Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Semne

de Daniela Luminita Teleoaca

Noiembrie umed-târziu cu cea?? ?i junghiuri. Presentimente. Mai nimeni cu care s? le împ?rt??e?ti. Acoperirea spaimei cu ?alul din ca?mir. Cu autosugestia cire?ului înc?rcat cu z?pad?, fericit în bel?ugul lui straniu. Strada se îngusteaz?. Trec?tori î?i sub?iaz? visul s? încap? în realitate. Ofrand? neb?gat? în seam?. Aglomera?ii. Fum ridicându-se din mormane dense de frunze. Aprinse de oamenii nim?nui. Frisoane. Blugi bleu-ciel evaza?i. Mult prea evaza?i. Lateral, o durere care încearc? s? scape. Se poticne?te în deciziile destinului: asta (?i nu altceva) trebuie s? se întâmple acum (nu alt?dat?)! Pantofi incomozi. Emo?ie cosmic? în stern minuscul. Pur? chestiune... anatomic?? De con?tiin???! De vestimenta?ie? Sensul se sustrage deocamdat? unei percep?ii comune, anihilate de fric?, de maxima incertitudine. Premoni?ie. C?ruciorul merge singur. Pe oameni îi împinge cineva... Î?i simte bra?ele inerte pe mânerul metalic. Rozul baldachinului arunc? minime provoc?ri sfâr?itului zilei. Îngerul de dinl?untru fream?t?. Poate... totu?i...

Bag? mâna în foc: femeia din Suflete zbuciumate s-a ridicat, s-a ridicaaat!

Un scâncet. Sofia ?i Fluturii! Sofia ?i Dragostea! Sofia ?i Via?a! Sofia ?i Rostul!

Flor?reasa are capul înf??urat într-un turban multicolor. Pleoapele strident conturate cu tu? negru. O gur? cam mare. ?i e scund?. Crizantemele ei î?i împ?turesc sim?urile în vis de toamn? blând?. Ro?covii î?i pierd cu generozitate rodul. T?lpile noastre de jivine neastâmp?rate încalc? propriet??i f?r? minimul sentiment al delictului, al culpei, al isp??irii. Copil?rim ?i atât! Mama ne strig? de dup? gardul înalt! Ne facem c? n-o auzim. Dulcea?a ro?covelor este am?ruie,... atât de exotic?. Avem buze dulci, respira?ii dulci, destine dulci, zeci de minute fragede în neascultare benign?. Împresurat?, m?turi?a-Maicii Domnului î?i scutur? semin?ele, nedezicându-se de parfum nici în prag de iarn?: ne d? de ?tire! Doar noi îi cunoa?tem tainele. Suflete ale locului. Privilegiate în neprih?nire. O strângere ca de band? îi acapareaz? piciorul stâng, mai exact gamba. Simuleaz? firescul. Alt? strângere. O strângere indecent?. Continu?. Doar strângere. O stavil? i se pune în fa??. C?ruciorul înainteaz? singur. Cineva / ceva o împinge. Castaniul pelerinei amortizeaz? par?ial sentimentul inevitabilului. Castaniul acela care se asorteaz? perfect cu propriul iris. Cumva face parte din ea. Ca o prelungire a mângâierii catifelate, izb?vitoare de mam?. Merge pe un drum. La fel de bine ar fi putut z?bovi pe un altul?! ?i colega î?i revenise..., nu numai personajul feminin al lui Zweig! ?i doar fusese într-o stare cât se poate de grav?. Luni de zile trebuise s?-?i ridice mâna stâng? cu cealalt?, s? se încheie la haine cu doar cinci degete ?i tot a?a... Dac? se speriase? Foarte probabil fusese ?ocul ini?ial. Atunci când, culcându-se om întreg, se trezise a doua zi aproape mutilat?: mâna stâng? refuza s? mai func?ioneze. Nu, masajul nu a ajutat-o cu nimic! Nuuu, nici autosugestia! Dac? se rugase?! Se! Ca de obicei... Cuuum,.... nimic? Nimic! Atunci? Prednisonul! Da, asta o salvase în ultima clip?! Nu, nu f?cuse niciun RMN, mersese pe intui?ia unei doctori?e... Dar isp??i?e cu vârf ?i îndesat! O cramp? agresiv? îi stranguleaz? talpa. Alt? poticnire. Alt? împingere. Neurologul trecuse pe biletul de trimitere pentru RMN: Diagnostic prezumtiv – SM. Ea decodase: „sindrom medular”. Era grav, dar nu foarte. De-abia mai târziu, dup? ce aflase rezultatele investiga?iei de rezonan?? magnetic?, avea s? descopere c? sigla respectiv? f?cea trimitere la o boal? absolut necru??toare... Cu ochi verzi-alb?strui de husky, neurologul o privise în castaniul irisului: nu era Sonia prima, nici ultima care... Via?a venea ?i pleca, nu era la îndemâna omului s?... Dar e de datoria noastr?, desigur, s? ne bucur?m de timpul r?mas, c? e vorba de un an-doi sau de câteva decenii! Totul se rezolva pragmatic, cu sânge rece! Se cuvenea a fi luat ca atare! Iat?, în secunda aceasta în care noi dormit?m nep?s?tori, milioane de vie?i atârn? de un fir de a?? ?i pr?bu?irea este unica certitudine! Selec?ia natural? este ceva cât se poate de necesar, cât se poate de firesc! Totul se petrece ?tiin?ific, ca-ntr-un manual de anatomie, ca-ntr-o carte de istorie! Devenim p?mânt! Sau devenim cronici, letopise?e, hrisoave..., asta dac? avem norocul ca al?ii s?-?i aminteasc? de noi! S? aib? motive s?-?i aminteasc? ?i s? spun?! S? nu tac?! Bine, dar tragicul ce loc mai ocup?? ?i durerea? Dar intimitatea? Felul în care noi, tic?lo?ii ?i frumo?ii de oameni, ne leg?m unii de al?ii, ca nici moartea s? nu ne mai despart?? Literatur?! Doar literatur?! Scris? pentru spiritele puerile, niciodat? îndeajuns de maturizate, încât s? existe propriu-zis. Uite, dac? vrei, destinul ?sta al t?u ?i-l sintetizez într-o formul?! Totul e scris de la începuturi: nu i te po?i sustrage! Eiii, ?i atunci...?! Mergi pe drumul ?sta... ?i dintr-un scaun cu rotile iarna se vede pe urmele toamnei, când prim?vara astenic? st? pe spatele celeilalte ?i vara este ca o anestezie [nuuu, nu o epidural?!]..., anotimpul acela în care timpul nu sfâr?e?te..., g?se?ti vreme pentru de toate... Dar lumea se gr?be?te. O cafea d? în foc. Cineva ia un taxi. Altul pic? un examen. Distan?a de la A la B nu este deloc aceea?i cu cea de la B la A. Doar înc?p??âna?ii ?i burlacii î?i mai pierd vremea cu paradoxuri... radoxuri... doxuri... xuri.. rii.. iiiii......................................................

....... boal? autoimun? Ω۹۩۩۩۩ګ ----- /////%%

..... atac? indiferent de vârst? →∆∏
..............afecteaz? sistemul nervos ≠≠≠≠≥≥√√√∞
◄┤┤afecteaz? femeile de dou? ori mai mult decât b?rba?ii
%;:,., celulele imunitare atac? propriul sistem nervos, cu urm?ri precum pierderea vederii, amor?eal?, durere,.... paralizieeeeeeeeeeeeeeee ┤┤┤≠≠≠≠
SM.. SM.. SMMMMM !!!scleroza multipl?!!!!

P?mânt ?i cer! Cer ?i p?mânt! Copilul de neoprit înv??ând s? mearg?, s? alerge, s? zboooareee!! P?mânt pr?bu?it peste cer. O sofie mic? strigându-?i mama... neg?sind-o cu niciun chip...

POST SCRIPTUM
Toate RMN-urile s-au înc?p??ânat s? ias? cât se poate de bine... Nu era nimic..., doar o banal? discopatie lombar?, chestie de duzin?. De bun? seam?, cineva – indiscret sau mult-prea-iubitor – se furi?ase acolo, la fa?a locului, în mod constant, schimbase datele,..., destinul,... îi buim?cise pe speciali?ti care r?m?seser? cu datul din umeri, cu resemnarea la viitoarele congrese ?tiin?ifice... ?i Sonia se îndârjise s? mearg?, ba chiar s? zboare... O face ?i azi................................




Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro