Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pânza de p?ianjen

de florentin gheorghe sorescu

"Ce-i cu tricoul ?sta cu mâneci lungi pe tine, Marius?", l-am întrebat pe un fost elev când l-am întâlnit într-o zi pe o c?ldur? de se topeau ?i pietrele, iar el mi-a zis, "Nimic, doamn?, altul nu am avut, de când a venit protectia copilului nu mai are cine s?-mi calce c?m??ile ?i nici cine s?-mi dea s? m?nânc", "Aiurea, m?i, b?iatule, asta s? i-o spui lui Mutu, nu mie - i-am replicat - zi mai bine ce ?i s-a întâmplat, dar dac? nu vrei s?-mi spui, n-am s? insist, zi mai bine dac? ?i-e foame, vrei s?-?i iau ceva s? m?nânci?", aflasem deja de întreaga groz?vie, toat? ?coala vuise atunci, când s-au dus cei de la protec?ie peste ei la sesizarea unui vecin care nu mai putuse suporta triste?ea ?i nodul în gât care i se pusese v?zând asemenea oripilit??i, îi g?siser? lega?i de un piron pe el ?i pe sora lui, st?teau amândoi într-un cote? exact ca ni?te câini rebegi?i ?i împ?r?eau o pung? de pufule?i, probabil masa pe o întreag? zi, se invitau unul pe altul s? ia câte unul din pung? pe care apoi îi molf?iau încet, ca s? ?in? cât mai mult, precum b?trânii care nu mai au din?i ?i atunci î?i dau senza?ia c? mestec? în gol, asteptând s? se topeasc? mâncarea în gur? pentru a o putea înghi?i, "Nu mi-e foame, doamn?, demult nu îmi mai e", mi-a spus el cu voce sc?zut?, apoi ?i-a suflecat mânecile incet ?i atent, cât s? v?d crest?turile f?cute lung  pe bra?e cu cu?itul, "M-am t?iat ca s? nu mai simt durerea, uneori este atât de greu de suportat, m-am gândit c? a?a pot scoate r?ul din mine, numai a?a", "Poate totu?i ?i-e foame, b?iatule, am continuat atunci cu o voce ?i mai sc?zut? decât a lui, te-a durut r?u sufletul, nu? ?i ai vrut s? sco?i durerea aia din tine de nesuportat, de aceea te-ai t?iat", m? uitam ca hipnotizat? la crest?turile alea, unele erau mai vechi, altele proaspete, semn c? r?ul acela de care îmi zicea nu poate fi scos atât de u?or, doar c? deveniser? din ce în ce mai precise ?i mai adânci, ultimele dintre ele puteai jura c? sunt f?cute de un chirurg, urm?reau atent arterele ?i se apropiau din ce în ce mai mult de inim? sau poate c? tocmai de acolo au început.

florentin gheorghe sorescu (gavril) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro