Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Adev?rul, Anna, este neîndur?tor!

de Bejliu Anne-Marie

Simt cum din mine se desprinde o falie de gânduri ?i pare c? tot universul construit în interior pân? acum se pr?bu?e?te.
Glasul sinelui, glasul lui Victor, se aude brusc dintr-un col? al camerei în care, zilnic, îmi macin neputin?a de a-mi dep??i fricile. Glasul las? sunetele s? curg? tun?tor spre timpanele materiei în care tot agit un steag alb ?i-l strecor disperat? prin fiecare buzunar de piele, de carne, de sânge, de clip? netr?it? poate, a?a cum ?tie numai el, spiritul meu:
- Adev?rul, Anna, este neîndur?tor! Î?i poate trage clapa certitudinilor absurde pe care ?i le roste?ti în clipele de sl?biciune ?i în toate camerele inimii. Numai una p?streaz? decen?a necunoscutului.
- Sim?eam eu c? mai este ceva acolo, dincolo de num?rul patru, stabilit de materie ca fiind întregul inimii fizice, Victore. ?i mai ?tiu m?car într-o form? parazitat? de gândurile umanului, c? adev?rul este neîndur?tor. Priveam ?i ascultam acum o frântur? dintr-o emisiune televizat? ?i m? cutremuram, pentru c? un fragment din adev?rul vie?ii mele p?mântene m-a lovit în frunte de câteva ori, ca un val al oceanului existen?ei ?i mi-a inserat în piatra din care tot încerc s? evadez, nu statuie, ci viul viu care m? define?te, tot ceea ce am ascuns mai degrab? nevoit în subcon?tient. A fost o clip? în care aproape tot ce st?tea acolo ?i mocnea s-a ridicat pas cu pas, sub forma unor gânduri atât de clare, de puternice încât, eram gata s? pic psihic ?i fizic. Cel care m-a îndrumat c?tre traiectoria corect? a drumului pe care ?i acum îl urmez, drum care ?i acum îl simt în toate nervurile trupului, sufletului, mentalului, îmi spunea s? am r?bdare, c? toat? lava ridicat? din subcon?tient, reactivat?, î?i va reg?si pacea curgerii fire?ti dup? o vreme. A?a a fost, doar c? au urmat perioade în care, chemarea ?uvoaielor de lav? deja ridicate, activate, a f?cut ca tot ceea ce a r?mas acolo neactivat s? redevin? la rându-i viu, activ, curg?tor.
- Sunt curios, spune Victor, câte statui s-au reformat acolo din firele de lav? care sigur au mai r?mas. Am putea deschide un parc al r?m??i?elor Annaiene ?i s? lu?m rând pe rând, cu ochii larg deschi?i, fiecare statuie s? o remodel?m, Anna. A?a vei reu?i s? zdrobe?ti rând pe rând boabele de timp înfrico?at din tâmplele tale mai mereu zvâcnind nevoi.
- Victore, în spusele tale simt imboldul c?tre ac?iune. Pare un joc periculos, mai ales acum, dup? ce tata a plecat la Domnul ?i nu mai exist?, material vorbind, palmele dumnealui protectoare care s? se a?tearn? pe cre?tet, s?-mi domoleasc? frica de acel necunoscut. Dac? p?pu?ile statui ies furioase de acolo ?i m? împresoar? iar ?i iar, ?i pun de o hor? a gândurilor, gesturilor, faptelor erori ale fiin?ei mele. Nu m? gândesc la cele bune, pentru c? la judecata ?inut? în fa?a propriei con?tiin?e, ele nu exist?. S-au materializat demult în cer ?i p?mânt, sau pe p?mânt. Este firesc s? fie a?a, Victore. Nu-mi este fric? ?i totu?i, ceva din mine zvâcne?te la gândul c? acel moment se apropie. Îi aud lip?itul t?lpilor pe nisipul acelei forme din cuar? negru, alb, sau incolor în care, fiin?a se va întâlni cu ea îns??i la marea judecat?.
- Voi fi acolo, Anna, ?i vârful coifului meu, neîndur?tor ?i el, adev?rul acela de care spui, îl voi picura pe cre?tetul t?u, ?i crede-m? c? nu te va durea nimic.

Sim?eam, dup? ce a t?cut Victor, c? a vrut s? spun? despre acel adev?r, c? se afl? în vârful coifului lui, un fluid asem?n?tor cu cel din potirul sfânt. Fluid alchimic al umanului, cu toate erorile voite ?i nevoite, ?i mirul, esen?a întregului umanit??ii. Este doar un gând, sau poate c? este percep?ia acut? a acelui adev?r. Domnul ?tie...


Anne Marie Bejliu, 7 iulie 2018

Bejliu Anne-Marie (AnMar) | Scriitori Români

motto: Albert Einstein: „O via?? simpl? ?i lini?tit? aduce mai mult? bucurie decât c?utarea succesului într-o nelini?te constant?”. //„Unde exist? o dorin??, exist? un drum."

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro