Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Viitorul la minut

de Constantin Iliescu

Circul foarte des cu metroul. Cobor zilnic în sta?ia Unirii 2 ?i pân? s? ajung în zona cu turniche?ii, trec pe lâng? tot felul de tonete cu ziare, c?r?i, fel de fel de m?run?i?uri, plus aparatele alea, automate de la care po?i cump?ra sandwich-uri, b?uturi r?coritoare, reviste ?i altele. Cred c? le ?ti?i. Eu nu m? opresc niciodat? s? cump?r ceva, pentru c? am timpul programat strict, de diminea?? de când m? trezesc ?i pân? seara când m? culc. Sunt un om meticulos ?i con?tiincios ?i simpatizez pe cei ca mine, persoane care alc?tuiesc societatea, interconectate într-un angrenaj precis, de ceasornic, potrivit c?ruia totul trebuie s? se desf??oare, exact, ritmic ?i f?r? greseal?.
Mai sunt pe acolo, pe la metrou ?i ni?te tonete pentru executarea unor fotografii ”la minut” în care intri, bagi o bancnot? de zece lei într-o fant?, zâmbe?ti sau spui brânz? pe engleze?te, dup? care prime?ti un set decolorat de poze cu un presupus chip al t?u.
O singur? dat? am f?cut o astfel de fotografie la aparatul de fotografiat ”la minut”, dar nu mi-a pl?cut pentru c? am avut o groaznic? senza?ie de claustrare ?i nici nu am ie?it bine.

În diminea?a asta, am trecut în vitez? pe lâng? toate acele obstacole, dup? p?rerea mea, pentru c? metroul e f?cut s? circuli nu s? faci shopping ?i cu toat? antipatia mea pentru aceste lucruri, aten?ia mi-a fost atras? de o nou? cabin?, cam cum sunt cabinele de telefon, sau de wc, pe care scria: ” VIITORUL LA MINUT ”
Societatea ar merge înainte f?r? sincope sau tulbur?ri dac? totul ar fi predictibil ?i interferen?ele cu neprev?zutul ar fi eliminate. Ar fi eliminate ?i unele practici perimate, învechite ?i chiar degradante cum ar fi acelea de a merge la ghicitoare. Ur?sc, de-a dreptul, faptul c? peste tot, în ziare ?i reviste, la televiziune sau în programele radio sunt inserate acele horoscoape cu preten?ia de a-?i prezice viitorul cu privire la s?n?tate, dragoste sau banii.
M-am bucurat în sinea mea c?, uite; în sfâr?it, ?tiin?a, teoria mul?imilor, teoria limitelor, statistica, futurologia, toate ?i-au dat mâna ?i au venit în întâmpinarea unei nevoi fire?ti, omene?ti în primul rând, aceea de a?i cunoa?te viitorul.
Cu toate c? m? gr?beam, dup? cum v-am spus, de curiozitate, am intrat în cabina aceea ?i am tras dup? mine o u?i?? îngust? în genul acelora de la du?. M-am a?ezat pe un taburet rotund ?i am început s? studiez interiorul. În?untru era un fel de pupitrul cu trei butoane, un monitor ?i o tastatur? ieftin? de calculator. În dreptul fiec?rui buton scria cu litere mari: TRECUT – PREZENT - VIITOR.
Sub pupitru era o fant?, acoperit? cu un mic capac mobil în genul celor de la McDonalt’s, unde arunci tava cu resturi.
Dup? câteva momente lumina s-a mic?orat ?i dintr-un difuzor lateral a început o melodie relaxant?. Pe monitorul din fa?a mea a ap?rut un mesaj de bun venit ?i îndemnul de a da curs urm?toarelor instruc?iuni:
1. Ap?sa?i butonul dorit.
2. Pune?i mâinile pe pupitrul din fa?a dumneavoastr?.
3. ?ine?i mâinile cu palmele în sus.
4. Închide?i ochii ?i alunga?i din minte orice gând.
M-am hot?rât s? ap?s butonul pentru – PREZENT- . Dup? câteva zeci de secunde în care palmele mi-au fost scanate de un fascicol ro?u, o voce f?r? glas, metalic?, începe:
- Pentru prezent, introduce-?i un obiect personal la care pute?i renun?a: inel, br??ar?, l?n?i?or, medalion etc. ”
Cum nu aveam nimic din toate acestea m-am hot?rât asupra lui ”etc.” ?i am introdus în fant?, un nasture, pe care l-am rupt de la c?ma??. Din difuzorul lateral s-a auzit un scrâ?net, urmat de un bâzâit electric. Pe ecran apare mesajul:-
- În prezent, e?ti sup?rat pentru c? nu te iube?te M.
Tastez imediat:
- În prezent nu m? intereseaz? M.
Pe ecran apare amesajul;
- Nici V. nu te iube?te.
Tastez:
- Crede-m?, nici V. nu m? intereseaz?.
Ecranul:
- Nu o s? te iubeasc? nimeni. Niciodat?!
Tastez:
- Ei ?i!
Ecranul:
- Dar tu ai s? iube?ti tot timpul pe câte cineva, pân? când ai s? mori.
Tastez:
- Când am s? mor?
Vocea metalic? spune: Pentru VIITOR, introduce-?i un obiect personal, la care pute?i renun?a: inel, br??ar?, l?n?i?or, medalion, etc.
Introduc în fant? un alt nasture de la c?ma??. Din difuzor se aude un scrâ?net, urmat de un bâzâit electric ?i de ni?te pârâituri ca la cutremur, care m-au f?cut s?-mi iau t?lp??i?a.

Într-adev?r este cutremur ?i toat? lumea de pe peronul sta?ie Unirii 2 se precipit? pe sc?rile de evacuare. Sunt împins, luat pe sus de aglomera?ia de pe peron ?i cad în h?ul dintre ?ine. Încerc s? m? ridic în bra?e s? ajung din nou pe peron, dar sunt c?lcat pe degetele mâinilor ?i nu m? pot prinde de nimic. Prin huruitul metroului, care se apropie, aud distinct vocea metalic? a aparatului:
- ”Ai s? tr?ie?ti opt zeci ?i trei de ani”.
Îmi vine s?-i strig aparatului c? e un mincinos ordinar. Metroul este la doi pa?i de mine ?i v?d privirea îngrozit? a mecanicului.

Soarele a inundat dormitorul. Sar, ca ars, din pat ?i v?d c? ceasul arat? ora 9,40. Nu am auzit soneria. E prima dat? când am s? întârzii la servici. M? îmbrac în grab?. Plec cu c?ma?a descheiet? pentru c? lipsesc doi nasturi.

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro