Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Parapanta

de Constantin Iliescu

Furgoneta ”Fan-Curier„ a oprit în fa?a casei, tocmai când mai aveam de verificat presiunea în pneuri, înainte de a o porni în concediul. ?oferul de pe furgonet? îmi arat? nota de expediere pe care trebuia s? o semnez ca s? primesc un colet nu foarte voluminos, care con?ine, conform facturii, o parapant?. Îi spun c? trebuie s? fie o gre?eal? pentru c? eu nu am comandat niciodat?, nicio parapant?, dar omul insist? s? semnez de primire pentru c? el a?a are dispozi?ia de livrare ?i c? factura a fost achitat? anticipat de o persoan? necunoscut?. Stau la îndoial? ?i m? gândesc cine ar putea s? fie acea persoan?. Nu am m?rturisit niciodat?, nim?nui, dorin?a mea de a zbura, mai ales cu parapanta. Într-adev?r, înc? din copil?rie, am visat s? zbor, privind p?s?rile cerului sau s? zbor m?car cu avionul utilitar, cu dou? rânduri de aripi, care împr??tia diverse substan?e pe câmp ?i care mai trecea uneori, la mic? în?l?ime ?i peste satul nostru. ?i azi îmi amintesc cum mama citindu-mi gândurile, mi-a spus: ”potole?te-te b?iatule!” Oricum lucrurile acestea se întip?resc pentru totdeauna în suflet ?i r?mâi pe via?? marcat de o neîmplinire, cum este ?i cazul meu, cu zborul. Am semnat factura, pentru c? eram deja în întârziere ?i am pus coletul în portbagaj, urmând s? v?d mai târziu ce voi face cu el.

Colegilor de birou le-am spus c? în concediu am s? fac Transf?g?r??anul ?i Transalpina. Acum, cu parapanta în portbagaj, nu mai doresc s? fac a?a cum îmi programasem. O iau spre Bra?ov. Nu am anun?at pe nimeni de hot?rârea mea luat? pe loc. Nici m?car prietenei mele actuale nu i-am spus de schimbarea direc?iei. Oricum, cu ea, trebuie s? m? întâlnesc peste dou? zile la Piscul Negru, a?a c? am timp s? probez parapanta. Nu am anun?at-o ?i din motivul c? a? putea p??ii ce am mai p??it cu Alina, fosta mea prieten?, care, când a auzit c? vreau s? m? înscriu la ?coala de planorism, m-a p?r?sit zicând c? ea are nevoie de un om normal.
Pe tot parcursul drumului nu am f?cut altceva decât s? m? gândesc la con?inutul coletului. Am v?zut scris pe colet tipul de parapant?. Din vagile mele cuno?tin?e era unul dintre cele mai performante. ?tiu c? la Bunloc, S?cele, înainte de intrarea în Bra?ov, dinspre Valea Prahovei pe DN1, este cel mai popular loc de zbor, pentru c? este foarte accesibil, având ?i un telescaun, care m? poate duce foarte aproape de zona de decolare, iar aterizarea este chiar lâng? parcarea, unde am s? las ma?ina.
M? cuprinse o stare emo?ional? ciudat?, un amestec de ner?bdare ?i team?. Doream cu ardoare s? plutesc, lin, sub aripa parapantei, dar în acela?i timp inima îmi b?tea s?-mi sparg? pieptul de emo?ie. Iau telescaunul ?i ajung în punctul de decolarea de la 1200 metri în?l?ime. Scot parapanta din sacul de protec?ie ?i încep s? o desf??or pe iarba t?p?anului. Câ?iva indivizi, care par încep?tori m? privesc cu interes la modul dezinvolt în care m? mi?c. Unul dintre ei m? întreab? dac? pot s?-i dau un sfat în leg?tur? cu num?rul optim de corzi pe care poate s? le ac?ioneze la executarea unei spirale. Habar n-am. M? uit la parapanta mea ?i v?d dou? m?nunchiuri de câte 18 corzi, care se unesc în câte dou? mânere. Îl întreb pe tip, dac? prefer? spirala pe dreapta, sau pe stânga. Îmi spune c? pe dreapta. Îi r?spund c? 18 corzi sunt suficiente. Îmi mul?ume?te frumos. Nu a sesizat c? am f?cut mi?to de el. M? simt preg?tit pentru orice întrebare. Multora din jurul meu, le simt frica, nesiguran?a ?i la?itatea ?i simt c? vor s? m? vad? în aceea?i ipostaz? cu ei, dar eu sunt un aventurier înn?scut, preg?tit pentru orice provocare. Nu m? gândesc la riscuri ?i sunt gata s? dau startul unui sens nou al vie?ii mele, îndreptându-m? c?tre ceva, care nu demult, p?rea doar un vis. Curajul meu se cristalizeaz? acum, din multitudinea temerilor cu care am fost înconjurat din partea tuturor, înc? din copil?rie. Simt cum m? cuprinde o form? de revolt? contra mea îns?mi pentru timpul pierdut, dar ?i contra celor care mi-au înfrânat pornirile în a le demonstra de ce sunt eu în stare. Nu exagerez cu nimic când spun c? m-am aruncat cu îndr?zneal? în gol. Am pornit. T?p?anul de sub picioarele mele coboar? vertiginos. De fapt sunt ridicat de curentul puternic de aer. M? trezesc zburând f?r? nicio greutate. Sunt fericit. La un moment dat aud apelul telefonului mobil de la piept. Las instinctiv din mân? mânerul stâng al parapantei ?i duc telefonul la ureche. Aud doar atât: ”Bun?, sunt Alina! Ai primit coletul?”
Imediat am intrat într-o spiral? rapid? spre stânga. Dau s? prind mânerul, care se b?l?b?ne?te în toate direc?iile. Scap telefonul din mân? ?i încerc în continuare s? prind mânerul. Nu reu?esc. Oare ce i-am spus tipului ?luia, care m-a întrebat ce trebuie s? fac? dac? intr? în spiral??

Am sc?pat ieftin. Nu am decât un picior rupt ?i um?rul drept dislocat. Pe patul de spital, lâng? mine, Alina, îmi cite?te din manualul parapantistului. O întrerup întrebând-o:
- Ce-?i veni? De ce mi-ai cump?rat parapanta?
- Ca s? înve?i s? zbori. Mi-am zis c? mai bine î?i iau eu o parapant?, apoi te las s? faci ?i ?coala de planorism. Credeai c? te las alteia atât de u?or?
- Dar de ce ai sunat chiar atunci? Puteam s? mor!
- De unde s? ?tiu? M? gândeam c? e?ti împreun? cu para?uta aia. N-a? putea s? i te las alteia nici mort.
- Era cât pe ce!

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro