, destinul sau tentativa-de-destin ia forme cel pu?in stranii. Iar tu, ca om al cuvântului, e?ti convins c? mult mai u?or [în orice caz, mai comod] ar fi s? scrii despre întâmpl?ri nepetrecute vreodat? decât despre cele care te acosteaz? frontal, hic et nunc. Celor dintâi le-ai da tu însu?i / îns??i o cronologie, le-ai conferi o motiva?ie cât de cât credibil?, o finalitate, un scop derizoriu sau marele sens, la cap?tul c?ruia inevitabil s-ar produce trecerea. Le-ai privi cu deta?are, chiar cu oarecare trufie, tu, naratorul omniscient care nu va trebui s? ?in? seama de “petrecut”; în fa?a personajelor care vor propune, tu, mic-mare demiurg, vei dispune. Vei încerca, desigur, s? nu dep??e?ti anumite grani?e. Cele ale bunului-sim?. ?i, totu?i, pus înaintea Întâmpl?rii, nu ai alternativ?, trebuie s? bifezi. Ba da! Ai putea trânti u?a! Te-ai lipsi de orice “noutate”, de orice “continuare”! Dar nu! Cineva trebuie s? se ocupe ?i de, mai ales atunci când intuie?ti c?, dup? toate probabilit??ile, timpul te cheam? s?-i fii, dac? nu protagonist, m?car un pion cu minim? înclina?ie spre agentivitate, cel pu?in martor. ?i, chiar dac? probele [un fel de ini?iere?!] vor fi dure, musai va trebui s? rezi?ti pân? la cap?t. A?a se cuvine. A?a este demn. Într-un fel face parte din “contract”!

De fapt, ce tot îndrugi? Nu cumva imagina?ia incurabil? î?i joac? iar??i feste? Nici m?car nu ai certitudinea absolut? c? este EL,... cel cu Parabolele! Cum a?a?! Bine,... ?i atunci publicul ?sta, care încerca s?-?i acorde credit, ce va spune? Î?i va oferi p?suire? Elementara circumstan?? atenuant?? ?i cu demnitatea ta auctorial? cum r?mâne?
–Nuuuu, sta?i s? vede?i... nu e vina mea [... cine se scuz? se...!]... chiar nu e! Oricine pus în fa?a unei astfel de situa?ii ar reac?iona la fel..., ba mai r?u!
Te vor ar?ta cu degetul. Era mult mai onest s? recuno?ti de la bun început c? tot ce vei a?terne pe blancul ?sta nu este decât fic-?i-u-ne!!
–Probabil c? da, nu ?i atunci când e?ti luat prin surprindere, cumva cu asalt!
Te vor privi cu neîncredere. Vor da s? plece. S? nu se mai întoarc?. La fel ca ?i tine îns?, vor fi curio?i. În virtutea acestei sl?biciuni, vor face concesia suprem?: te vor l?sa s?-?i expui [scurt ?i la obiect!] întâmplarea neadev?rat?..., poate-poate verosimil?.




Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro