Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cu ochii la pămînt

de Maria-Mihaela Sârbu

Totul a început cu o pană de curent. Era imediat după apus și oamenii au observat-o mai târziu. Au rămas pe întuneric câteva ore, așteptând să revină. Apoi au ieșit în stradă, să verifice dacă se întâmplă peste tot. Orașul era cufundat în semi-întuneric. Au aprins lumânări, au mai stat o vreme așa, față în față, neavând ce să își spună, contrariați că situația nu se remediază. Ultima oară se întâmplase în urmă cu câțiva ani, când vântul deteriorase niște cabluri, iar înainte de asta, într-o iarnă, în timpul unei furtuni de gheață; de fiecare dată lucrurile reveniseră la normal în cel mult jumătate de zi. Spre dimineață, au încercat să se informeze de pe internet, laptopurile încă funcționau, dar au constatat că rețeaua căzuse; la fel rețelele gsm.

A doua zi nu se schimbase nimic încă și nimeni nu știa ce se întâmplă, un comunicat oficial nu fusese lansat și nici nu s-ar fi putut, redacțiile ziarelor erau blocate, tipografiile la fel, în firme angajații stăteau în fața calculatoarelor inutile și emiteau ipoteze, nimic nu mai părea să funcționeze, bancomate, uși automate, mașini rămase fără baterie blocau circulația. O săptămână mai târziu, oamenii sufereau deja de frig, de foame, de depresie. Mulți dintre ei renunțaseră să mai facă ceva, stăteau în locuințele lor, înveliți în pături, hrănindu-se din ultimele conserve, privindu-se îngrijorați, fără un cuvânt.

Au trecut așa câteva săptămâni, timp în care unii s-au sinucis, alții s-au ucis între ei în timp ce devastau magazinele din apropiere, alții au murit de foame, câțiva mai așteptau un miracol; tot ce văzuseră prin documentarele post-apocaliptice de pe Discovery se întâmpla chiar atunci, în jurul lor.

Miracolul a venit după două luni, cu bicicleta. O scrisoare oficială, scrisă de mână, cu litere chinuite care imitau caracterele de tipar și purtând două semnături, a reprezentantului guvernului și a liderului religios, i-a anunțat că lumea întreagă se află în colaps. Pământul se oprise, iar cealaltă emisferă era în flăcări. Abia atunci și-au dat seama că, din seara în care se luase curentul, nu mai văzuseră soarele.

Maria-Mihaela Sârbu (Mishu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro